Diana Mazniuc

În contextul reformei necesare în sistemul penitenciar juvenil din Republica Moldova, analiza realizată prezintă o evaluare strategică a infrastructurii și a programelor de reabilitare.

Scopul principal al acesteia este de a contura o viziune integrată pentru transformarea instituției într-un centru de excelență în domeniul resocializării minorilor.

Recomandările includ dezvoltarea unor facilități avansate, cum ar fi laboratoare de creație, ateliere de formare profesională, spații dedicate consilierii psihologice și terapiei, toate având rolul de a sprijini dezvoltarea holistică a tinerilor deținuți.

În plus, se abordează caracteristicile demografice și psihologice ale populației penitenciare minore, subliniind complexitatea provocărilor întâmpinate, inclusiv impactul negativ asupra sănătății mintale și necesitatea intervențiilor psihologice specializate.

Prin evidențierea acestor aspecte, analiza oferă un fundament pentru implementarea unor măsuri de reformă bazate pe date concrete, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de detenție și a promova reintegrarea socială ireversibilă a minorilor.

1. Infrastructura executării pedepsei penale privative de libertate de către minori

În Republica Moldova există o singură instituție specializată în detenția minorilor băieți – Centrul de detenție pentru minori și tineri Goian, un pilon crucial al justiției juvenile care îmbină securitatea cu reabilitarea socială.

Această instituție dispune de o capacitate de 164 de locuri, funcționând pentru mai multe necesități – izolator de urmărire penală, sector de tip închis, semi-închis, deschis, deservire gospodărească.

Centrul este organizat în blocuri, fiecare având un rol esențial în desfășurarea activităților de detenție.

– Blocul A, structurat pe trei nivele cu 14 celule fiecare, este destinat preveniților, oferindu-le un mediu adaptat nevoilor specifice.

– Blocul B servește drept unitate de studii, fiind un spațiu dedicat continuării educației și dezvoltării personale.

– Blocul C se prezintă ca o unitate medicală.

– Blocul D, structurat pe două nivele cu 12 celule fiecare, este destinat condamnaților.

Alăturat, Centrul dispune de săli de bibliotecă, ateliere predestinate școlilor profesionale și teren sportiv.

Însă, pentru a transforma Centrul într-un adevărat organism de reabilitare, nu este suficientă doar asigurarea funcțiilor de bază.

Pentru a transforma Centrul într-un exemplu de reabilitare eficientă este necesară o extindere și o diversificare a infrastructurii existente prin:

– Laboratoare de creație și spații artistice. Înființarea unor laboratoare de creație și spații artistice va oferi tinerilor oportunitatea de a explora și de a dezvolta abilități artistice. Aceste spații vor funcționa ca refugii terapeutice, contribuind la exprimarea emoțiilor și ameliorarea stresului, stimulând creativitatea și dezvoltarea personală.

– Ateliere de formare profesională modernă. Crearea atelierelor de formare profesională va permite tinerilor să dobândească competențe practice esențiale pentru integrarea în piața muncii. Aceste ateliere vor oferi training-uri și certificări în domenii relevante, facilitând, astfel, tranziția lor către o carieră sustenabilă.

– Spații de consiliere și terapie. Amenajarea unor spații specializate, inclusiv săli de consiliere private și săli de terapie de grup, este crucială pentru suportul emoțional al tinerilor. Aceste spații vor include resurse dedicate gestionării problemelor legate de sănătatea mintală, contribuind semnificativ la bunăstarea psihologică a acestora.

– Zone pentru recreație și activitate fizică. Renovarea terenului de sport existent și adăugarea de facilități noi, cum ar fi terenuri suplimentare pentru sporturi de echipă, va încuraja activitatea fizică și socializarea, promovând un stil de viață sănătos și activ.

– Săli de reflecție și meditație. Crearea unor săli de reflecție și meditație va oferi tinerilor locuri liniștite pentru cultivarea auto-controlului și gestionarea emoțiilor, contribuind la dezvoltarea unei stări de bine interioare.

– Spații pentru activități comunitare și evenimente. Amenajarea unor spații versatile pentru activități comunitare, cum ar fi săli pentru workshop-uri, spectacole și întâlniri, va stimula implicarea tinerilor în activități colective și va promova sentimentul de apartenență și colaborare.

– Zone de plantare și sere educaționale. Crearea unor sere și zone de plantare va oferi tinerilor oportunități de a învăța despre agricultură și ecologie, dezvoltând abilități practice și promovând responsabilitatea. Aceste spații vor oferi, de asemenea, un refugiu calm și terapeutic.

– Laboratoare de tehnologie și inovație. Amenajarea unor laboratoare de tehnologie avansată, incluzând ateliere de programare, robotică și design digital, va permite tinerilor să se familiarizeze cu domenii de viitor, oferindu-le competențe valoroase pentru carierele viitoare.

– Centre de wellness și dezvoltare personală. Crearea unor centre specializate în wellness, care să includă facilități de yoga, meditație și tehnici de relaxare, va ajuta tinerii să gestioneze mai bine stresul și anxietatea, promovând o dezvoltare holistică.

– Spații pentru experimentare culinară și nutriție. Înființarea unor spații dedicate experimentării culinare va permite tinerilor să învețe despre nutriție și gătit sănătos, promovând un stil de viață echilibrat și dezvoltând abilități practice utile.

– Proiecte de artă comunitară și intervenții urbane. Implementarea unor proiecte de artă comunitară și intervenții urbane, cum ar fi murale și instalații artistice, va încuraja tinerii să participe la inițiative creative care îmbunătățesc aspectul Centrului și promovează colaborarea.

– Centre de învățare și dezvoltare profesională. Crearea unor centre de învățare, care să includă simulări și jocuri de rol legate de diverse profesii, va ajuta tinerii să dezvolte abilități de problem-solving și să înțeleagă mai bine dinamica profesională.

Implementarea acestor inovații în infrastructura Centrului de detenție pentru minori și tineri Goian va transforma instituția într-un veritabil incubator de reabilitare și dezvoltare personală.

Diversificarea și extinderea spațiilor disponibile vor contribui la îmbunătățirea condițiilor de detenție, oferindu-le tinerilor un mediu mai propice pentru recuperare, educație și dezvoltare a abilităților pentru reintegrarea în societate.

Aceste schimbări vor reducere riscurile de recidivă, vor sprijini sănătatea mintală și emoțională a deținuților și vor oferi oportunități reale pentru o viață mai bună post-detenție.

 2. Condamnați minori: statistică și profil

În primul semestru al anului 2024, populația penitenciară minoră din Republica Moldova a înregistrat un total de 39 de condamnați, dintre care 37 sunt băieți și 2 sunt fete, toți având cetățenia Republicii Moldova.

Distribuția pe sexe reflectă o tendință globală, conform căreia delincvența juvenilă este predominant masculină, ceea ce sugerează necesitatea unor strategii de prevenire și intervenție diferențiate pe gen.

Adolescența este o etapă critică în dezvoltarea individuală, definită printr-o serie de transformări profunde la nivel biologic, psihologic și social. Această perioadă de tranziție este, adesea, caracterizată de conflicte interne și externe, pe fondul unei disproporționalități în dezvoltarea fizică și emoțională. Pentru mulți tineri, în special pentru băieți, aceste transformări creează un teren fertil pentru manifestări de afectivitate neadecvată, dezechilibru emoțional și alte comportamente deviante care pot duce la conflicte cu cei din jur și, în unele cazuri, la implicarea în activități delicvente.

De-a lungul adolescenței, băieții experimentează o presiune în ceea ce privește conformarea la normele de gen tradiționale, care favorizează comportamentele de risc și reprimă exprimarea sănătoasă a emoțiilor.

Această dinamică, amplificată de modificările hormonale și de provocările relaționale specifice acestei perioade, contribuie la vulnerabilitatea lor crescută în fața comportamentelor anti-sociale.

Într-un context în care adolescența devine o luptă între nevoia de independență și lipsa maturității emoționale necesare pentru a gestiona provocările, băieții sunt mai predispuși să răspundă la stres și frustrare prin agresivitate sau prin retragere socială.

Dezechilibrul emoțional caracteristic acestei perioade poate duce la formarea unor modele de comportament disfuncțional, în care agresivitatea devine un mijloc de apărare împotriva sentimentelor de vulnerabilitate.

În absența unor intervenții adecvate, acești tineri riscă să devină captivi într-un ciclu al violenței, alimentat de un sentiment de alienare și de lipsa unor relații pozitive cu adulții importanți din viața lor.

Distribuția pe vârste și implicațiile neuro-psihologice

Din punct de vedere al vârstei, minorii sunt concentrați în intervalele de 16-18 ani, cu 14 minori între 16-17 ani și 19 minori între 17-18 ani. Această distribuție indică o accentuare a problemelor comportamentale și infracționale în adolescența târzie. Cercetările neuro-psihologice subliniază faptul că în această perioadă se finalizează dezvoltarea cortexului prefrontal, responsabil pentru funcții executive precum planificarea, controlul impulsurilor și luarea deciziilor. Întrucât aceste funcții sunt încă în proces de maturizare, adolescenții prezintă o vulnerabilitate crescută la comportamente riscante și o predispoziție sporită pentru comiterea infracțiunilor.

Influențele sociale și familiale

La nivel social și familial, adolescenții din această etapă sunt, adesea, supuși presiunilor de a se conforma normelor grupului și sunt influențați de mediul familial. Experiențele adverse din familie, cum ar fi abuzul sau neglijarea, pot amplifica comportamentele deviante, ceea ce este în concordanță cu teoria stresului familial. În plus, adolescenții proveniți din medii defavorizate sunt predispuși la excluziune socială, fapt ce accentuează riscul infracționalității.

Tipologia infracțiunilor comise

În ceea ce privește natura infracțiunilor comise, se observă o preponderență a infracțiunilor împotriva proprietății (21 cazuri), comparativ cu cele împotriva persoanei (17 cazuri). Acest dezechilibru sugerează că factorii economici și sociali, precum sărăcia și lipsa de oportunități, joacă un rol semnificativ în comportamentele infracționale ale minorilor. Aceste observații sunt susținute de teoriile criminologice care subliniază legătura dintre condițiile economice precare și creșterea infracționalității.

De asemenea, se remarcă un procent semnificativ de infracțiuni deosebit de grave (6 cazuri) și excepțional de grave (9 cazuri). Aceasta evidențiază o escaladare a gravității faptelor comise, subliniind necesitatea implementării unor măsuri riguroase de intervenție. Literatura de specialitate indică faptul că infracțiunile grave sunt, adesea, comise de adolescenți cu un istoric de violență și probleme comportamentale severe.

Recidiva și măsurile de reintegrare socială

Istoricul detenției arată că 23 de minori se află pentru prima dată în privare de libertate, în timp ce 8 au fost condamnați anterior pentru a doua oară, iar alți 8 au mai fost în detenție de mai mult de două ori. Aceste date sugerează o problemă sistemică legată de recidivă, ceea ce impune necesitatea unor strategii de reintegrare eficace. Programele de reabilitare personalizate care abordează nevoile specifice ale fiecărui minor, combinat cu suportul continuu post-detenție, sunt esențiale pentru prevenirea recidivei.

Tipologia infractorului minor

Din punct de vedere teoretic, se disting trei tipare principale ale infractorului minor:

Persoane cu orientare pozitivă – acești adolescenți comit infracțiuni din cauza frivolității, incapacității de a se integra sau implicării în împrejurări nefavorabile. Ei prezintă un potențial de reintegrare ridicat, cu intervenții adecvate.

Persoane cu predispoziție negativă – aceștia sunt adesea victime ale tragediilor în copilărie și au fost supuși diverselor forme de abuz. Traumele suferite pot duce la dificultăți semnificative în dezvoltarea cognitivă și emoțională, ceea ce necesită intervenții psihologice specializate.

Persoane de orientare negativă, cu experiență infracțională – acești minori prezintă un istoric infracțional consolidat și, în anumite cazuri, probleme de sănătate mintală neglijate, ceea ce complică eforturile de reabilitare.

 3. Sănătatea mintală în contextul populației penitenciare minore

Condamnații minori se află într-o perioadă sensibilă de dezvoltare emoțională și psihologică, iar mediul penitenciar reprezintă o amenințare directă și intensă la adresa sănătății lor mintale.

Adolescența, marcată de profunde transformări identitare și emoționale, este o etapă în care tinerii au nevoie de sprijin, îndrumare și stabilitate.

Însă, izolarea impusă într-un spațiu restrictiv și lipsit de suport familial și social, amplifică vulnerabilitatea psihică a acestor tineri, expunându-i unui risc înalt de tulburări mintale grave.

Într-o etapă a vieții în care stabilitatea emoțională este vitală pentru o dezvoltare sănătoasă, expunerea constantă la stres, traume instituționale și dinamice severe pot declanșa sau agrava tulburări de anxietate, depresie și comportament anti-social.

Acești tineri sunt constrânși să facă față unor provocări psihologice mult peste capacitățile lor naturale de adaptare, ceea ce duce, inevitabil, la o degradare progresivă a sănătății lor mintale.

În lipsa unor intervenții specializate și a unui cadru de susținere adecvat, riscul ca acești tineri să sufere o deteriorare profundă a sănătății lor mintale devine probabil.

În contextul unei vizite realizate la Centrul de detenție pentru minori și tineri Goian, Consiliul pentru prevenirea torturii (Mecanism Național de Prevenire a Torturii) a constatat în referința defectuozității de a oferi servicii medicale care întrețin sănătatea mintală[1]:

– Instituția nu dispune de psihologi clinici instruiți în sănătate mintală, în special în referința condiției minorilor, care să participe la evaluarea structurată, tratamentul și reabilitarea pacienților prin psihoterapie și consiliere psihologică specifică.

– În domeniul serviciilor de sănătate mintală, lipsește abordarea conformă protocoalelor naționale și internaționale, care este crucială pentru eficiența tratamentului și a reabilitării. Psihologii nu participă la evaluarea structurată în diagnosticarea maladiilor mintale, în special ale tulburărilor de personalitate, care duc la risc sporit de auto-vătămare, comportamente antisociale și riscante, suicid.

– În prevalența nozologiilor absentează cazurile de anxietate generalizată, depresii și unele tulburări specifice de personalitate (antisocială și borderline), care, de obicei, se găsesc la tineri în detenție la nivel internațional, ceea ce poate denota o deficiență în depistare și diagnosticare, ulterior tratament eficient.

În plus se ține a se preciza: în prezent, Centrul de detenție pentru minori și tineri Goian dispune doar de doi psihologi cu atribuții distincte: unul pentru arestații preventiv și unul pentru condamnați. Cu un număr actual de 60 de deținuți și o capacitate maximă de 164 de locuri, se concluzionează că raportul dintre psihologi și deținuți este disproporțional.

Fiecare psiholog este responsabil pentru, aproximativ, 30 de deținuți. Considerând că un psiholog poate efectua, în medie, 4 intervenții pe zi, timpul efectiv disponibil pentru fiecare caz ar fi în medie de o oră și cincisprezece minute pe săptămână, dacă sunt luate în considerare și alte activități administrative și de documentare.

Aceasta presupune că fiecare deținut ar beneficia de aproximativ 15 minute de atenție directă pe săptămână, o cantitate insuficientă pentru a aborda problemele complexe și variate întâmpinate în detenție.

Să presupunem că probabilitatea ca un deținut să aibă nevoie de intervenție psihologică într-o anumită zi este de 0.2 (sau 20%). Într-o echipă cu doar doi psihologi, fiecare având capacitatea limitată de intervenție, există o probabilitate ridicată ca nu toți deținuții care necesită ajutor să primească intervenția necesară. Dacă fiecare psiholog poate gestiona maxim 4 intervenții pe zi și numărul total de deținuți care ar putea necesita intervenție într-o zi este estimat la 12, șansele ca un număr semnificativ de solicitări să rămână neacoperite sunt considerabile. Acest lucru se poate calcula prin probabilitatea de a avea cel puțin un deținut care nu primește ajutor în cazul în care doar 8 intervenții sunt posibile.

De asemenea, în momente de criză, probabilitatea ca numărul de intervenții necesare să depășească capacitatea disponibilă de resurse este și mai mare. De exemplu, dacă într-o situație de criză, 50% dintre deținuți necesită ajutor imediat, iar psihologii pot efectua doar 4 intervenții pe zi fiecare, șansele ca toți cei aflați în nevoie să fie tratați într-un interval de timp rezonabil devin extrem de reduse.

Pentru a aborda aceste provocări, este esențial să se extindă echipa de psihologi și să se dezvolte strategii adecvate pentru intervențiile de urgență. Analiza probabilistică sugerează că, pentru a asigura acoperirea corespunzătoare și eficientă, instituția ar trebui să dispună de o echipă de psihologi proporțională cu numărul de deținuți și cu complexitatea necesităților acestora.

Mai mult, într-un Centru de detenție pentru minori, riscurile de ardere profesională pentru psihologi sunt accentuate de mai mulți factori esențiali:

– sarcina de lucru excesivă și raportul disproporționat între numărul de psihologi și deținuți conduc la suprasolicitare și epuizare. Timpul limitat alocat fiecărui caz, de aproximativ 15 minute pe săptămână, este insuficient pentru a aborda complexitatea problemelor întâmpinate de tineri, amplificând sentimentul de ineficacitate și frustrare:

– presiunea psihologică de a lucra cu tineri expuși la traume severe, combinată cu lipsa suportului profesional adecvat și a formării continue, pune o povară suplimentară asupra psihologilor. Aceștia se confruntă cu sentimentul de insuficiență în fața complexității cazurilor, în timp ce dilemele etice și compromisul necesar din cauza resurselor limitate contribuie la stresul profesional;

– problemele de auto-îngrijire sunt și ele critice. Psihologii, fiind suprasolicitați, pot neglija propriile nevoi, ceea ce agravează riscurile de ardere profesională. În plus, lipsa de resurse adecvate pentru intervenții de urgență crește sentimentul de inadecvare și scade motivația profesională.

Alăturat, se atestă faptul că în Centrul de detenție pentru minori și tineri Goian, în prezent sunt amplasați 3 minori cu retard mintal[2].

Pentru tinerii cu retard mintal aflați în detenție, provocările sunt profund accentuate de nevoile lor cognitive și emoționale specifice.

Retardul mintal, caracterizat printr-o dezvoltare intelectuală și adaptativă sub nivelul mediu, impune cerințe speciale pentru intervenție, conforme la complexitatea problemelor întâmpinate.

Lipsa de intervenții specializate pentru persoanele cu retard mintal într-un cadru penitenciar reprezintă o problemă esențială. Deficitul de resurse specializate și absența psihologilor instruiți în tratamente adaptate pentru retard mintal limitează semnificativ eficiența îngrijirii și a suportului oferit.

Fără evaluări psihologice detaliate și intervenții adecvate, tinerii cu retard mintal sunt expuși riscurilor majore de agravare a problemelor de sănătate mintală.

Pentru a răspunde acestor nevoi critice, este imperativ ca sistemele penitenciare să implementeze soluții integrate, care să includă evaluări psihologice specializate și intervenții adaptate pentru retard mintal. Aceste intervenții ar trebui să fie susținute de personal instruit, protocoale de tratament conform standardelor internaționale și un mediu de detenție care minimizează stresul și trauma. Numai printr-o abordare bine fundamentată și resurse adecvate se poate asigura îngrijirea corespunzătoare a tinerilor cu retard mintal, prevenind agravarea stării lor psihice și facilitând o adaptare mai eficientă și umană în cadrul instituției.

Vasile Coroi, Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului consolidează un asemenea răspuns în referința copiilor aflați în detenție: ,, Pentru a menține și îmbunătăți sănătatea mintală a deținuților minori, statul ar trebui să implementeze o serie de măsuri axate pe prevenție, intervenție și suport.

Evaluarea timpurie a minorului în detenție este un proces esențial pentru a asigura respectarea drepturilor acestuia, precum și luarea măsurilor necesare pentru reintegrarea minorului în societate.

Evaluarea psihologică și educațională implică examinarea nivelului de educație a minorului și stării mintale, identificarea traumei sau a tulburării emoționale care a declanșat comportamentul infracțional.

Scopul este de a percepe nevoile psihologice ale minorului. Aceasta ajută la adaptarea programului educațional în detenție, pentru a sprijini dezvoltarea academică și profesională. Pe baza evaluării se elaborează un plan personalizat, care include terapie, consiliere, programe educaționale și de formare profesională, suport pentru reintegrarea în societate. Este important să se monitorizeze continuu progresul minorului și de a se realiza reevaluări periodice.

În toate etapele evaluării și intervenției trebuie să se respecte drepturile minorului, inclusiv dreptul de a fi tratat cu demnitate și dreptul la confidențialitate.

De asemenea, personalul din instituțiile de detenție trebuie instruit pentru a recunoaște și a răspunde adecvat nevoilor de sănătate mintală a minorilor, a utiliza tehnici de comunicare empatice și respectuoase, la necesitate adaptate modului de comunicare recomandat de către medici pentru o anumită tulburare mintală”.

4. Legea privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți – protecție fragmentară

În Republica Moldova există un cadru regulator care asigură protecția copiilor aflați în situații de risc, un concept care include, inclusiv, următorii subiecți protejați:

– Copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legislația penală sau contravențională, dar care, din cauza vârstei nu este pasibil de răspundere penală și/sau răspundere contravențională;

– Copilul care a săvârșit o faptă care cade sub incidența legislației penale, copil liberat de răspundere penală sau de pedeapsă penală;

– Copilul în privința căruia sunt aplicate măsuri de pedeapsă neprivative de libertate sau copil liberat condiționat înainte de termen.

Deși legiuitorul a luat în considerație condiția copiilor aflați în conflict cu legea ca fiind una necesară pentru intervenții, a omis să reglementeze protecția copiilor care și-au ispășit pedeapsa privativă de libertate.

Această omisiune legislativă are consecințe profunde asupra traiectoriei de viață a acestor tineri. Copiii eliberați din detenție se confruntă cu stigmatizarea socială, excluziune din mediul educațional și dificultăți majore în accesarea unor oportunități de angajare.

Aceștia se pot regăsi într-o situație de vulnerabilitate extremă, cu riscul de a recidiva sau de a fi supuși unor noi forme de exploatare sau abuz.

Lipsa unui sprijin în perioada de după eliberare nu doar periclitează procesul de reabilitare, dar contravine și principiilor fundamentale ale protecției drepturilor copilului, care subliniază importanța asigurării unor măsuri de suport și reintegrare după detenție.

Mai mult, această lacună legislativă pune în pericol eforturile de reducere a recidivei și de consolidare a securității comunității.

Copiii care au fost privați de libertate au nevoie de un program integrat de suport după eliberare, care să includă consiliere psihologică, reintegrare educațională, suport pentru găsirea unui loc de muncă și asistență în stabilirea unor relații sănătoase cu familia și comunitatea. Fără aceste intervenții, riscul de recidivă rămâne ridicat.

Prin urmare, este imperativ ca legislația să fie revizuită și completată pentru a include măsuri specifice de protecție și de reintegrare a copiilor eliberați din detenție.

Un cadru legislativ complet și coerent în intenții poate asigura tranziția copiilor de la detenție la o viață integrată în societate, reducând, astfel, riscul de recidivă și contribuind la o societate mai sigură și mai echitabilă.

Reflecții finale

În sistemul penitenciar pentru minori ajung tineri care au fost supuși unor experiențe de viață îngrijorătoare: abandon, abuz, segregare socială și ademenire în activități infracționale.

Aceste experiențe, adesea interconectate și amplificate de factori socio-economici, creează un teren fertil pentru devierea comportamentală.

Sistemul penitenciar, are, prin urmare, o responsabilitate crucială nu doar în aplicarea aspectelor punitive ale justiției, ci și în abordarea problematicilor sociale fundamentale care au condus acești tineri pe calea infracțională.

Este imperativ ca instituția de detenție pentru minori să se transforme din spațiu de izolare în centru de reabilitare și reintegrare, focalizată pe remedierea traumei și pe reconstrucția capitalului social și emoțional al acestor tineri.

Pentru a îndeplini această responsabilitate, sistemul penitenciar trebuie să ofere un suport psihologic adecvat, să implementeze programe educaționale și de formare profesională și să creeze oportunități pentru dezvoltarea personală.

Aceste măsuri nu doar că sprijină refacerea legăturilor sociale, dar sunt esențiale pentru pregătirea eficientă a tinerilor pentru reintegrarea lor în societate.

Astfel, sarcina sistemului penitenciar este dublă: să asigure atât siguranța, cât și resursele necesare pentru reconstrucția și crearea unui viitor mai bun pentru tineri.

Reformarea sistemului de detenție pentru minori nu este doar o necesitate, ci și o urgență, având în vedere complexitatea fenomenului.

În acest context, propunem o foaie de parcurs integrată, bazată pe trei piloni fundamentali – infrastructură, programe de reabilitare și suport psiho-social – care să reflecte un angajament profund față de schimbare:

Infrastructură modernizată și adaptată nevoilor tinerilor

Prima etapă a reformei implică modernizarea infrastructurii existente pentru a crea un mediu sigur și favorabil dezvoltării.

Aceasta presupune crearea unor spații care să sprijine educația, dezvoltarea profesională și exprimarea creativă. Implementarea de laboratoare de creație, ateliere profesionale și săli de terapie este esențială pentru a oferi tinerilor oportunități de a învăța noi meserii și de a-și explora potențialul creativ. În plus, trebuie integrate măsuri de securitate avansate care să prevină influențele negative externe și interne, reducând riscurile de recidivă.

Programe holistice de reabilitare

Reformarea sistemului necesită implementarea unor programe de reabilitare care să abordeze în mod holistic nevoile tinerilor. Aceste programe trebuie să includă educație formală, consiliere psihologică, terapie de grup și activități recreative. Este crucial să se promoveze participarea tinerilor în activități culturale și sportive, dezvoltându-le abilități sociale și de colaborare. În plus, trebuie implementate strategii de prevenire a recidivei care să includă evaluări criminologice periodice și ajustări ale intervențiilor pe baza acestor evaluări.

Suport psiho-social și implicarea comunității

Reintegrarea cu succes a tinerilor după eliberare depinde în mare măsură de calitatea suportului psiho-social pe care îl primesc, atât în timpul detenției, cât și post-detenție. Este esențială colaborarea cu comunități locale care pot oferi sprijin continuu. Trebuie să se creeze rețele de suport incluzând consiliere post-detenție, acces la oportunități educaționale și formare profesională, și asistență pentru găsirea unui loc de muncă. În plus, trebuie stabilite parteneriate strategice cu organizații non-guvernamentale și agenții de protecție socială pentru a facilita integrarea socială și prevenirea marginalizării ulterioare.

Această reformă integrată va contribui la transformarea sistemului de detenție pentru minori într-un catalizator al schimbării pozitive, asigurând nu doar siguranță și ordine, dar și oportunități reale pentru reconstrucția și dezvoltarea tinerilor. Este timpul să acționăm cu determinare și viziune pentru a crea un sistem care nu doar pedepsește, ci educă și reintegrează.

[1] Raport privind vizita de monitorizare efectuată la Penitenciarul nr.10- Goian din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor la 07 iulie 2023 – https://ombudsman.md/post-document/raport-privind-vizita-de-monitorizare-efectuata-la-penitenciarul-nr-10-goian-din-cadrul-administratiei-nationale-a-penitenciarelor-la-07-iulie-2023/

[2] Gestionarea retardului mintal în sistemul penitenciar: provocări și răspunsuri – https://promolex.md/25887-gestionarea-retardului-mintal-in-sistemul-penitenciar-provocari-si-raspunsuri/?fbclid=IwY2xjawE5SsNleHRuA2FlbQIxMAABHc3TzOF7Q_VN-yCwcB9-FvDvXb-XYYsldzbHGq8CvssrGOTNUP1F_Z9zNg_aem_BSShobTIeSe6zY9C4I_W5w&lang=ro