Av. Vlad Bercu

În anul 80 î. Hr., un tânăr avocat pleda într-o cauză legată de omucidere. Inculpatul, pe nume Milo, era acuzat că l-ar fi omorât pe tatăl său, pe când, de fapt, acest proces era o simplă șaradă din partea unor apropiați ai dictatorului Sulla. Mai mult, oligarhul al acelei epoci – Pompei, a decis să intimideze avocățelul prin amplasare unor trupe militare în jurul locului unde avea loc procesul. Ca urmare, tânărul avocat s-a pierdut cu firea și a avut o prestanța mediocră. Ulterior, Milo, al cărei pedeapsă a fost exilul, i-a scris avocatului pe o notă sarcastică: dacă ai fi ţinut discursul aşa cum l-ai scris, n-aş mai sta aici, degeaba. Numele avocatului era Cicero.

După cum bine a scris av. Dan Cristea: Avocatura este despre libertate și libertatea e grea. Mai mult, avocatura este despre vocație, iar vocația presupune anumite responsabilități.

Stoicismul, după părerea mea, a definit foarte bine ceea omul temerar, iar mai cu seamă în cazul avocaților, practica acestei meserii necesită o profunzime, disciplină și un soi anume de temperament.

Împăratul Marcus Aurelius, în reflecțiile sale asupra vieții și asupra omului, vorbește despre cele patru virtuți cardinale care definesc integritatea: Înțelepciunea, Dreptatea, Curajul și Moderația. Acestea nu sunt doar simple valori morale, ci piatra de temelie pe care fiecare ființă umană ar trebui să-și construiască existența, cu atât mai mult un avocat, căci meseria sa nu este doar un simplu act de pledoarie sau un document redactat pentru client, ci un angajament profund față de umanitate și adevăr.

Înțelepciunea, prima dintre virtuți, nu este doar un rezervor de cunoștințe și experiențe acumulate. Ea este arta de a discerne între ceea ce este corect și greșit, între bine și rău, între ceea ce este adevăr și ceea ce este manipulare. Un avocat este precum un căpitan de navă care navighează prin furtunile învolburate ale legilor și birocraților, evitând capcanele logice și interpretările malefice ale cuvintelor. El nu se pierde în formalisme sterile, ci vede în fiecare paragraf al legii o oportunitate de a restabili echilibrul firesc al lucrurilor. Așa cum un copac își răspândește ramurile în căutarea luminii, la fel un avocat înțelept își extinde înțelegerea către adevărurile mai profunde ale dreptății.

Dreptatea, cea de-a doua virtute, este esența pură a profesiei de avocat. Ea nu este doar un ideal abstract, ci respirația fiecărui argument, a fiecărei pledoarii. Un avocat care practică această virtute nu urmărește doar să câștige un caz, ci să împlinească destinul unui om, să îndrepte greșelile și să readucă armonia acolo unde a fost distrusă. El știe că adevărul nu poate fi ocolit, iar drumul său către dreptate este ca un râu ce străbate munții, sculptându-și propriul drum cu perseverență și forță. Totodată, veți zice, despre ce adevăr vorbim când apărăm un client care la prima vedere este greșit, avocatul are rolul de a oferi o greutate pentru balanța justiție în raport cu tonajul pe care-l răstoarnă oponentul, iar în cazurile penale acesta mai are și “beneficiul” autorității infailibile, cel puțin în Moldova.

Curajul, este virtutea care îl separă pe un avocat da valoare de unul mediocru. Nu este curajul fizic pe care îl admirăm în luptători, ci acel curaj intelectual și moral de a înfrunta chiar și cele mai teribile adevăruri. Un avocat curajos nu se teme de judecătorii ostili, de intimidările celor puternici sau de ochii vigilenți ai mulțimii, ai justiției de pe rețelele de socializare. El își ridică vocea pentru cei ce nu au voce, își încrucișează brațele împotriva nedreptăților ce par imposibil de dărâmat. Curajul este acea flacără interioară care îl face să continue chiar și atunci când toate par pierdute, asemenea unei stele care luminează în cel mai întunecat cer.

În fine, Moderația, ultima dintre virtuți, este cheia echilibrului. Într-o lume a extremelor, un avocat trebuie să fie stăpân pe sine, să își controleze impulsurile și emoțiile. Moderația este arta de a păstra măsura corectă în toate – în cuvinte, în gesturi, în ambiții, în manifestare propriului EU. Un avocat care practică moderația nu se lasă consumat de patima victoriei și nici nu este copleșit de amarul înfrângerii. El știe că viața este o balanță în care fiecare acțiune își găsește contra-greutatea. Precum un meșteșugar care finisează cu grijă detaliile unei sculpturi, un avocat moderat își lustruiește cu atenție fiecare cuvânt, fiecare gest, până când își atinge perfecțiunea. Avocatul nu este un Michelangelo, etalarea și patosului este ultimul lucru la care acesta urmează a se gândi, avocatul este un Bernini, el își creează artă indiferent de admirația mulțimii.

Justiția locală este un bazin cu ape tulburi și deseori avocații sunt nevoiți a recurge la principiile Machiavialismului pentru a nu lăsa proștii și nemernicii să câștige, este o realitate tristă, dar care urmează a fi asumată de către cei care poartă robe întunecate.

Astfel, de Ziua profesională a avocaților, urmează să avem un moment de reflecție, este un prilej de a ne aminti că fiecare avocat este mai mult decât un simplu actor al legii – este un păstrător al echilibrului și un luptător pentru dreptate. Meseria noastră, deși adesea grea și plină de provocări, rămâne o chemare nobilă ce cere nu doar cunoștințe juridice, ci și curajul de a înfrunta nedreptățile, mai ales, integritatea de a sta neclintiți în fața adversităților.