Maria Gogu

Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, definește datele biometrice ca fiind:

• Date cu caracter personal;
• Date ce rezultă în urma unor tehnici de prelucrare specifice care se referă la: caracteristici fizice, date care permit identificarea unică a unei persoane, date care confirmă identificarea unică a unei persoane ș.a

Astfel de date, sunt chiar imaginile faciale și datele dactiloscopice (amprentele digitale). Cu privire la prelucrarea datelor dactiloscopice, art. 9 din Regulamentul UE prevede că este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie datele biometrice pentru identificarea unică a unei persoane. În cazuri punctuale însă, prelucrarea datelor biometrice se poate realiza dacă:

1. Persoana vizată și-a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea datelor.
2. Prelucrarea este necesară în scopul îndeplinirii obligațiilor și al exercitării de drepturi specifice ale operatorului sau persoanei vizate în domeniul ocupării forței de muncă, al securității și protecției sociale, cu autorizările prevăzute de Regulament;
3. Prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane fizice./strong>

În materie de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO, este relevantă Cauza M.K. împotriva Franței, nr. 19522/09 din 18 aprilie 2013. Pornind de la situația de fapt, aflăm că obiectul  anchetei  viza furtul de cărți. În primul proces instanța a pronunțat achitarea reclamantului. În al doilea proces s-a dispus încetarea procesului penal. Atât în primul, cât și în al doilea proces, reclamantului i-au fost prelevate amprentele digitale. Amprentele prelevate fiind înregistrate în baza de date.

Ulterior, reclamantul a solicitat ștergerea amprentelor din baza de date, însă cererea a fost admisă numai pentru amprentele luate în cazul primului proces. După ce a utilizat căile de atac prevăzute de lege, acestea au fost respinse de către instanțele naționale. Ulterior, prin sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat faptul că păstrarea amprentelor digitale ale reclamantului în baza de date a constituit încălcarea dreptului la respectarea vieții private a acestuia, prin constatarea faptului că reținerea amprentelor digitale ale reclamantului a reprezentat o ingerință disproporționată în dreptul privind respectarea vieții privată.  Lipsa condamnării persoanei în cauză a constituit un punct esențial pentru justificarea ștergerii datelor ce conțineau amprentele digitale ale reclamantului.

Deasemenea persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul ca datele dactiloscopice să fie șterse și să nu mai fie prelucrate în situația în care nu mai sunt necesare pentru scopul în care sunt colectate sau prelucrate, sau atunci când persoanele vizate își retrag consimțământul pentru prelucrare ori se opun acesteia.

Sursa:  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32016R0679

M.K. c. France – 19522/09