av. Andrei Rogac
A. Introducere
Imaginați-vă că sunt întreprinderi (în sensul Legii concurenței) care sunt beneficiare de drepturi exclusive. Drepturi exclusive într-un anumit domeniu (de exemplu servicii de salubritate) oferă titularului o clientelă asigurată și lipsa unei concurențe garantată prin lege. Beneficiarul dreptului exclusiv devine un monopolist natural pe piața relevantă (art. 10 (5) Legea concurenței). Dreptul exclusiv se acordă de către autoritățile publice, de obicei, pentru servicii de interes economic general, unde beneficiar este aproape fiecare consumator din regiune. Lipsa unui control al achizițiilor duce la creșterea tarifelor pentru consumator, de aceea Legea privind achiziţiile publice (LAP) a prevăzut reguli speciale pentru acestea.
B. Drepturile exclusive și achizițiile publice
Art. 2 din LAP cu denumirea „Domeniul de aplicare a legii” la alin. (7) punctează că autoritatea contractantă care acordă unui subiect de drept, care nu este definit ca autoritate contractantă, drepturi exclusive de a presta un serviciu public are obligația de a impune respectarea principiului nediscriminării atunci cînd acest subiect de drept atribuie contracte de achiziții publice de bunuri către terţi. Obligaţia de a respecta principiul nediscriminării de către cel care beneficiază de drepturile exclusive se impune chiar dacă autoritatea contractantă NU a prevăzut expres acest fapt în autorizaţia emisă.
Altfel spus, dacă Primăria (Municipiului Chișinău) a acordat unei Întreprinderi Municipale dreptul exclusiv pentru: exploatarea anumitor rute, servicii de salubritate, ultima, la desfășurarea achizițiilor, este obligată să respecte principiul nediscriminării și tot ceea ce derivă din acesta. Ceea ce presupune, publicarea unui anunț, organizarea unei proceduri competitive de selecție, stabilirea unor criterii de atribuire obiective, etc. Curtea de Justiție a UE (CJUE) în ultimii 30 de ani a dedus din principiul nediscriminării cred că în jur 30-40% din textul actualei Directive 2014/24.
Intenția legiuitorului din art. 2 (7) LAP era și este de a pune presiune pe beneficiarul dreptului exclusiv să cheltuie bani în mod eficient și transparent, pentru a compensa lipsa concurenței și a stimului de a fi competitiv. Mai mult, beneficiarii au obligația de a livra un serviciu public, iar lipsa unui control al costurilor, ar duce la creșterea tarifului pentru consumatorul final, de exemplu, pasagerului în transportul public. Totodată, reieșind din aceea că această normă se află în art. 2 LAP cu „Domeniul de aplicare a legii”, consider că achizițiile desfășurate de un beneficiar al dreptului exclusiv sunt supuse controlului contencios al Agenției Naționale de Soluționare a Contestațiilor.
…
Pentru a continua lectură vă îndemnăm să accesați următorul link: https://lawseconomics.blogspot.com/