Mihai Triboi

La data de 15 ianuarie 2020, pe site-ul CSJ a fost publicată o Decizie importantă pentru antreprenorii care beneficiază de serviciile de livrare și recepționare a apelor uzate. Judecătorii Curții Supreme a pus capăt unor abuzuri din partea SA „Apă-Canal Chişinău” și a readus certitudinea juridică în raporturile juridice dintre întreprinderile de stat care prestează servicii pe poziție dominantă agenților economici.

În fapt, la 23 iulie 2004 între FCP ,,Pegas” SRL și SA „Apă-Canal Chişinău” a fost încheiat contractul privind livrarea apei şi recepționarea apelor uzate în canalizarea municipală.

La 25 februarie 2010 între FCP ,,Pegas” SRL și SA „Apă-Canal Chişinău” a fost încheiat contractul privind recepţionarea şi preepurarea apelor uzate cu concentraţii majorate de poluanţi.

În urma unor verificări,  conform raportului de încercări nr. 929 din 8 august 2018 s-a depistat o depășire a normativelor concentrațiilor maxim admisibile (CMA) în apele uzate deversate în sistemul public de canalizare prelevare de la FPC „Pegas” SRL la data de 3 august 2018.

Drept rezultat și ținând cont că s-a depistat depășirea normativelor concentraţiilor maxim admisibile la ingredienții indicaţi în rapoartele de încercări, SA „Apă-Canal Chișinău” conform facturilor fiscale a stabilit tariful diferenţiat pentru depăşirea de către FCP ,,Pegas” SRL a concentraţiilor maxime admise în apele uzate în sume de 93720,77 lei, 56551,48 lei și 85276,25 lei, dispunând încasarea sumelor respective din contul agentului economic.

Agentul economic a depus o cerere de chemare în judecată, invocând că SA ,,Apă-Canal Chișinău” a emis facturi fiscale privind achitarea tarifelor diferențiate pentru depășirea concentrațiilor maxime admise în apele uzate, neavând niciun suport juridic, or la baza relațiilor dintre părți trebuie să existe un contract, în temeiul căruia să fie emisă factura fiscală pentru achitare.

Prin hotărârea din 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea depusă de FCP ,,Pegas” SRL a fost respinsă. Prin decizia din 17 septembrie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de FCP ,,Pegas” SRL și a fost menținută hotărârea din 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Respectiv, instanțele de judecată inferioare au constatat că facturile fiscale contestate sunt legale, fiind emise conform prevederilor legii, de către organul competent şi cu respectarea procedurii stabilite, or, agentul economic este obligat să achite tarifele diferențiate în cazurile în care deversează ape uzate cu depășirea normativelor concentrațiilor maxime admisibile și nu își onorează obligația impusă de lege de a instala stații de preepurare a apelor uzate.

Curtea Supremă de Justiție

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi decizii, de admitere a acțiunii.

În speță, Colegiu constată că cadrul legal aplicabil prezentului raport juridic litigios este cuprins în Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, lege care reglementează relațiile dintre furnizorul de apă și consumatori. În conformitate cu art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 (în vigoare la data emiterii actului contestat și la data depunerii acțiunii în instanța de contencios administrativ), în cazul în care volumul substanţelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen pentru 5 zile (CBO 5), precum şi alţi indicatori depăşesc normativele aprobate în modul stabilit de legislaţia în vigoare, se aplică tarife diferenţiate, calculate proporţional cu indicii normativelor indicate, conform condiţiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în contractul obligatoriu – conform modalităţii stabilite prin Legea nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului şi prin alte acte legislative în vigoare.

În acest sens, este de menționat că la moment între reclamantă și SA „Apă-Canal Chișinău” nu este încheiat un contract cu privire la recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți unde să fie indicate modalitatea de calcul și condițiile de plată privind recepționarea și preepurarea apelor uzate, iar Legea privind serviciul public de alimemtare cu apă și canalizare, la care face trimitere pârâta, nu reglementează metodologia de calcul a tarifelor diferențiate.

Din conținutul dispoziţiei menționate, rezultă că SA „ApăCanal Chișinău” are obligația de a indica în mod expres modalitatea de calcul a sumei înaintate spre plată clientului.

Soluția instanțelor de judecată de respingere a acțiunii este derivată de interpretarea eronată a art. 22 alin. (18) din Legea 303/2013, deoarece recurenta-reclamantă, în calitatea sa de client, a fost pus într-o situație de incertitudine referitor la modalitatea de stabilire a tarifului diferențiat aplicat de SA „Apă-Canal Chișinău”.