Cauza 2ra-2110/19 din 27 noiembrie 2019.

Circumstanțele relevante:

Cetățeanului GS i s-a aplicat ilegal o amendă contravențională prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție fabricat și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale cu falsificarea dosarului contravențional. Acest fapt a fost constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Reclamantul consideră că i s-a  încălcat grav dreptul de a nu fi tras la răspundere contravențională (penală), adică un drept fundamental prevăzut de Constituția Republicii Moldova şi Convenția Europeană, fiind încălcat și principiul prezumției nevinovăției, încălcare care cade sub incidența art. 6.1 din Convenția Europeană. Aceste acțiuni ilegale i-au provocat frustrare, emoții negative, suferințe psihice, stresuri, nervi, griji, afectare sufletească şi spirituală, oboseală, dificultăți, demoralizare, descurajare și a solicitat repararea prejudiciului moral.

Și-a întemeiat pretențiile pe art. 1405 Cod Civil (în vigoare la data comiterii faptei), și anume, răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată și Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Concluziile Curții Supreme de Justiție

Curtea Supremă de Justiție a respins pretențiile reclamantului și a menținut hotărârea Curții de Apel, din 2 motive:

1. Reclamantul GS a formulat pretenții față de un pârât necorespunzător,
2. A invocat un temei legal neaplicabil speței.

Pârât necorespunzător

Potrivit alin. (2) lit. u) art. 384 Cod contravențional persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional are dreptul să ceară şi să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile sau inacţiunile ilicite ale autorităţii competente să constate contravenţia sau să soluţioneze cauza contravenţională. Alin. (31 ) indică că dreptul prevăzut la alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acţiunilor sau al inacţiunilor autorităţii competente să constate contravenţia sau să soluţioneze cauza contravenţională. La caz, contravenția a fost constatată de către agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției.

Gheorghe Străisteanu a formulat pretențiile sale privind repararea prejudiciului moral față de Inspectoratul Național de Patrulare. Aici, instanța de recurs constată că acțiunea a fost îndreptată nu către pârâtul corespunzător.

Temei legal neaplicabil speței

Art. 3 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 a stabilit expres că în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală,

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii,

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice,

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată,

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei,

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Pentru alte situații, distincte de cele indicate în art. 3, Legea nr. 1545 din 25.02.1998 nu este aplicabilă. Acest fapt a fost concretizat în propoziția a doua din alin. (1) art. 13 al Legii sus menționate: „Prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decât instanţa de judecată se repară de către aceste organe”.