INTRODUCERE
Prezenta notă este dedicat analizei controlului ulterior exercitat de Serviciul Vamal și legalității actelor administrative defavorabile emise în cadrul acestuia — proceselor-verbale de reverificare a declarațiilor vamale și a deciziile de regularizare.
Controlul ulterior reprezintă unul dintre cele mai sensibile instrumente ale administrației vamale, întrucât permite intervenția autorității asupra unor operațiuni vamale deja finalizate, uneori la distanță de mai mulți ani de la acordarea liberului de vamă.
Prin urmare, urmează să facem o scurtă sinteză a modului de apreciere a acestui subiect în jurisprudența națională — atât a instanțelor de apel, cât și a Curții Supreme de Justiție — precum și să redăm un șir de argumente de aplicabilitate practică în susținerea pozițiilor justițiabilor aflați în litigii cu autoritatea vamală.
NOTE
Decizia nr. 3a-1534/25 din 12 august 2025 a Curții de Apel Centru
Fondul cauzei: SRL „Orhei-Vit” a importat în perioada iulie-august 2017 marfă c beneficiind de taxa vamală preferențială, în baza declarațiilor vamale înregistrate și validate de Serviciul Vamal. La momentul importului, colaboratorii vamali au verificat declarațiile, nu au formulat obiecții și au autorizat plasarea mărfurilor în circulație liberă. După aproximativ patru ani, în urma unei reverificări, Biroul Vamal Centru a emis procesul-verbal de reverificare și decizia de regularizare, prin care a dispus încasarea suplimentară a obligației vamale și a penalităților, concluzionând că agentul economic ar fi beneficiat nejustificat de tratamentul tarifar preferențial prin depășirea cotelor tarifare. Contestația administrativă a fost respinsă. Prima instanță a admis parțial acțiunea, anulând exclusiv penalitățile, dar menținând obligația vamală principală. Ambele părți au declarat apel.
Motivarea instanței: Curtea de Apel a admis apelul SRL „Orhei-Vit” și a respins apelul Serviciului Vamal, casând integral hotărârea primei instanțe și admițând acțiunea în totalitate. Instanța a reținut că confuzia privind codurile contingentelor tarifare a fost generată exclusiv de gestionarea deficientă a Serviciului Vamal, iar, răspunderea nu putea fi transferată asupra declarantului care acționase cu bună-credință și în conformitate cu indicațiile colaboratorilor vamali. Curtea a mai reținut că emiterea actelor administrative contestate la patru ani de la import contravine principiului securității raporturilor juridice, iar menținerea acestora ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate. Prin urmare, instanța de apel a reținut:
“În condițiile expuse, având în vedere că anume Serviciul Vamal este organul responsabil de verificarea existenței la momentul importului a cotelor tarifare reduse și, respectiv, a validării declarațiilor vamale depuse în acest sens de declarant, este absolut evident că autoritatea publică în mod ilicit și total neîntemeiat a constatat o pretinsă încălcare de către agentul economic a obligațiilor vamale, prin beneficierea neîntemeiată de tratamentul tarifar preferențial total.
(…)
Așadar, deși instanța de fond a concluzionat că Serviciul Vamal este obligat să reflecte datele în mod transparent și corect, că Apelantul a acționat cu bună- credință, prin menținerea actelor administrative contestate de fapt se impune, o povară financiară nejustificată companiei reclamante. Căci reclamantul declară că în cazul în care Serviciul Vamal ar fi prezentat datele corect, SRL,,Orhei-Vit” nu ar fi importat niciodată mărfurile respective la o taxă vamală de 75% din valoarea lor, provocându-și astfel doar pierderi, și nu beneficiu economic.
(…)
Ca urmare, impunerea declarantului, după 4 ani, de a achita taxe vamale de 75 % din valoarea mărfii respective, în situația în care anume autoritatea vamală este recunoscută responsabilă de crearea situației în care importatorul nu a cunoscut despre pretinsa epuizare a cotelor tarifare, constituie riscul încălcării flagrante a dreptului de proprietate garantat de Art.1 Protocolul 1 CEDO.”
Decizia nr. 3a-578/2023 din 30 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău
Fondul cauzei: SRL „Irarom-Grup” a importat în anul 2017 echipamente electrice din Ucraina, beneficiind de tratament tarifar preferențial în baza certificatelor de origine CT-1, acceptate la momentul vămuirii fără obiecții din partea organului vamal. La aproximativ 3,5 ani de la import, Biroul Vamal Nord a inițiat o reverificare a declarațiilor vamale, în urma căreia a concluzionat că originea preferențială a mărfurilor nu poate fi confirmată, întemeindu-se pe răspunsurile Autorității Vamale a Ucrainei, care indicau că exportatorul nu a prezentat documente suficiente pentru confirmarea originii. Pe acest temei, a fost emisă decizia de regularizare, prin care s-a calculat o obligație vamală suplimentară, urmată de decizia de executare silită. Ambele acte au fost contestate administrativ și ulterior în contencios administrativ. Prima instanță a admis acțiunea integral. Serviciul Vamal a declarat apel.
Motivarea instanței: Curtea de Apel a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe. Instanța a reținut că certificatele de origine au fost confirmate ca autentice de Autoritatea Vamală a Ucrainei, care nu a indicat că ar fi fost eliberate în baza unor informații neveridice. Simpla imposibilitate a exportatorului de a prezenta documente suplimentare după scurgerea termenului de valabilitate a certificatelor nu poate fi echivalată cu prezentarea de date neveridice. Curtea a subliniat totodată că organul competent să se pronunțe asupra originii mărfii era Camera de Comerț și Industrie din Hmelnițk, Ucraina, și nu Autoritatea Vamală ucraineană, iar certificatele emise nu au fost anulate de niciun organ competent. În consecință, emiterea deciziei de regularizare și a actelor subsecvente a fost apreciată ca ilegală, nefiind întrunite condițiile legale pentru invalidarea retroactivă a tratamentului tarifar preferențial acordat. Extras din Decizia nr. 3a-578/2023:
“Cu toate acestea, după cum rezultă din circumstanțele cauzei, deși în urma examinării răspunsurilor recepționate de la Autoritatea Vamală a Ucrainei (…), în urma inițierii verificării ulterioare a certificatelor de origine (…) s-a stabilit că certificatele de origine sunt autentice, însă Autoritatea Vamală a Ucrainei nu a putut confirma criteriul de origine pentru mărfurile „Д18504” și „Д18537”, deoarece exportatorul nu a prezentat documente suficiente pentru confirmarea originii preferențiale a mărfurilor acoperite de certificatele menționate, respectivele certificate de origine, au fost acceptate în țara de import (Republica Moldova).
(…)
Mai mult, certificatele de origine, prezentate la momentul importului de către SRL ”Irarom-Grup”, nu au fost anulate de către organele competente din Ucraina, ca rezultat al reverificării la solicitarea Serviciului Vamal din Republica Moldova, fiind acte care au produs efecte juridice și nu există nici un temei pentru nerecunoașterea autenticității lor.”
Decizia nr. 3a-428/24 din 11 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
Fondul cauzei: SRL „Disofi-Trans” a importat în 2019 două mijloace de transport uzate — un tractor rutier marca Mercedes-Benz din Polonia și o semiremorcă marca Schmitz din Germania — beneficiind de scutire de taxă vamală în baza certificatelor de circulație EUR.1, care atestau originea germană a mărfurilor și, implicit, aplicabilitatea tratamentului preferențial în temeiul Acordului de Asociere RM-UE. În urma unui control ulterior efectuat în 2022, Biroul Vamal Centru a solicitat verificarea certificatelor de la autoritățile vamale din Polonia și Germania, care au bifat rubrica privind neîntrunirea cerințelor de autenticitate și corectitudine, fără a oferi însă detalii asupra motivelor. Pe acest temei, au fost emise decizii de regularizare cu obligații vamale suplimentare. Acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă de prima instanță, iar SRL „Disofi-Trans” a declarat apel.
Motivarea instanței: Curtea de Apel a respins apelul, menținând hotărârea primei instanțe. Instanța a reținut că răspunsurile autorităților vamale din Polonia și Germania constituie dovezi suficiente că originea preferențială nu a fost confirmată. Certificatele prezentate de reclamant de la producătorul Mercedes-Benz și de la distribuitorul oficial din Moldova au fost înlăturate ca mijloace de probă inadmisibile, pe motiv că originea mărfii trebuie dovedită prin mijloacele de probă prevăzute expres de lege, iar reclamantul nu a administrat alte probe care să combată concluziile organului vamal.
Totuși, unul dintre magistrați a formulat opinie separată, optând pentru admiterea apelului și anularea actelor administrative contestate, pe baza următoarelor argumente:
„Consider că această concluzie a autorității publice pîrîte nu rezistă nici unei critici constructive, atâta timp cît autorităţile vamale nu au constatat cert situația că marfa acoperită de certificatul de circulație EUR 1 (…) prin bifarea pătrățelului aflat în dreptul sintagmei „verificarea efectuată a demonstrat că certificatul respectiv nu întruneşte cerinţele referitoare la autenticitate şi corectitudine”. Mențiunea respectivă urmează a fi desfășurat dezvoltată prin constatarea faptului care sunt acele circumstanțe de drept sau de fapt care au generat concluzia în cauză – care sunt acele cerințe care afectează corectitudine și autenticitatea certificatului în cauză, în pofida faptului că dealerul oficial (…) prin care se confirmă că produsul (…) este produs de Daimler Truck AG, Germania, în fabrica din Woerth Germania și înregistrat în baza de date Daimler AG la data de 23.09.2015.
(…)
Reinterând țin să pornesc de la faptul că în cadrul unei procedure administrative , părțile au obligația de a coopera pentru a face tot posibilul pentru a sprijini procesul de constatare a faptelor. (…) participanții la procedura administrativă sunt obligați să coopereze la cercetarea stării de fapt. Aceștia trebuie să indice, în special, faptele și probele pe care le cunosc și să prezinte documentele pe care le dețin.”
Decizia nr. 3a-1352/24 din 14 mai 2025 a Curții de Apel Centru
Fondul cauzei: SRL „Fundația-Prod” a importat în octombrie 2019 două fotoseparatoare optice — utilaje universale de sortare a produselor agricole după culoare și formă — beneficiind ce poziție tarifară favorabilă, acceptat fără obiecții de organul vamal la momentul vămuirii. La aproximativ trei ani de la import, Biroul Vamal Centru a efectuat un control ulterior și a reclasificat utilajele, emițând decizii de clasificare și o decizie de regularizare cu obligații vamale suplimentare, inclusiv penalități. Reclamanta a contestat actele administrativ și ulterior în contencios administrativ, susținând că clasificarea inițială era corectă. Prima instanță a admis acțiunea integral. Serviciul Vamal a declarat apel.
Motivarea instanței: Curtea de Apel a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe, reținând că actele administrative contestate sunt ilegale din mai multe considerente:
“Or, nici în deciziile de clasificare a mărfurilor (…), nici în procesul-verbal de verificare a declarațiilor vamale (…) și nici în decizia de regularizare din (…) nu este motivată soluția aplicată și nu sunt descrise circumstanțele și probele care au fost administrate de către pârât la stabilirea altui cod vamal decât cel declarat anterior.
otodată, la momentul vămuirii mărfurilor Serviciul Vamal nu a solicitat SRL „Fundația-Prod” careva acte sau informații suplimentare, referitor la poziția tarifară, a acceptat actele prezentate de intimat și a acordat liberul de vamă, ori deși există posibilitatea legală de a solicita furnizarea informațiilor suplimentare, organul vamal nu a acționat în acest sens.
Astfel, deciziile de regularizare ale organului vamal contravin principiului securității raporturilor juridice, încalcă protecția încrederii legitime, nefiind totodată niște măsuri proporționale, or, la caz, fiind acceptată necondiționat declarația vamală de către organul vamal, nefiind demonstrată contribuția destinatarului la calificarea eronată al poziției tarifare, iar organul vamal a eșuat să demonstreze justificarea controlului ulterior (…).”
Decizia nr. 3ra-437/23 din 8 mai 2025 a CSJ
Fondul cauzei: SRL „ATD-Unic” a importat în 2015 motosăpătoare dezasamblate din China, clasificate la momentul vămuirii la poziția tarifară — „motosăpătoare” — cu taxă vamală 0%, acceptată de organul vamal fără obiecții. În 2019, Biroul Vamal Centru a efectuat un control ulterior și a reclasificat mărfurile — cu taxă vamală de 8%, emițând decizii de clasificare și o decizie de regularizare cu obligații vamale totale de aproximativ 2.038.057 lei. Reclasificarea s-a întemeiat pe decizia adoptată în 2016 de Comitetul Sistemului Armonizat al Organizației Mondiale a Vămilor și pe Normele metodologice aprobate prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 127 din 18 aprilie 2016. Ambele instanțe de fond au respins acțiunea reclamantei. SRL „ATD-Unic” a declarat recurs.
Motivarea instanței: CSJ a admis recursul și a casat decizia instanței de apel, restituind cauza spre rejudecare, fără a tranșa însă fondul litigiului. CSJ a constatat că instanțele inferioare au omis să analizeze o serie de circumstanțe esențiale pentru soluționarea cauzei, și anume:
“– dacă autoritățile vamale în procesul de stabilire a drepturilor de import și depistare a unor eventuale erori la calculul obligațiilor de plată la buget au avut un rol pasiv sau activ;
– dacă neplata obligațiilor vamale de achitare a dreptuilor de import s-a datorat unei erori din partea autorităților vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiții rezonabile de către debitor (SC ”ATD-Unic” SRL), acesta acționând la rândul lui de bună credință și respectând toate dispozițile prevăzute de legislația în vigoare în ceea ce privește declarația vamală;
– pentru a se stabili dacă eroarea care ar fi putut fi comisă de autoritățile vamale la acordarea liberului de vamă în 2015 nu ar fi putut fi detectată, în mod rezonabil, de către importatoarea SC ”ATD-Unic” SRL, trebuie să se țină cont, în special: de natura erorii; de experiența profesională a agentului economic; de gradul de diligență pe care l-a exercitat importatorul.”
ARGUMENTE ÎN FAVOAREA JUSTIȚIABILULUI
- Termenul de inițiere a controlului ulterior. Controlul ulterior poate fi exercitat doar în termenul de prescripție de 3 ani de la acordarea liberului de vamă (art. 110 și 352 Cod vamal).
- Termenul de retragere a actului administrativ favorabil. Potrivit art. 144 alin. (4) Cod administrativ, un act administrativ individual ilegal favorabil poate fi retras doar în termen de 3 ani de la comunicarea lui, dacă nu se demonstrează reaua-credință a beneficiarului.
- Termenul de reacție al autorității după cunoașterea temeiului de retragere. Art. 144 alin. (6) Cod administrativ prevede că retragerea unui act administrativ ilegal favorabil este admisă doar în decurs de un an din momentul în care autoritatea a aflat despre toate faptele relevante. Momentul de referință este cel al cunoașterii efective a faptelor justificării de emitere a actului administrativ defavorabil, dar nu data procesului-verbal de reverificare, care reprezintă doar o constatare formală.
- Verificarea obligației de notificare a participantului la procedura administrativă. Art. 70 Cod administrativ obligă autoritatea publică să informeze în scris participanții despre inițierea din oficiu a procedurii administrative, într-un termen rezonabil. Neinformarea apelantei despre demararea controlului ulterior constituie o încălcare procedurală autonomă, cu consecințe asupra dreptului la apărare, inclusiv a posibilității de a administra probe sau de a interpela exportatorul în timp util.
- Verificarea termenului de desfășurare a procedurii administrative. Art. 60 Cod administrativ stabilește un termen general de 30 de zile pentru finalizarea unei proceduri administrative, cu posibilitate de prelungire motivată.
- Absența culpei importatorului. Ca exemplu, certificatele de circulație EUR.1 sunt emise de autoritățile vamale ale statului exportator, la cererea exportatorului și sub responsabilitatea acestuia (art. 16 din Apendicele I la Convenția pan-euro-mediteraneană). Importatorul nu participă la această procedură și nu are obligația juridică de a verifica veridicitatea unui act emis de o autoritate publică străină. Prin urmare, simpla constatare a neoriginii mărfurilor nu implică automat culpa importatorului și nu justifică aplicarea majorărilor de întârziere, care au prin natura lor un caracter sancționatoriu.
- Protecția încrederii legitime a beneficiarului. Art. 144 alin. (2) Cod administrativ protejează beneficiarul unui act administrativ favorabil atunci când acesta nu a obținut actul prin fraudă, nu a prezentat date eronate și nu cunoștea ilegalitatea actului. Sarcina probei contrarii revine autorității publice.
- Insuficiența răspunsurilor autorităților vamale străine ca probă unică. Simpla comunicare a autorității vamale străine că nu poate confirma originea mărfurilor — mai ales în cazul în care certificatele nu au fost anulate de organul emitent și nu s-a stabilit că au fost eliberate pe baza unor informații neveridice — nu constituie, prin ea însăși, dovadă suficientă a beneficierii neîntemeiate de tratament preferențial (a se vedea Decizia CA Chișinău nr. 3a-578/2023).