Gheorghe Reniță

Printre semnele care se raportează la obiectul infracțiunii se numără și obiectul material (format din entități care au o natura corporală, de regulă, este vorba fie de un bun, fie de corpul persoanei) sau, după caz, obiectul imaterial (entități incorporale – informația, bunuri intelectuale, energia etc.). Totuși, spre deosebire de obiectul juridic, „nu toate infracţiunile au obiect material, ci numai acelea în cazul săvârşirii cărora valoarea socială ocrotită se proiectează (nu constă, nici nu se exprimă) într-o entitate materială, astfel că valoarea socială şi, implicit, relaţiile sociale ocrotite de legea penală pot fi vătămate sau ameninţate prin influenţarea asupra acestei entităţi” [1, p. 89]. Această teză este valabilă, cu ajustările de rigoare, și în privința obiectului imaterial al infracțiunii. Prin conduita sa ilicită făptuitorul poate leza sau pune în pericol valorile și relațiile sociale proteguite de o normă de incriminare nu neapărat prin influențarea unui obiect material ori imaterial. Așadar, vom atesta prezența obiectului material/imaterial doar în cazul acelor infracţiuni pentru care comiterea lor implică o faptă exercitată asupra unei entități materiale sau imateriale.

În succintele rânduri de mai jos, ne propunem să stabilim dacă infracțiunea de manipulare a unui eveniment, incriminată la art. 242¹ Codul penal RM, are sau nu obiect material/imaterial.

Conceptul de obiect material este determinat în prezent exclusiv baza legii penale, mai precis, în conformitate cu descrierea din norma juridică de incriminare; există norme juridice în care acest concept apare în mod explicit, după cum există și norme juridice în care obiectul material rezultă în mod implicit din modul de descriere a conduitei infracţionale [2, p. 48]. Din nou, precizăm că această afirmație poate fi extrapolată și în privința obiectului imaterial al infracțiunii. Astfel, în vederea stabilirii obiectului material/imaterial al infracțiunii în discuție trebuie să pornim de la textul incriminator prevăzut la art. 242¹ CP RM. Deocamdată, cu titlu preliminar, este de remarcat că, în pct. 24 și 25 ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, se menționează că „în ipoteza infracțiunilor (…) legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii”. Prin aceeași decizie s-a constatat că, dacă legiuitorul își respectă numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, aceasta poate determina o lipsă de previzibilitate a respectivului text [3]. În așa fel, legiuitorului român i s-a transmis un mesaj cât se poate de clar și răspicat: să respecte standardul de calitate a legii penale, inclusiv și atunci când descrie obiectul material/imaterial al infracțiunii. Altminteri, norma penală nu va trece testul de previzibilitate. Considerăm că și legiuitorul moldav ar trebuie să fie receptiv la acest mesaj și să învețe din „greșelile” altora.

Trecând de la general spre particular, reținem că în corespundere cu art. 242¹ CP RM, constituie infracțiune încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană.

La prima facie, textul „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă” pare să dea în vileag obiectul material/imaterial al infracțiunii de manipulare a unui eveniment. Însă, la o inspecție mai atentă, constatăm că locuțiunea luată în vizor se referă nu la obiectul material/imaterial al infracțiunii, ci la scopul infracțiunii și, prin urmare, ține de latura subiectivă a infracțiunii. Aceasta rezultă expres din sintagma care însoțește textul în discuție, i.e. „cu scopul de a obţine”. Dincolo de aceasta, nu ne putem imagina cum ar putea fi, spre exemplu, influențate, în sensul art. 242¹ CP RM, serviciile, privilegiile sau avantajele sub orice formă. Ca o paranteză, prin comiterea infracțiunii prevăzute la art. 242¹ CP RM făptuitorul urmărește ca participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv (scopul imediat) și, totodată, dorește să obţină bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană (scopul mediat). Conduita ilicită a făptuitorului nu este îndreptată nemijlocit spre influențarea infracțională a entităților pe care acesta urmărește să le obțină. A raționa per a contrario, ar însemna distorsionarea naturii juridice a infracțiunii de manipulare a unui eveniment și, în consecință, alunecarea în arbitrariu. Astfel, din conținutul legislativ al art. 242¹ CP RM nu putem deduce, în mod explicit, existența unui obiect material/imaterial al infracțiunii.

Ex aequa, luând în considerare semantismul conceptelor „încurajare”, „instruire”, cu care operează legiuitorul la descrierea textului incriminator specificat la art. 242¹ CP RM, considerăm că în aceste ipoteze infracţiunea de manipulare a unui eveniment nu poate să aibă obiect material/imaterial. Or, încurajarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat nu presupune, prin definiție, exercitarea unor acțiuni asupra unei entități materiale sau imateriale.

Pe lângă aceste două modalități normative alternative ale faptei prejudiciabile, și termenul „influențare” desemnează verbum regens al infracțiunii de manipulare a unui eveniment. În opinia lui V. Stati, „în sensul art. 242¹ CP RM, influenţarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat se poate concretiza în: aplicarea violenţei; înşelare; intimidare; ameninţare; măgulire; provocarea sentimentului de răzbunare, a invidiei etc.; determinarea pe altă cale ilegală [4, p. 220]. Din perspectiva acestei aserțiuni, subliniem că infracțiunea de manipulare a unui eveniment are obiect material doar în acele ipoteze când influențarea, în sensul art. 242¹ CP RM, presupune acțiuni exercitate fie asupra corpului unui participant la eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat (e.g. aplicarea violenței), fie asupra unui bun mobil sau imobil care aparțin acestuia (e.g. distrugerea unui bun). De asemenea, nu este exclus să apară în calitate de obiect material al infracțiunii de manipulare a unui eveniment și corpul unui animal (deși potrivit art. 287 din Codul civil în privința animalelor se aplică, mutatis mutandis, dispozițiile referitoare la lucruri, prin excelență, animalele nu sunt lucruri și, astfel, ele nu pot fi atribuite la categoria de bunuri). În concret, avem în vedere situația ipotetică în care făptuitorul ar comite agresiuni asupra unui animal ce aparține unui participant la eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, așa încât să-l determine pe acesta din urmă să întreprindă acțiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv. În fine, este posibil ca relațiile sociale, apărate împotriva infracțiunii prevăzute la art. 242¹ CP RM, să se proiecteze și în entități imateriale. Avansând pe această linie de gândire, s-ar putea întâmpla ca făptuitorul să influențeze, spre exemplu, un program pentru calculator care aparține victimei infracțiunii, pentru ca aceasta să întreprindă acțiuni care ar produce un efect viciat asupra unui eveniment sportiv sau de altă natură și care oferă ocazii de a paria.

În concluzie, doar în cazurile în care infracțiunea de manipulare a unui eveniment se exprimă în influențarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat putem, implicit, să identificăm prezența: 1) doar a obiectului material al infracțiunii; 2) doar a obiectului imaterial al infracțiunii; 3) atât o obiectului material al infracțiunii, cât și a obiectului imaterial al infracțiunii. Corelativ, în celelalte ipoteze infracțiunea prevăzută la art. 242¹ CP RM nu are obiect material/imaterial. Totodată, împrejurarea că anume în mod implicit putem stabili prezența sau lipsa obiectului material/imaterial nu pare să antameze o problemă de previzibilitate a legii penale.

*Acest articol a fost publicat în „Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică națională cu participare internațională: Științe juridice: Rezumate ale comunicărilor”. Chișinău: CEP USM, 2018, pp. 273-277.

Referințe bibliografice:

[1] BRÎNZĂ, S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Chişinău: Tipografia Centrală, 2005. 675 p. ISBN 9975-70-414-X
[2] POPA, N.D. Obiectul material al infracţiunii. Bucureşti: Universul Juridic, 2010. 240 p. ISBN 978-973-127-417-1
[3] Monitorul Oficial al României, 2015, nr. 495.
[4] STATI, V. Infracţiuni economice: Note de curs. Ediția a II-a, revăzută și actualizată. Chişinău: CEP USM, 2016. 622 p. ISBN 978-9975-71-807-3