În luna decembrie, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat 2 decizii privind anularea contractelor fictive în baza prevederilor Codului Civil înainte de 1 martie 2019.
Cauza nr. 2ra-1918/19 20 decembrie 2019.
În fapt, la 3 august 2004 s-a încheiat un contract de împrumut între 2 persoane fizice cu scopul de a procura un apartament cu data scadentă la 1 septembrie 2011. La scadență creditorul s-a adresat în instanță pentru rambursarea împrumutului de la debitor și atras în calitate de copârât pe soția (apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei de către soți).
Soția-copârât a depus o acțiune reconvențională de recunoaștere a contractului nul pe motiv că acesta este fictiv, invocând următoarele probe:
- În contract este indicată adresa apartamentului. La momentul semnării contractului (3 august 2004), imobilul nu i-a fost atribuită o adresă. Adresa acestuia a fost cunoscută doar la 26 noiembrie 2004. Astfel, era imposibil ca părțile să cunoască adresa imobilului.
- Plățile efectuate pentru achitarea apartamentului au fost efectuate nu din contul împrumutului, ci din sume extrase din contul întreprinderii deținute de pârât.
Mai mult ca atât, soții se aflau în relații conflictuale, fiind divorțați.
Curtea Supremă de Justiție
Curtea Supremă relevă că actele juridice fictive au menirea să creeze o aparenţă juridică pentru terţi şi implică o neconcordanţă intenţionată între voinţa reală şi voinţa declarată, care are ca scop amăgirea terţilor.
Astfel, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 – intenţia de a da naştere, modica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate.
Raportând la caz prevederile enunţate, instanţa de recurs conchide că, deşi la materialele dosarului a fost anexat contractul de împrumut din 3 august 2004, prin care împrumutătorul V. s-a obligat să transmită împrumutatului V2. cu titlu de împrumut suma în mărime de 900000 de lei, cu destinaţia pentru achitarea ratelor la procurarea apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX , conform contractului de investiţie nr. I/K-1.07 din 1 august 2004 încheiat între împrumutatul V2. şi SRL „I” ce are drept obiect transmiterea în proprietatea împrumutatului a apartamentului după construcţia acestuia, acesta, nu justifică realitatea unei asemenea convenţii, în situaţia în care în speţă se constată că contractul de împrumut enunţat a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice.
Cauza nr. 2ra-1962/19 din 18 decembrie 2019.
În fapt, reclamantul AM în baza hotărârii judecătorești din 13 septembrie 2013 care a rămas definitivă la 5 februarie 2014 a început executarea silită a titlului executoriu a împrumutului conform recipisei. La faza executării, acesta a depistat că pârâtul nu avea în proprietate bunul imobil care îl avea la momentul examinării cauzei. Bunul a fost vândut la preț cadastral la data de 16 decembrie 2013, iar acțiunea de încasare a datoriei a fost înaintată la data de 23 aprilie 2013. Ulterior, cumpărătorul a donat bunul fratelui său.
Reclamantul a solicitat declararea nulității contractelor (de vânzare-cumpărare și de donație) pe motiv că acestea sunt fictive. Reclamantul invocă că scopul închierii contractelor constă în eschivarea de la executare a titlului executoriu.
Curtea Supremă de Justiție
Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate. Aceste acte se încheie cu scopul de a ocoli unele dispoziţii legale imperative, inclusiv, fraudarea fiscului sau a creditorilor, ascunderea faţă de public a anumitor operaţii juridice, etc.
Totodată, condiţiile esenţiale pentru valabilitatea oricărui act juridic civil se împart în condiţii de fond şi de formă. Cerinţele cu privire la consimţământ, capacitate, obiect şi cauză reprezintă condiţii de fond, iar cele ce se referă la modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă, cum este cerinţa autentificării, sunt condiţii de formă.
Astfel, cauza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6228 din 16 decembrie 2013 este valabilă şi licită, or, bunul imobil ce a constituit obiect al contractului de vânzarecumpărare contestat a fost transmis în proprietate cumpărătorului, care şi-a înregistrat dreptul de proprietate în modul stabilit de legislaţia în vigoare în Registrul bunurilor imobile. De asemenea, acest contract a fost încheiat în corespundere cu voinţa părţilor, care fiind prezente în faţa notarului au declarat că conştientizează acţiunile lor, şi doresc încheierea contractului în vederea producerii efectelor juridice.
Din aceste considerente, instanţa de recurs ajunge la concluzia că contractul de vânzare-cumpărare nr. 6228 din 16 decembrie 2013 este perfect valabil, temeiuri de declarare a nulităţii a acestuia, prevăzute de art. 221 alin. (1) din Codul civil, nefiind stabilite nici de instanţele inferioare, nici de către instanţa de recurs. Or, cauze de nulitate sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiţii legale de validitate, cum ar fi cauza ilegală a contractului.
Din aceeaşi perspectivă, Colegiul lărgit a examinat şi problema nulităţii contractului de donaţie, care este în strânsă legătură cu condiţiile contractului de donaţie, deoarece această sancţiune are drept cauză generică, nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile sale de valabilitate. Astfel, contractul de donaţie încheiat între Igor Curtev şi Vladislava Curtev nu este unul aparent, ci unul real, producând efecte juridice, inclusiv prin intabulare. În consecinţă, nu sunt incidente nici temeiuri pentru declararea nulităţii certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună nr. 133 din 17 ianuarie 2017, deoarece acest certificat a fost eliberat cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei referitoare la regimul juridic al proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor.