Solska și Rybicka v. Polonia – 30491/17 și 31083/17
Hotărârea din 20.9.2018 [Secția I]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții de familie
Respectarea vieții private
Exhumarea, în contextul procedurilor penale, a rămășițelor persoanelor decedate împotriva voinței familiilor lor: încălcare
În fapt – Pe 10 aprilie 2010, o aeronavă a Forțelor Aeriene Poloneze, la bordul căreia se află o delegație a statului polonez, inclusiv președintele Poloniei și mulți oficiali de rang înalt, s-a prăbușit, iar toți cei nouăzeci și șase de oameni aflați la bord au decedat. Reclamantele sunt văduvele a două dintre victimele accidentului aviatic.
În 2016, un procuror al Procuraturii de Stat a angajat o echipă de experți internaționali și de medici legiști în vederea efectuării autopsiilor cadavrelor celor 83 de victime ale accidentului (corpurile a nouă victime fuseseră deja exhumate și patru victime au fost incinerate). Mai mult, procurorul a ordonat ca corpurile neînsuflețite să fie exhumate la date care trebuiau stabilite prin ordonanțe separate. Reclamantele s-au opus exhumării cadavrelor soților lor și au depus recursuri interlocutorii împotriva ordonanței procurorului. Tribunalul Regional din Varșovia a considerat că articolul 210 din Codul de procedură penală („CPP”) nu prevedea controlul judecătoresc al ordonanței procurorului privind exhumarea unui cadavru, acest fapt reprezentând o carență din punct de vedere constituțional și convențional, și a sesizat Curtea Constituțională. Procedura în fața acestuia a fost suspendată, iar Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre în această privință. Încercarea reclamanților de a obține o interdicție din partea instanțelor civile a fost una nereușită.
Exhumările au avut loc în 2018.
În drept
Articolul 35 (epuizarea căilor interne de atac): Curtea a respins obiecția preliminară a Guvernului privind neepuizarea căilor interne de atac. Sesizarea adresată Curții Constituționale a suspendat doar examinarea recursului interlocutoriu al reclamanților de către Tribunalul Regional din Varșovia, iar exhumările au fost efectuate, în ciuda procedurilor pendinte.
Articolul 8
(a) Aplicabilitatea dreptului la respectarea vieții private și de familie – Curtea nu a abordat în mod special problema aplicabilității articolului 8 în cazul exhumării unei persoane decedate împotriva voinței membrilor de familie, în cadrul procedurilor penale. Nu s-a contestat aplicabilitatea articolului 8; problema consta în apartenența dreptului la respectarea memoriei unei rude decedate, recunoscut de curând de legea poloneză, la viața de familie. De vreme ce exercitarea drepturilor garantate de articolului 8 în privința vieții private și de familie se referă mai ales la relațiile dintre ființele umane vii, Curtea a constatat anterior că anumite aspecte legate de modul în care a fost tratat corpul unei rude decedate, în privința posibilității de a participa la funeralii și de a aduce un ultim omagiu la mormântul unei rude intra în câmpul de aplicare al dreptului la respectarea vieții private sau de familie. Având în vedere această jurisprudență, Curtea a reținut că faptele în discuție se încadrează în câmpul de aplicare al dreptului la respectarea vieții private și de familie.
(b) Cu privire la fondul cauzei – Exhumarea rămășițelor soților decedați ai reclamantelor a constituit o ingerință în dreptul lor la respectarea vieții private și de familie. Ingerința reclamată avea o bază juridică în dreptul polonez, și anume în articolul 210 din CPP.
Cu privire la calitatea legii, autorităților statului li se cerea să identifice un echilibru corect între cerințele unei anchete efective în baza articolului 2 și protecția dreptului la respectarea vieții private și de familie a părților la anchetă și a altor persoane afectate. Puteau exista situații în care exhumarea era justificată, în ciuda opoziției familiei. Chiar dacă ancheta din acest caz se referea la un incident major, fără precedent, care a afectat întreaga funcționare a statului, Curtea a ținut cont de importanța interesului reclamantelor de a le asigura respectarea rămășițelor soților lor decedați.
Procurorul a ordonat exhumarea rămășițelor soților reclamantelor. La emiterea ordonanței, CPP nu-l obliga pe procuror să evalueze dacă scopurile investigației puteau fi obținute prin mijloace mai puțin restrictive sau să evalueze eventualele implicații ale măsurilor contestate în privința vieții private și de familie a reclamanților. Mai mult, ordonanța procurorului nu putea fi contestată în fața unui tribunal penal sau într-un alt mod stabilit în fața unei autorități independente.
Reclamantele au încercat să obțină o interdicție de la un tribunal civil care l-ar fi împiedicat pe procuror să efectueze exhumările. Totuși, tribunalele civile i-au respins cererea, constatând că procurorul și-a exercitat funcțiile în conformitate cu prevederile relevante ale CPP. Tribunalele civile nu au examinat necesitatea măsurii contestate și nici nu au evaluat ingerința rezultată din ordonanța procurorului împotriva intereselor reclamanților garantate de articolul 8 din Convenție.
Prin urmare, Curtea a conchis că legea poloneză nu oferea garanții suficiente împotriva arbitrariului în privința ordonanțelor procurorului prin care se dispune exhumarea. Dreptul național nu prevedea un mecanism de verificare a proporționalității restricțiilor aplicate exercițiului drepturilor garantate de articolul 8 pentru persoanele vizate, restricții care decurgeau din ordonanța procurorului. Astfel, reclamantele au fost lipsite de gradul minim de protecție la care erau îndreptățite.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 16 000 EUR pentru fiecare reclamant cu privire la prejudiciul moral suferit.
Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova.