Cum aţi putea descrie fenomenul delicvenței juvenile prin prisma contravenţionalităţii?

Astăzi, tot mai des vedem în spaţiul public informațiile şi relatările cu privire la diferite ilegalități comise de către minori, fapt care nu ne poate lăsa indiferenți şi de a nu atrage atenția cuvenită asupra situației date.

Pornind de la ideea că delicvența juvenilă este o componentă a fenomenului infracţional vom încerca să analizăm acest concept şi în cadrul fenomenului contravențional, respectiv, dedicat contravențiilor comise de către minori.

Delicvența juvenilă are mai multe conotații şi explicații prin care se încearcă să se răspundă la întrebarea – care sunt cauzele şi condițiile ce generează şi favorizează comiterea infracţiunilor, iar, mai nou şi a contravenţiilor de către minori.

Ce ţine de crimele săvârșite de către minori au fost efectuate o multitudine de studii şi cercetări care încearcă să explice fenomenul cât şi măsurile necesare pentru a-l preveni şi combate eficient.

Dar un studii complex dedicat fenomenului contravenţional, prin prisma subiectului răspunderii – minorul, nu a fost efectuat, fiind mai mult ca necesară realizarea acestuia, or, anticipând prin cunoaștere cum pot evolua lucrurile, dintr-un comportament corect într-unul contravenţional, iar, ulterior şi în unul infracţional îl putem stopa la etapa incipientă.

Atât fenomenul infracțional cât și cel contravențional prezintă riscuri semnificative pentru viața și sănătatea populației, proprietatea privată, ordinea şi securitatea publică şi alte valori ocrotite de lege, iar deseori o contravenție stă la baza unei infracțiuni.

Contravențiile considerate precursoare ale creșterii fenomenului criminalității, reprezintă fapte ilicite cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunile, dar care, totuși, încalcă valorile sociale protejate de lege, menţionate supra.

Comiterea contravenţiei şi constatarea acesteia declanşează procesul contravenţional care de cele mai multe ori se finalizează cu aplicarea sancţiunii contravenţionale şi are drept scop restabilirea ordinii de drept lezate, responsabilizarea făptuitorului, prevenirea comiterii de noi ilegalităţi, disciplinarea cetăţenilor în spiritul respectării legii, cu anumite consecinţe asupra acestora.

La rândul său, fenomenul contravenţional este alcătuit din totalitatea contravenţiilor comise pe un anumit teritoriu într-o perioadă determinată de timp, caracterizat prin indicatori cantitativi şi calitativi, cât şi reacţia statului în vederea diminuării acestuia, prin acţiuni de prevenţie, depistare, examinare şi aplicare a sancțiunilor ce se impun. La fel, analiza fenomenului dat se realizează în dependență de subiectul acestuia, persoană fizică, inclusiv minorii sau persoană juridică.

Contravențiile juvenile reprezintă, adesea, un semnal de alarmă cu privire la riscul crescut de implicare în activități criminale mai grave în viitor. Tinerii care încep prin a comite contravenții pot deveni, ulterior, implicați în infracțiuni cu consecințe mult mai grave, cum ar fi infracțiunile violente sau cele contra proprietății în pagube crescânde.

Într-un context social marcat de schimbări și provocări, contravențiile juvenile evidențiază multiplele obstacole cu care se confruntă autoritățile, instituțiile de învățământ și familiile în eforturile de a asigura un mediu sigur și propice pentru tinerii aflați în proces de formare şi devenire ca şi adult care respectă legea.

Contravențiile comise de minori nu trebuie privite simplist ca expresii ale indisciplinei juvenile sau ale unei etape tranzitorii de rebeliune. Ele marchează, de cele mai multe ori, dificultăți profunde în procesul de dezvoltare și de adaptare la cerințele și valorile societății.

Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți de faptul că săvârșind încălcări minore, cum sunt contravențiile, minorii deprind un comportament deviant, care dacă nu este stopat la momentul potrivit poate degenera în activități ilegale mai grave, cum sunt infracțiunile.

Iată de ce, contravențiile săvârșite de minori ar urma să constituie o preocupare majoră pentru societatea noastră, având implicații complexe asupra dezvoltării individuale a acestora și asupra stării de legalitate în comunitate.

Este esențial să recunoaștem gravitatea și amploarea acestui fenomen și să acordăm o atenție deosebită strategiilor și intervențiilor menite să prevină și să gestioneze acest tip de comportamente.

Ce concluzii putem deduce din analiza datelor ce caracterizează delicvența juvenilă, atât cu referință la infracțiunile, cât şi contravențiile comise?

Ne vom referi doar la copii/minorii care au comis infracțiuni şi contravenții, nu şi cei care au devenit victime ale acestora.

Conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2024, numărul copiilor de 0-17 ani în Republica Moldova a constituit 508,7 mii², sau 21,0% din numărul total al populației cu reședință obișnuită.[1]

În baza datelor statistice prezentate de Poliţie pentru anul 2023 „din numărul total de infracțiuni, 2,09% sunt infracțiuni săvârșite de către minori sau cu participarea acestora, în număr de 449 infracțiuni, înregistrând o descreștere cu 35,95% faţă de perioada analogică a anului 2022”, situație pe care o considerăm una pozitivă şi care se menține pe un trend descendent în ultimii ani.[2]

La comiterea infracțiunilor au participat 735 de minori, dintre care 684 băieți și 51 fete, iar urmărirea penală a fost finisată în 417 cauze, dintre care 339 au fost trimise spre examinare în instanța de judecată.

Cel mai frecvent minorii au fost implicați în săvârșirea furturilor – 58,8%, după care urmează jafurile – 7,1% şi infracțiuni privind răpirea mijlocului de transport – 6,2%. La 100 mii copii în vârstă de 0-17 ani au revenit 83 infracțiuni comise, comparativ cu 116 infracțiuni în anul 2019. [3]

Din analiza acestor date determinăm că ponderea infracțiunilor patrimoniale este în jur de 66%, fapt care poate fi explicat prin dorința minorilor de a intra în posesia unor bunuri străine, pe care, de cele mai multe ori, nu şi le pot permite, de ex. o bicicletă, trotinetă, telefon mobil etc.

Ce ţine de vârsta de la care survine răspunderea penală şi răspunderea contravenţională este diferită, astfel, minorii răspund penal de la 16 ani, iar pentru anumite categorii de infracţiuni de o gravitate deosebită, de la 14 ani, cum ar fi: omorul intenţionat (art.145), vătămarea intenţionată gravă a integrității corporale sau a sănătății (art. 151), răpirea unei persoane (art.164), violul (art.171), furtul (186), tâlhăria (art. 188), anumite calificative ale infracțiunilor de circulație ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare şi cu scop de înstrăinare (art. 217 şi art. 217¹), luarea de ostatici (art. 280), banditismul (art. 283), dezordini în masa (art. 285), huliganismul cu agravantele sale (art. 287 alin.(2) şi (3)), şi altele.

Vârsta de la care persoana poate fi atrasă la răspundere contravențională este de 18 ani. Însă, minorul cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani este pasibil de răspundere contravențională pentru săvârșirea anumitor ilegalități, cum ar fi: injuria (art. 69), vătămarea integrității corporale (art. 78); procurarea ori păstrarea ilegală de droguri, precursori, etnobotanice şi a analogilor acestora în cantități mici sau consumul de droguri fără prescripția medicului (art. 85); practicarea prostituției (art. 89); distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor străine (art. 104); sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului (art. 105); toate contravențiile în domeniul circulației rutiere (art. 228–245); nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziției sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept (art. 336); chemarea intenționat falsă a serviciilor specializate (art. 342); ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistență (art. 353); huliganismul nu prea grav (art. 354) şi altele.

Dacă infracțiunile comise de aceștia sunt în descreștere, analiza statisticilor relevă o creștere şi diversificare a contravențiilor săvârșite de minori în cuprinsul anului 2023, fiind întocmite 787 procese-verbale cu privire la contravenție, comparativ cu anul 2022, când au fost întocmite 600 procese-verbale, şi anume:

• 42 pe faptul injuriei (art. 69);
• 44 privind vătămarea integrității corporale (art. 78);
• 71 pe faptul distrugerii sau deteriorării intenționate a bunurilor străine (art.104);
• 120 pe faptul sustragerii în proporții mici din avutul proprietarului (art.105);
• 246 contravenții din domeniul circulației rutiere (art. 228-245);
• 129 vizează huliganismul nu prea grav (art. 354);
• 50 privind consumul de băuturi alcoolice şi apariție în stare de ebrietate în locuri publice (art. 355);
• 33 pe faptul tulburării liniștii (art. 357) şi altele.[4]

Procesual atunci când un minor comite o contravenție pentru care este pasibil de răspundere, în vederea responsabilizării este sancționat şi reprezentantul legal (părinții sau persoanele care îi înlocuiesc) în baza contravenției stabilite de art. 63 (neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, de educare şi de instruire a copilului), care se constată de către Poliţie, iar examinarea ţine de competenţa materială a instanței de judecată.

Astfel, în anul 2023 au fost întocmite 1916 procese-verbale cu privire la contravenție în baza art. 63 Cod contravențional, şi anume:

• 1399 în temeiul alin. (1) – Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinți sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului;
• 517 în temeiul alin. (2) – Acțiunile specificate la alin.(1), dacă au avut ca urmare lipsa de supraveghere a copilului, vagabondajul, cerșitul ori săvârșirea de către acesta a unei fapte socialmente periculoase.

La fel, anul trecut în privința părinților au fost pornite 57 cauze penale conform prevederilor art. 201¹ Cod penal (Violenţa în familie) şi 51 cauze penale conform prevederilor art. 201²  Cod penal (Exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor părinteşti).

Recent, Codul contravenţional a fost completat cu mai multe contravenţii noi, inclusiv art. 64¹ (Exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor părintești), care va sancţiona „eschivarea cu rea-voință a părinților de la exercitarea obligațiilor părintești, dacă aceasta a determinat plasamentul copilului în instituții rezidențiale sau servicii sociale de plasament” şi care urmează să completeze șirul contravențiilor ce atentează la drepturile copilului (art. 63 – neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, de educare şi de instruire a copilului, art. 64 – împiedicarea exercitării dreptului de a comunica cu copilul şi de a-l educa, art. 65 – încălcarea legislației cu privire la protecţia specială a copiilor aflați în situaţie de risc şi a copiilor separați de părinți, etc.).[5]

Din analiza datelor statistice deducem următoarele particularități, de cele mai multe ori infracţiunile/contravenţiile sunt comise de către băieți, iar după locul comiterii, superior se află mediul urban, cu peste 57 la sută.

Din numărul minorilor cercetați cu legea aproximativ 68,3% ajung să fie condamnați penal. Ce ţine de vârstă, cele mai multe infracțiuni le comit minorii cu vârsta de 17 ani, urmează cei cu vârsta de 16 ani şi apoi cei de 15 ani.

După cum vedem vârsta este un factor determinant, iar intervenția autorităților responsabile la o vârstă cât mai fragedă ar ridica numărul de infracţiuni şi contravenţii preîntâmpinate.

Un alt aspect legat de profilul minorului delicvent îl constituie faptul că numărul copiilor încadrați în procesul de studii şi care comit infracțiuni este mai mare, decât cei neîncadrați la studii sau în câmpul muncii, 260 comparativ cu 207, situație care „contravine” tiparelor stabilite, că doar minorii fără ocupație sunt implicați în ilegalități.

Este important să menționăm că practic toţi minorii care au comis infracţiuni, sunt la prima abatere, 723 de copii şi doar 12 au comis infracţiuni în mod repetat, fapt ce denotă conștientizarea comportamentului deviant şi neadmiterea recidivei.

Referitor la statutul social al copiilor implicaţi în săvârșirea infracţiunilor cei mai mulţi sunt din familii complete, iar cei mai puţini sunt copii fără un loc stabil de trai, fiind cu puţin depășiți de copii din familii incomplete sau separați de părinți.

În societate există o preconcepție greșită că, doar copii din familiile incomplete sau cei care provin din familii social vulnerabile sunt predispuși mai mult spre comiterea diferitor ilegalități, ceea ce nu corespunde realității, iar, după cum vedem, în ordine descrescătoare prevalează cei din familiile complete.

La fel, factorul “familia” nu este unul determinant în vederea preîntâmpinării şi stopării comportamentului deviant al minorului, cu toate că nu este unul neglijabil.

Care sunt particularităţile de constatare şi examinare a contravenţiilor comise de către minori?

Codul contravenţional determină că examinarea cauzelor contravenţionale în privinţa minorilor este de competenţa instanţei de judecată (art. 395),[6] chiar dacă sunt constatate şi documentate în mare parte de către Poliţie. Aici, credem că ar fi binevenite anumite modificări în legislaţie, iar examinarea contravenţiilor din categoria dată să fie a Poliţiei, or, angajații acestea cunosc cel mai bine situația existentă, personalitatea făptuitorului, alte caracteristici ale fenomenului, documentează propriu-zis cazul, de cele mai multe ori în flagrant, cu ieşire la faţa locului, iar instanței de judecată să îi revină doar examinarea contravenţiilor privind încălcarea drepturilor copiilor/minorilor.

La nivelul Poliţiei există procedura operațională standard privind intervenția în cazul minorilor care au comis o faptă contravențională. Respectiv, la momentul primirii unei plângeri sau sesizări privind o contravenție săvârșită de un minor, angajatul responsabil o va recepționa şi înregistra conform procedurii, iar, dacă este necesară intervenția urgentă va direcționa grupa/echipa operativă către incident.

Ulterior, dacă se constată că fapta contravențională a fost săvârșită de către un minor, angajatul Poliției, va întreprinde mai multe acţiuni, cum ar fi:

• va discuta cu minorul/minorii în prezența părinților/reprezentanților legali/reprezentanților autorității tutelare locale și a unui pedagog/psiholog cu consemnarea declarațiilor verbale ale acestuia într-un act special, proces – verbal de audiere al declarațiilor minorului;
• va identifica martorii cu audierea acestora;
• va efectua, dacă este necesar, cercetarea la fața locului;
• în caz de necesitate va solicita ajutorul altor specialiști care ar putea contribui la elucidarea cauzelor contravenției, de exemplu, al psihologului.

Dacă în procesul verificării inițiale se confirmă implicarea minorului/minorilor, acesta va fi audiat în subdiviziunea de Poliţie, în calitate de făptuitor, dar nu mai mult de 3 ore pe zi, în condiții speciale, cu asigurarea prezenței părinților/reprezentantului legal/reprezentantului autorității tutelare locale și a unui pedagog/psiholog.

Atunci când în privința minorului a fost pornit procesul contravențional, drepturile acestuia se realizează de reprezentantul legal sau reprezentantul autorității tutelare. În cazul când minorului i se întocmește un proces-verbal cu privire la contravenție, se va consemna și datele reprezentantului legal. Totodată, agentul constatator, asigură perfectarea și transmiterea fișei de sesizare către autoritatea tutelară locală, în toate cazurile când contravenientul este minor sau în urma elucidării circumstanțelor s-a concluzionat că copilul se află în situație de risc.

Ce ţine de procedura de examinare în instanța de judecată a cauzelor contravenţionale în privința minorilor este determinată doar de prevederile Codului contravenţional care sunt foarte generale.

La demersul agentului constatator, instanța de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrângere cu caracter educativ conform art.104 din Codul penal, la care cu titlu exhaustiv se atribuie:

a) avertismentul;

b) încredințarea minorului pentru supraveghere părinților, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat;

c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;

d) obligarea minorului de a urma un curs de reabilitare psihologică;

e) obligarea minorului de a urma cursul de învățământ obligatoriu;

f) obligarea minorului de a participa la un program probaţional.[7]

Măsurile de constrângere cu caracter educativ se aplică minorilor până la atingerea majoratului, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvârșite, totodată, pot fi aplicate concomitent câteva măsuri de constrângere cu caracter educativ.

Le fel, legislația contravenţională prevede că, în cazul minorului care săvârșește o contravenţie agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor.

În procedura contravenţională măsurile aplicabile faţă de minori sunt mai blânde decât în privința adulților. Astfel, termenul de prescripție al răspunderii contravenționale se reduce la jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii contravenției erau minore[8], iar dacă recent acest termen a fost extins de la 12 luni la 18, respectiv, va fi de 9 luni.

Una din circumstanţele atenuante la individualizarea sancţiunii este săvârșirea contravenţiei de către minor, pe când, săvârșirea contravenţiei faţă de un minor este circumstanţă agravantă.

În cazul săvârșirii contravenţiei de către un minor, procedura simplificată care presupune recunoașterea vinovăţiei în schimbul unei sancţiuni reduse, sub formă de amendă, fără a fi necesară acumularea unor probe suplimentare, poate fi aplicată doar în condițiile asistării acestuia de către reprezentantul său legal.

În privinţa minorilor nu poate fi aplicată sancțiunea arestului contravențional, la fel, aceștia nu pot fi supuși aducerii silite când se eschivează de a primi citaţia şi/sau de a se prezenta în faţa instanței de judecată.

Munca neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care au atins vârsta de 16 ani. La fel, în calitate de sancțiune complementară faţă de minori poate fi aplicată doar privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate.

Ce întreprinde MAI şi Poliţia pentru a preveni şi combate acest fenomen?

Autoritățile statului cu competențe în domeniu nu sunt indiferente de situația creată, având fixate mai multe direcții şi priorități în realizarea atribuţiilor, dar care din motive obiective, de cele mai multe ori nu îşi realizează pe deplin efectul scontat.

Printre documentele de politici puse în aplicare în anii trecuți la nivelul MAI, prin Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030,[9] sunt două programe cu impact asupra prevenirii şi combaterii delicvenței juvenile, şi anume Programul de ordine și securitate publică pentru anii 2022-2025[10] şi Programul de prevenire și combatere a criminalității pentru anii 2022-2025.[11]

Programul de ordine și securitate publică pentru anii 2022-2025 urmărește „să genereze mai multă siguranță pentru oameni în toate mediile și situațiile în care își desfășoară activitățile, acasă, pe stradă, în locurile publice, în traficul rutier sau online, în orice timp de zi sau noapte”. Pentru ca acest impact să se producă, în cadrul Programului au fost proiectate intervenții, care vor avea „ca efect modernizarea și capacitarea serviciilor de ordine și securitate publică cu accente pe creșterea calității serviciilor oferite și apropierea de populație”.

În Programul de prevenire și combatere a criminalității pentru anii 2022-2025 se propune stabilirea unui cadru solid de acțiune pentru prevenirea și gestionarea fenomenului criminal, având ca scop principal crearea unei societăți mai sigure.

Prin intermediul acestui program se întreprind măsuri concrete pentru fortificarea prevenirii și tratamentului consumului abuziv de alcool și droguri, asigurarea accesului la spații publice sigure, reducerea violenței în familie și a altor forme de violență, precum și combaterea traficului ilicit și a criminalității organizate.

Delicvența juvenilă este reflectată într-o varianta comprimată, fără a fi indicate şi descrise anumite detalii şi acţiuni prioritare în scopul de a combate eficient acest fenomen. La fel, cu regret, programele date nu pun accent suficient pe prevenirea antrenării minorilor în comiterea infracțiunilor şi/sau contravențiilor.

În acest sens, este esențial să se dezvolte programe și inițiative dedicate care să stabilească un set de măsuri cât şi acţiuni pentru a preveni şi combate eficient delicvența juvenilă, dar şi să ofere alternative pozitive și să încurajeze implicarea activă a tinerilor în activități sociale, educaționale și recreative.

Un bun exemplu în educarea tinerei generații îl constituie disciplina opțională „Educație pentru socializare juridică”, care implică realizarea procesului didactic, în comun de către un angajat al Poliţiei şi un cadru didactic, şi care include studiul despre instituțiile democratice ale statului și cele de aplicare a legii, despre drepturile și responsabilitățile cetățenești, răspunderea juridică și sancțiunile aplicate în caz de încălcare a legii.

Pentru clasa VIII-a la disciplina dată este fixat că se vor dezvolta elevilor competențele civice și sociale, contribuind la crearea unei societăți bazate pe cultura cetățeniei democratice și respectarea statului de drept.

Pentru clasa XI-ea, în treapta liceală, continuă dezvoltarea și aprofundarea competențelor civice și sociale ale elevilor.

Astfel, socializarea juridică reprezintă o componentă esențială în abordarea fenomenului contravenționalității, implicit, infracționalității în rândul minorilor. Integrarea acestui concept, în calitate de materie obligatorie în școli, ar putea contribui la prevenirea și gestionarea acestor probleme, oferind tinerilor cunoștințe și competențe juridice necesare pentru a-și înțelege drepturile și responsabilitățile în societate. De aceea extinderea procesului de predare al acestei discipline în întreaga ţară cât şi acordarea statutului de disciplină obligatorie, dar nu opțională, poate contribui în modul cel mai direct la realizarea măsurilor de profilaxie propuse spre realizare.

Un alt bun exemplu îl constituie Programul special Sport + Școală + Poliție care formează percepția de bază că măsurile eficiente de prevenire a criminalității nu sunt doar o chestiune a poliției. Acest program își propune drept scop completarea și îmbunătățirea inițiativelor și a acțiunilor pentru copii și tineret care se derulează separat de către poliție, sectorul școlar și cluburile sportive[12] unind efortul tuturor acestora în educația şi dezvoltarea copiilor cu scopul de crește în spiritul respectării legii.

Conform prevederilor legale[13]autoritatea centrală pentru protecția copilului este Ministerul Muncii și Protecției Sociale, inclusiv prin elaborarea, promovarea şi monitorizarea politicii statului în domeniul protecției copilului.

La rândul lor, autoritățile publice locale de nivelul 2 (raion, municipiu, UTA Găgăuzia) creează consiliile teritoriale pentru protecția drepturilor copilului[14] care asigură: dezvoltarea serviciilor destinate copiilor și familiilor cu copii; organizarea campaniilor de informare, seminare și întruniri în orașele și satele din unitatea administrativ-teritorială, în scopul informării populației despre importanța respectării drepturilor copilului în diverse domenii; dezvoltarea capacităților profesionale ale personalului din instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului la nivel teritorial și local, etc.

În privința copiilor aflați în situație de risc, victime al infracțiunilor și contravențiilor, precum și realizarea activităților, altele decât cele punitive (evidență, asistență, consiliere, etc.) dedicate minorilor ce încalcă legea, la nivel local competența aparține autorității tutelare locale și teritoriale, în cazul dat autoritățile publice locale, care considerăm că nu îşi realizează atribuțiile la nivelul solicitat.

De către Poliţie pe parcursul anului 2023 au fost luaţi la evidenţă 1004 copii delincvenți ce manifestă comportament deviant și/sau delincvent, însă efortul şi activităţile angajaţilor Poliţiei sunt insuficiente, or, realizarea întregului spectru de activităţi dedicate minorilor din categoria dată presupune un răspuns multidisciplinar şi multicontextual al tuturor autorităților/entităților vizate.

Astfel, în scopul executării prevederilor legale angajații Poliției au expediat anul trecut 2206 fişe de sesizare în adresa autorităților tutelare locale, dintre care, în cazul copiilor în conflict cu legea: 779 (259 fete și 520 băieți), fiind examinate doar o parte din acestea.

La fel, se atestă situații când Poliţia expediază către consiliile pentru protecţia drepturilor copilului prezentări privind cazurile de încălcare a drepturilor copiilor, cazurile copiilor delincvenți şi ale părinților ce nu-şi îndeplinesc obligațiunile părintești, care rămân nesoluționate.

De exemplu, anul trecut au fost expediate în adresa autorității tutelare teritoriale 1520 demersuri cu privire la necesitatea stabilirii unei măsuri destinate copiilor cu comportament deviant, din ele fiind examinate doar 679 cazuri[15], respectiv, nici jumătate din numărul total.

Este evidentă existența unor capacități limitate şi realizării parţiale a competenţelor atribuite. La fel, lipsa unor specialiști calificați, cum ar fi asistenții sociali dedicaţi şi psihologii, cât şi pregătirea profesională insuficientă a personalului existent are un efect modest asupra activității desfășurate. De cele mai multe ori, reprezentanții autorităților locale, care pe lângă multe alte sarcini, urmează să se ocupe şi de problemele legate de minori au o motivație foarte joasă în realizarea atribuțiilor ce le revin, or, efortul nu este nici pe departe stimulat corespunzător şi suficient.

Una din constatările cele mai pregnante este subfinanțarea activităților şi proceselor realizate, or, din practică s-a demonstrat că acolo unde activitatea responsabililor de domeniu este susținută financiar, fie din bugetul naţional, fie din cel local, fie cu sprijinul partenerilor de dezvoltare, rezultatele sunt vizibile.

Ce considerați că urmează să fie întreprins pentru a diminua fenomenul în cauză?

În lumina observațiilor și datelor prezentate este evident că contravențiile juvenile reprezintă mai mult decât simple încălcări ale legii. Ele reflectă disparități în procesul de dezvoltare și de integrare socială a tinerilor, sugerând nevoia de intervenții și de soluții complexe, adaptate necesităților și profilului individual.

Este esențial să recunoaștem că abordarea contravențiilor juvenile nu poate fi redusă la simpla aplicare a legii sau la acțiuni punitive, dar necesită o abordare comprehensivă care să includă educație, sprijin social și psihologic, precum și implicarea activă a familiilor, comunităților şi autorităților responsabile.

De asemenea, este important să ne întrebăm care sunt cauzele profunde ale acestor comportamente și cum putem interveni la nivelul lor pentru a preveni recurența lor în viitor. Este posibil ca factori precum, lipsa resurselor materiale şi financiare, instabilitatea familială sau influența negativă a mediului să joace un rol semnificativ în perpetuarea acestor comportamente.

Prin investirea în educație, în sprijinul social și în dezvoltarea comunităților, putem contribui la construirea unui mediu sigur, incluziv și echitabil pentru tineri. O abordare pro-activă ar putea implica o serie de inițiative, cum ar fi programe din cele care au fost menționate în context, axate pe prevenirea delicvenței juvenile, care să ofere tinerilor instrumente și cunoștințe necesare pentru a face alegeri responsabile și pentru a gestiona conflictele în mod constructiv și axat pe negociere/compromis.

Mai mult, investițiile în serviciile sociale și în sprijinul familiilor pot juca un rol crucial în prevenirea comportamentului delicvent. Aceste servicii pot include consiliere familială, intervenție timpurie în cazurile de abuz sau neglijare, precum și programe de sprijin pentru părinți pentru a-i ajuta să-și îndeplinească rolurile în mod eficient.

De asemenea, crearea unor oportunități tangibile pentru tineri în comunitățile lor, cum ar fi programe de mentorat, formare profesională și acces la locuri de muncă, poate să le ofere alternative constructive și să îi motiveze să se implice pozitiv în societate.

Iată de ce intervenția tuturor autorităților cu competențe în domeniu este mai mult ca esențială, iar simpla constatare şi sancționare a contravențiilor comise de către minori nu rezolvă întrebarea dată, fiind necesar un răspuns multicontextual.

Pe de altă, impactul neesențial al răspunderii pentru săvârșirea contravențiilor determină şi „încurajează” continuarea comportamentului deviant. Totodată, criminalizarea în exces a anumitor ilegalități duce la o repulsie şi mai mare din partea celor care au fost implicați în procesul de atragere la răspundere – minorii şi reprezentanții legali ai acestora.

Păstrarea echilibrului necesar dintre gravitatea faptei şi sancțiunile/pedepsele aplicate este marea provocare pentru autoritățile competente. În acest sens, se impune realizarea mai multor schimbări de ordin legislativ şi instituțional.

Astfel, din analiza infracțiunilor pe categorii s-a stabilit că din totalul celor 449 de infracțiuni comise de 735 de minori, 62 au comis infracțiuni ușoare (pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă, închisoare pe un termen de până la 2 ani), iar 555 de copii au comis infracțiuni mai puțin grave (pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă, închisoare pe un termen de până la 5 ani), după cum vedem marea majoritate.

Respectiv, efortul autorităților statului ar fi necesar de concentrat anume pentru categoria dată de infracțiuni şi făptuitori, acestea fiind şi cel mai uşor de preîntâmpinat, or, linia de demarcație dintre infracțiunile date şi contravenții este una minoră, dar consecințele juridice ce survin sunt cu totul diferite.

Considerăm că, la nivel legislativ, urmează a fi realizată decriminalizarea infracțiunilor patrimoniale. Respectiv, astăzi conform art. 18 Cod contravenţional (Proporțiile și daunele) se consideră proporții mici „valoarea bunurilor sustrase, dobândite, […..] sau valoarea pagubei pricinuite care, la momentul săvârșirii contravenției, nu depășește 20% din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat, aprobat de Guvern pentru anul în curs la data săvârșirii faptei.”[16]

Reieșind din faptul că, salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2024 este de 13.700 lei, respectiv 20% constituie 2740 lei. Astfel, dacă valoarea bunurilor sustrase este până la 2740 lei fapta este calificată drept contravenţie şi se inițiază procedura contravenţională, însă dacă valoarea depășește acest plafon fapta de acum este considerată infracțiune (furt necalificat) şi este inițiată procedura penală.

De exemplu, un minor sustrage un telefon mobil în valoare de 3.000 lei, iar dacă are împliniți 14 ani este pasibil de răspundere penală. Or, din lipsa experienței de viaţă, din necunoaștere, din abstractizarea valorii bunurilor nu înțelege pe deplin consecințele acțiunilor sale, iar reacţia statului în cazul dat este răspunderea penală cu toate consecințele categorice ce însoțesc acest tip de răspundere.

Este evident că răspundere trebuie să existe, inclusiv una care ar demotiva comiterea acestor tipuri de ilegalități, doar că urmează a fi proporțională faptei comise şi profilului făptuitorului. În cazul dat, pentru categoria respectivă de contravenţii şi infracţiuni se impune revizuirea limitelor proporțiile indicate mai sus în vederea majorării acestora, iar cele mai multe ilegalități din categoria dată să fie sancţionate contravenţional.

Un alt exemplu, ar fi cel cu referinţă la infracţiunea de huliganism şi huliganismul nu prea grav (contravenţie), iar diferenţa dintre acestea este intesitatea şi agresivitatea cu care se produc. Dacă s-ar face o delimitare mai strictă, iar în legislaţia penală ar rămâne doar forma agravantă, iar forma uşoară a infracţiunii ar fi decriminalizată şi trecută în legislaţia contravenţională, ar duce la micșorarea cauzelor penale pornite în privinţa minorilor în baza acestui articol. Credem că, efectul ar fi același, dar fără costuri şi efort din partea statului pentru investigarea categoriei date de infracțiuni, cât şi ar exclude criminalizarea şi pedepsirea penală a persoanelor vizate de investigații. Pe de altă parte, ar fi necesară majorarea limitelor sancțiunilor contravenționale.

La nivel instituțional considerăm necesară redistribuirea competențelor, fapt reflectat supra, în vederea stabilirii dreptului atât de a constata, cât şi examina contravențiile comise de către minorii cuprinși între vârsta de 16-18 ani doar de către Poliţie, urmând ca instanțele de judecată să se ocupe de cazurile când se atentează la drepturile copilului.

În esență, abordarea noastră ar trebui să fie una holistică și să abordeze nu numai comportamentul infracţional/contravenţional în sine, ci și factorii care îl generează şi influențează. Prin construirea unui mediu sigur, incluziv și echitabil pentru tineri, putem să le oferim perspective și să îi încurajăm să devină membri activi și responsabili ai comunităților noastre.

Ianuş Erhan, doctor în drept, conferențiar universitar, cercetător științific superior

[1] https://statistica.gov.md/ro/situatia-copiilor-in-republica-moldova-in-anul-2023-9578_61275.html

[2] Raportul privind activitatea Poliției pentru anul 2023, Chişinău, 2024, pag. 12

[3] https://statistica.gov.md/ro/nivelul-infractionalitatii-in-republica-moldova-in-anul-2023-9478_60977.html

[4] Notă informativă privind starea delicvenţei juvenile şi activitatea pe domeniul siguranţă copii pe parcurusul a XII luni ale anului 2023, Inspectoratul Naţional de Securitate Publica al IGP, Chişinău, 2024, pag. 14-15

[5] Legea nr. 136 pentru modificarea unor acte normative, (Codul penal și Codu contravențional). În: Monitorul Oficial nr. 245-246 din 07.06.24, art.353; în vigoare din 07.09.24

[6] Codul Contravențional al Republicii Moldova, Legea nr. 218 din 24.10.2008, republicată în Monitorul Oficial nr. 78-84 din 17.03.2017, art. 100

[7] Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr. 985 din 18.04.2002, republicată în Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009, art. 195

[8] Codul Contravențional al Republicii Moldova, Legea nr. 218 din 24.10.2008, republicată în Monitorul Oficial nr. 78-84 din 17.03.2017, art. 100

[9] Hotărârea Guvernului nr. 658 din 23.09.2022 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030. În: Monitorul Oficial nr. 334-341 din 28.10.2022, art. 797

[10] Hotărârea Guvernului nr. 913 din 21.12.2022 cu privire la aprobarea Programului de ordine și securitate publică pentru anii 2022 – 2025. În: Monitorul Oficial nr. 75-78 din 07.03.2022, art. 147

[11] Hotărârea Guvernului nr. 948 din 28.12.2022 cu privire la aprobarea Programului de prevenire și combatere a criminalității pentru anii 2022-2025. În: Monitorul Oficial nr. 35-38 din 09.02.2023, art. 78

[12] Notă informativă privind starea delicvenţei juvenile şi activitatea pe domeniul siguranţă copii pe parcurusul a XII luni ale anului 2023, Inspectoratul Naţional de Securitate Publica al IGP, Chişinău, 2024, pag. 6

[13] Legea nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. În: Monitorul Oficial nr. 167-172 din 02.08.2013, art. 534

[14] Hotărârea Guvernului nr. 338 din 31.05.2023 cu privire la Consiliul național pentru protecția drepturilor copilului. În: Monitorul Oficial nr. 208-209 din 22.06.2023, art. 494

[15] Notă informativă privind starea delicvenţei juvenile şi activitatea pe domeniul siguranţă copii pe parcurusul a XII luni ale anului 2023, Inspectoratul Naţional de Securitate Publica al IGP, Chişinău, 2024, pag. 11

[16] Codul Contravențional al Republicii Moldova, Legea nr. 218 din 24.10.2008, republicată în Monitorul Oficial nr. 78-84 din 17.03.2017, art. 100