Vasile Soltan
Reamintim că la 2 octombire 2013, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Protocolul nr. 16 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La 12 aprilie 2018 a fost depus cel de-al 10-lea instrument de ratificare necesar pentru intrarea în vigoare a acestuia, care a avut loc la 1 august 2018. Până la momentul de față, protocolul a fost ratificat de Albania, Armenia, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Lituania, San Marino, Slovenia, Ucraina. Republica Moldova a semnat protocolul la data de 3 martie 2017, însă nu l-a ratificat. Prin urmare, protocolul nu produce la momentul de față efecte în raport cu Republica Moldova.
Protocolul oferă posibilitatea instanțelor supreme din statele contractante să adrezeze Curții Europene a Drepturilor Omului cereri de aviz consultativ privind chestiunile de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor și libertăților definite în Convenție sau în protocoalele la aceasta. Instanța care formulează cererea poate solicita un aviz consultativ doar în cadrul unei cauze pendinte în fața acesteia, trebuind să motiveze solicitarea și să prezinte aspectele relevante ale contextului juridic și de fapt ale cauzei pendinte.
Un colegiu de 5 judecători ai Marii Camere se pronunță asupra admiterii cererii de aviz consultativ. Dacă solicitarea este considerată admisibilă, Marea Cameră a CtEDO (17 judecători) va emite avizul consultativ. Colegiul și Marea Cameră, îl includ ex officio pe judecătorul ales să repezinte înalta parte contractantă căreia îi aparține instanța care a formulat cererea.
Avizele consultative nu au caracter obligatoriu, însă acestea vor avea o deosebită importanță juridică, dat fiind că sunt pronunțate de Marea Cameră a CtEDO.
Franța este primul stat care a solicitat emiterea unui aviz consultativ.
La data de 3 decembrie, colegiul format din 5 judecători va examina prima cerere de emitere a unui aviz consultativ, formulată de Curtea de Casație din Franța, care întreabă CtEDO pe marginea următoarelor chestiuni:
- Un stat parte își va depăși marja de apreciere în temeiul articolului 8 din CEDO prin refuzul de a introduce în registrul civil al nașterilor, nașterea peste hotare a unui copil de către o mamă surogat pe motiv că certificatul de naștere străin desemnează „mama beneficiară” drept „mama legală” a copilului, având în vedere că înregistrarea este acceptată în măsura în care certificatul desemnează „tatăl beneficiar”, care este și tatăl biologic al copilului? În acest sens, ar trebui să se facă o distincție cu privire la faptul dacă copilul a fost conceput sau nu cu ajutorul ovulelor „mamei beneficiare”?
- În cazul unui răspuns afirmativ la una dintre cele două întrebări de mai sus, posibilitatea ca „mama beneficiară” să adopte copilul soțului ei, tatăl biologic, acest lucru fiind un mijloc de stabilire a legăturii legale între mamă și copil, va asigura conformitatea cu cerințele articolului 8 al Convenției?