La data de 21 noiembrie 2019, Curtea Constituțională s-a expus asupra sesizării nr. 163g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 1245 din 11 noiembrie 2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației paternale.

Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, prin stabilirea termenului limită de depunere a cererii privind calcularea indemnizației paternale se încalcă dreptul la asistență și protecție socială.

De asemenea, autorul consideră că dispozițiile contestate, care prevăd modul de stabilire, de calcul și de plată a indemnizației paternale, sunt contrare articolului 102 din Constituție, deoarece nu au fost aprobate în vederea executării unor prevederi legale.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 16, 47 și 54 din Constituție.

Aprecierea Curții Constituționale

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile pct. 6 lit. b) din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației paternale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1245 din 15 noiembrie 2016. Dispozițiile contestate prevăd una din condițiile de stabilire a indemnizației paternale, și anume că tatăl copilului nou-născut poate solicita stabilirea indemnizației paternale în termen de 30 de zile din data acordării concediului paternal.

Cu referire la motivarea excepției de neconstituționalitate și având în vedere circumstanțele factuale și juridice ale cauzei, Curtea observă că, de fapt, autorul nu este de acord cu termenul de 30 de zile stabilit prin dispozițiile contestate pentru depunerea solicitării de a acorda indemnizația paternală, deoarece a omis acest termen.

Totodată, examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției nu a motivat pretinsa neconformitate dintre prevederile contestate și normele invocate din Constituție.

Curtea relevă că, potrivit articolului 42 din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, modalitatea de acordare, de stabilire și de plată a drepturilor de asigurări sociale se reglementează prin lege. În acest sens, pe lângă concediul de maternitate, legislatorul a prevăzut la articolul 124¹ din Codul muncii un concediu paternal de 14 zile calendaristice pentru tatăl copilului nou-născut (alineatele 2 și 3) și o indemnizație paternală achitată de la bugetul asigurărilor sociale (alin. 4)..

Pornind de la dispozițiile articolelor 72 alin. (3) lit. j) și 102 alin. (2) din Constituție, legislatorul este îndreptățit să stabilească anumite prevederi primare referitoare la acordarea indemnizației de paternitate și, respectiv, să delege Guvernului competențe, pentru a detalia prevederile legale referitoare la stabilirea condițiilor de acordare și a termenelor de plată a indemnizației de paternitate.

Prin urmare, având în vedere faptul că există prevederi legale exprese prin care Guvernului i se deleagă competența de reglementare a modului de acordare a prestațiilor sociale și de stabilire a termenelor de plată a acestora, și anume articolele 5 alin. (3) și 25 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, Curtea relevă că nu poate reține critica autorului excepției potrivit căreia prevederile contestate au fost aprobate contrar dispozițiilor articolului 102 din Constituție.

De asemenea, Curtea reține că termenul prevăzut de dispozițiile contestate pentru stabilirea indemnizației paternale este instituit în considerarea unor drepturi și interese procedurale, reglementarea lor disciplinând activitățile incluse în sfera asigurărilor sociale. Mai mult, Curtea observă că termenul de 30 de zile prevăzut pentru solicitarea indemnizației paternale a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 29 mai 2019, acesta aducându-se în concordanță cu articolul 27 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, potrivit căruia indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, pe bază de acte justificative, în termen de 12 luni.

Curtea relevă că problema abordată în sesizare nu ține de constituționalitate, ci de aplicarea normelor juridice, inclusiv prin apelul la regula de interpretare logică lex superior, competență atribuită instanțelor de drept comun.

Decizia Curții Constituționale

Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a pct. 6 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1245 din 15 noiembrie 2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației paternale, ridicată de către dl Alexei Leașcenco, parte în dosarul nr. 3-1546/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.