Svetlana Bratescu
Pe 8 octombrie 2019, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind excepția de neconstituționalitate a cuvântului „poate” din articolul 61 alin. (1) din Codul de executare.
Autorul excepției a susținut că dispozițiile contestate ar oferi o putere discreționară prea mare executorilor judecătorești cu privire la intentarea sau la refuzul intentării procedurii de executare silită. În special, acesta a menționat că un executor judecătoresc ar putea intenta procedura de executare și după expirarea termenului de prezentare a titlului executoriu spre executare de către creditor.
Analiza Curții
Curtea a considerat că dispozițiile contestate trebuie examinate prin prisma principiului securității juridice, manifestat sub forma exigențelor previzibilității legii (articolul 23 alin. (2) din Constituție) și a dreptului de proprietate al debitorului din procedura de executare silită (articolul 46 din Constituție).
Pentru a soluționa sesizarea, Curtea a trebuit să constate dacă termenul „poate” din articolului 61 alin. (1) din Codul de executare reprezintă o competență a executorului judecătoresc, adică o putere juridică pe care executorul judecătoresc este obligat să o exercite, sau un privilegiu, adică o acțiune neîngrădită juridic. Răspunsul la această întrebare a rezultat din analiza motivelor refuzului de intentare a procedurii de executare silită.
În speță, era incident motivul de refuz prevăzut la articolul 61 alin. (1) lit. (b) din Codul de executare. În acest sens, Curtea a observat că, prin caracterul rigid al formulării sale, motivul prevăzut la articolului 61 alin. (1) d lit. (b) din Codul de executare nu lasă loc de interpretare sau de aplicare discreționară din partea executorilor judecătorești, aceștia fiind obligați să refuze intentarea procedurii de executare.
Curtea nu a putut identifica vreun motiv rezonabil pentru care termenul „poate” trebuie interpretat ca un privilegiu al executorului judecătoresc de a refuza intentarea procedurii de executare, atunci când este incident motivul privind „termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat”. Dimpotrivă, o interpretare potrivit căreia termenul „poate” reprezintă un privilegiu al executorului este contrară principiului securității juridice, pentru că nu-i oferă debitorului nici o garanție, din perspectiva respectării dreptului său de proprietate.
De vreme ce cuvântul „poate” din articolul 61 alin. (1) din Codul de executare este interpretat în mod echivoc de către autorități, unele susținând că acesta denotă un privilegiu al executorului judecătoresc de a refuza sau de a intenta procedura executării silite, Curtea a conchis că pentru asigurarea principiului securității juridice, raportat la dreptul de proprietate, acesta urmează a fi declarat neconstituțional.
Pentru că celelalte motive de refuz enumerate la articolul 61 alin. (1) din Codul de executare prezintă probleme similare cu cele ridicate în prezenta cauză cu privire la motivul termenului expirat de prezentare a documentului spre executare, Curtea a constatat necesitatea eliminării posibilității executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare silită și în aceste cazuri.
Concluziile Curții:
Pornind de la cele menționate, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de către dl Denis Ipatii, avocat în dosarul nr. 25c11-116/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
Ea a declarat neconstituțional cuvântul „poate” din articolul 61 alin. (1) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004.
Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.