Gheorghe Reniță

În conformitate cu art. 242¹ „Manipularea unui eveniment” din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – CP RM), constituie infracțiune încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană.

Corelativ, potrivit art. 242² CP RM, „pariurile aranjate” presupun parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat, fie informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenția de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârșită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment.

În cele ce urmează, ne propunem să stabilim, dacă pentru aplicarea răspunderii penale conform art. 242¹ și 242² CP RM este indispensabil ca pariurile și, implicit, evenimentele de pariat să aibă loc în condiții de legalitate.

Pentru început, reținem că organizarea şi desfăşurarea pariurilor este considerată una dintre formele activității de întreprinzător. Amintim că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc [1] (în continuare – Legea nr. 291/2016), i.e. 6 ianuarie 2017, această activitate putea fi înfăptuită în baza unei licențe (care, de altfel, se elibera de către Camera de Licențiere pentru un an de zile și pentru care se achita o taxă în mărime de 28% din suma totală a mizelor acceptate [2]) de către orice persoana juridică organizată sub forma unei societăți pe acţiuni sau societăți cu răspundere limitată [3]. Însă, actualmente, activitatea în discuție constituie monopol de stat, este realizată de către Loteria Naţională a Moldovei (societate pe acţiuni creată de către Guvernul Republicii Moldova, unicul acționar fiind statul [4]) și nu mai este o activitate supusă licențierii.

Cu privire la această din urmă precizare, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a Republicii Moldova a reținut că „instituţia monopolului de stat înglobează instituţia licenţierii. Prin urmare, activitatea asupra căreia statul a instituit monopol nu necesită licenţiere, statul, prin monopolul instituit, impunându-şi controlul asupra activităţi date” [5]. Astfel, faptul că genul de activitate atribuit în exclusivitate Loteriei Naționale a Moldovei nu mai este supus licențierii reprezintă o consecință logică a monopolizării de către stat a sectorului jocurilor de noroc. Pare a fi inutilă licențierea activității asupra căreia statul a instituit monopolul, de vreme ce scopurile principale ale instituirii monopolului de stat sunt, în primul rând, stabilirea unui control riguros direct asupra unei activităţi şi, în al doilea rând, obţinerea de venituri necesare bugetului de stat. Până la urmă, plata taxei pentru licenţă ar fi căzut în sarcina fondatorului şi, deci, a bugetului de stat.

Chiar și în asemenea condiții, organizarea şi desfăşurarea pariurilor rămâne a fi o activitate de întreprinzător. Aceasta pentru că ea se circumscrie trăsăturilor definitorii ale noțiunii legislative de „activitate de întreprinzător” redate la art. 1 al Legii nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri [6]. În sprijinul celor enunțate invocăm și alte prevederi normative:

– „organizator al jocurilor de noroc care constituie monopol de stat – Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”, agent economic (sublinierea prin scrierea cu caractere cursive ne aparţine, în acest exemplu şi în continuare, pe tot parcursul studiului de față – n.a.) cu cotă integrală de stat, împuternicit să desfășoare jocuri de noroc ce constituie monopol de stat” (art. 2 al Legii nr. 291/2016);

– „Reglementarea de stat, supravegherea de stat şi controlul de stat al activităţii în domeniul jocurilor de noroc se exercită de către autorităţile administraţiei publice abilitate cu dreptul de control şi supraveghere în limitele prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător” (alin. (2) art. 4 al Legii nr. 291/2016);

– „Jocurile de noroc organizate prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice constituie monopol de stat și se desfășoară numai de către agentul economic cu capital de stat împuternicit să desfăşoare jocuri de noroc ce constituie monopol de stat” (alin. (1) art. 47 al Legii nr. 291/2016);

– „Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului” (alin. (1) art. 17 al Legii nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi);

– „agent economic – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări)” (art. 1 al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor [7]);

– „monopolul statului – situaţia în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi de către organele administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive pentru desfăşurarea într-o anumită sferă a activităţilor economice: de producere, transportare, comercializare şi procurare a mărfurilor (serviciilor) (Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 582 din 17 august 1995 cu privire la reglementarea monopolurilor [8]).

Domeniul pariurilor are o dimensiune economică pronunțată. Aceasta întrucât implică contarea pe o miză care dă participantului câștigător dreptul la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut, deci este axat prin excelență pe asigurarea unei surse de venituri [9]. Totuși, din pariuri câștigă un număr redus de jucători. De regulă, în marea lor majoritate, pariorii pierd mai mult decât câștigă. Este o legitate. Astfel, pariurile generează profit pentru operatorul care le exploatează. Spre exemplu, cele mai importante case de pariuri din Europa au anunţat că veniturile înregistrate de pe urma parierii pe meciurile din cea de-a 20-a ediție a Campionatului Mondial de Fotbal (numit și „Cupa Mondială FIFA”) din 2014 (turneul a fost găzduit de Brazilia) au fost de aproape două ori mai mari faţă de ediția precedentă din 2010, din Africa de Sud. La concret, compania „William Hill” a atins obiectivul pe care și la propus de venituri de 200 de milioane de euro încă în timpul optimilor de finală. Aceeaşi casă de pariuri împreună cu alţi doi giganţi de pe piaţă, „Bet365” şi „Unibet”, a obținut venituri totale de un miliard de euro, ceea ce reprezintă în medie câte 340 de milioane de euro pentru fiecare companie. Cei mai mulţi bani au fost obținuți din pariurile pe meciul dintre Uruguay şi Anglia – câte opt milioane de euro pentru fiecare casă de pariuri (din cele 3 nominalizate). Majoritatea pariorilor au mizat pe victoria britanicilor, dar şi-au pierdut banii după ce Uruguay s-a impus cu scorul 2-1 [10]. Posibil, Campionatul Mondial de Fotbal din 2018, din Rusia, le-a adus operatorilor de pariuri venituri și mai mari. Vom vedea.

Și Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare – CJUE) a stabilit că organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc constituie o activitate economică (noțiune generică care cuprinde și noțiunea de „activitate de întreprinzător” – n.a.) și vizează libertatea de a furniza servicii [11]. S-a admis în mod constant că activitatea din sectorul jocurilor de noroc reprezintă o activitate economică specifică, din următoarele rațiuni. Mai întâi, în toate statele membre ale Uniunii Europene (în continuare – UE), considerații de ordin moral, religios sau cultural tind, în general, să limiteze sau chiar să interzică practicarea lor și să evite ca acestea să constituie o sursă de profit individual. Apoi, având în vedere importanța sumelor a căror colectare o permit, jocurile de noroc implică riscuri ridicate de infracționalitate și de fraudă. Mai mult, ele incită la cheltuieli care pot avea consecințe individuale și sociale dăunătoare. În sfârșit, jocurile de noroc pot contribui în mod semnificativ la finanțarea unor activități dezinteresate sau de interes general precum operele sociale, operele de caritate, sportul sau cultura [12, 13]. Adică se sugerează utilizarea beneficiilor care decurg din activitatea de jocuri de noroc pentru scopuri de utilitate publică. Acest obiectiv ar putea fi atins cu ușurință în ipoteza în care se acordă unui singur operator dreptul exclusiv de a oferii ocazii de jocuri de noroc, operator care își exercită activitatea sub controlul statului.

După această clarificare, reținem că „jocurile de noroc, din cauza intereselor foarte mari pe care le implică, se pot preta la manipulări din partea organizatorului care poate dori să facă în așa fel, încât rezultatul extragerii sau al competiției sportive să îi fie cât se poate de favorabil. În plus, în această relație, jucătorul, cu titlu individual, nu dispune de niciun mijloc cu adevărat eficace pentru a verifica în ce măsură condițiile în care se desfășoară jocul sunt într-adevăr conforme cu ceea ce este anunțat” [14]. În același sens, CJUE a recunoscut că „nu este exclusă posibilitatea ca un operator care sponsorizează anumite competiții sportive cu privire la care acceptă pariuri, precum și anumite echipe care participă la aceste competiții să se găsească într-o situație care să îi permită să influențeze direct sau indirect rezultatul acestora și să își sporească astfel profiturile” [15].

Lista subiecților care ar putea manipula un eveniment de pariat de natură sportivă sau de altă natură, în accepțiunea art. 242¹ CP RM, nu se limitează doar la organizatorul de jocuri de noroc și, prin urmare, ar putea fi extinsă.

Conștientizând această realitate, Parlamentul European în Rezoluţia din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului (2011/2087(INI)) a îndemnat statele membre ale UE să ia toate măsurile necesare pentru a preveni și a pedepsi activitățile ilicite care afectează integritatea sportului și să incrimineze penal aceste activități, în special atunci când sunt legate de pariuri, înțelegând prin aceasta că ele implică manipularea cu bună știință și în mod fraudulos a rezultatelor unei competiții sportive sau ale unei etape a acesteia cu scopul de a dobândi avantaje care nu se bazează exclusiv pe practicile sportive obișnuite sau pe incertitudinea asociată acestora [16].

Ex aequa, în preambulul Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive s-a recunoscut, inter alia, că sportul bazat pe o competiţie corectă şi echitabilă este imprevizibil. Totodată, s-a subliniat că „fiecare stat și fiecare tip de sport din lume ar putea fi afectat de manipularea competițiilor sportive și că acest fenomen, ca o amenințare globală la adresa integrității sportului, necesită o reacție globală, care trebuie sprijinită și de state care nu sunt membre ale Consiliului Europei. (…) Manipularea competițiilor sportive poate fi relaţionată sau nerelaţionată cu pariurile sportive (…) şi trebuie pedepsită în toate cazurile” [17].

Față de cele ce preced, observăm că accentul este pus pe conceptul de fairplay, care presupune acţionarea conform principiilor impuse de etică, care se opune conceptului de succes cu orice preţ, promovarea integrităţii şi a oportunităţilor egale pentru toţi concurenţii, accentuarea respectului pentru personalitatea şi valoarea fiecărui participant la un eveniment sportiv [18]. Manipularea unui eveniment vine în contradicție cu principiul fairplay.

Înclinăm a crede că aspectul crucial avut în vedere de legislator la redactarea art. 242¹ CP RM a fost integritatea și imprevizibilitatea evenimentului sportiv sau de altă natură care oferă ocazii de a paria. Persoanele trebuie să aibă convingerea că evenimentele urmărite sunt incerte și că va învinge cel mai bun. Infracțiunea de manipulare a unui eveniment îi privează pe spectatori de o competiție loială de care sunt atașați în mod legitim.

În același timp, pentru aplicarea art. 242¹ CP RM este ineluctabil ca evenimentele în discuție să nu fie clandestine și interzise ca atare. Or, conform lit. a) alin. (4) art. 6 din Legea nr. 291/2016, jocurile de noroc ce nu corespund cerinţelor acestei legi sunt interzise, inclusiv pariurile încheiate pe rezultatele unor concursuri clandestine. În afară de aceasta, în legătură cu astfel de evenimente nu s-ar putea desfășura, în mod legal, o activitate economică, așa cum se cere în contextul art. 242¹ CP RM. Aceste evenimente nu pot fi apărate împotriva faptei incriminate la art. 242¹ CP RM, odată ce ele transgresează tiparul legii. Oare cum se poate pretinde participanților la un eveniment ilegal ca ei să se ghideze de principiul fairplay, ancorat în legislație? Sau, dimpotrivă, pot oare persoanele care urmăresc un eveniment ilegal să aibă o așteptare rezonabilă că acesta este guvernat de principiul incertitudinii și că nu ar fi aranjat din timp? Profilăm un răspuns negativ. Altul a fost substratul rațional al legislatorului atunci când a incriminat fapta de manipulare a unui eveniment – asigurarea prin mijloace represive de drept penal integritatea și imprevizibilitatea unui eveniment sportiv sau de altă natură care oferă ocazii de a paria, în legătură cu care se desfășoară o activitate economică. Este evident că acest deziderat nu pot fi atins în ipoteza în care evenimentele susceptibile de manipulare, în sensul art. 242¹ CP RM, ar fi ilegale.

Așadar, dispoziția art. 242¹ CP RM nu-și extinde sfera de incidență atunci când făptuitorul ar încuraja, influenţa sau instrui un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat interzise și, deci, ilegale să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană. Eventual, în asemenea situații, răspunderea ar putea fi aplicată în conformitate cu art. 78 din Codul contravențional, art. 151, 152, 155 sau 190 CP RM ori în baza altor norme.

Cu privire la infracțiunea de pariuri aranjate, în unul din actele preparatorii care au stat la baza legiferării art. 242¹ și 242² CP RM se arată că pariurile aranjate îi afectează direct pe organizatorii pariurilor și pe cei care au mizat (crezând că este un pariu corect) pe un eveniment sportiv [19].

În Raportul Comisiei pentru cultură și educație privind dimensiunea europeană a sportului din 21 noiembrie 2011 s-a reafirmat poziția potrivit căreia „pariurile sportive constituie o formă de exploatare comercială a competițiilor și solicită Comisiei și statelor membre să protejeze pariurile împotriva oricăror activități neautorizate, împotriva operatorilor fără licență și împotriva suspiciunilor de aranjare a meciurilor” [20].

Aceeași teză este reluată și în Rezoluția Parlamentului European din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului. Iar în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online” din 23 octombrie 2012 se arată că „Meciurile aranjate în contextul pariurilor sportive reprezintă un tip aparte de fraudă, care contravine intereselor organizațiilor sportive, ale sportivilor, jucătorilor (consumatorilor) și operatorilor reglementați” [21].

Aceste argumente sunt valabile, în modul corespunzător, și în contextul pariurilor aranjate vizând evenimente de alt gen. Ideea centrală care se desprinde din toate aceste surse este că, în sensul infracțiunii prevăzute la art. 242² CP RM, operatorul de pariuri trebuie să organizeze și, respectiv, să accepte pariuri în conformitate cu prevederile legale. Sub acest aspect, aderăm la punctul de vedere exprimat de V. Stati: dispoziţia art. 242² CP RM presupune ipoteza desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare a pariurilor, privită ca una din formele activităţii de întreprinzător [22]. Per a contrario, „dacă dispoziția art. 242² CP RM ar presupune ipoteza desfășurării în condiții de ilegalitate a activității de organizare a pariurilor ar fi imposibil de stabilit valorile și relațiile sociale apărate de articolul în cauză” [22]. Într-adevăr, în contextul art. 242² CP RM antijuridicitatea nu constă în organizarea și desfășurarea pariurilor în condiții de ilegalitate. Ea se exprimă în parierea pe un eveniment despre care se știe cu siguranță că este unul manipulat sau informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri privind manipularea acestui eveniment în vederea determinării acestora să participe la pariul respectiv. Cei care cunosc cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind manipularea unui eveniment sportiv sau de altă natură trebuie să se abțină de la plasarea unor mize pe aceste evenimente și să nu disemineze informația în discuție altor persoane pentru a-i face să participe la pariu, în detrimentul operatorului de pariuri și altor pariori. Altminteri, aceștia devin pasibili de răspundere în conformitate cu art. 242² CP RM.

În procesul de elaborare a art. 242² CP RM s-a pornit de la o altă optică. Astfel, inițial, se preconiza completarea Codului penal cu art. 396 „Organizarea ilegală a pariurilor sportive”, normă care ar fi pedepsit cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani fapta concretizată în obținerea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, a veniturilor prin organizarea ilegală a pariurilor sportive cu implicarea antrenorilor, managerilor, directorilor executivi, proprietarilor de organizații sportive, fondatorilor, persoanelor care gestionează organizații sportive, sportivilor participanți la competiții, responsabililor din cadrul federațiilor de profil, brigăzilor de arbitri [23]. Vedem că s-a deviat de la această concepție. O astfel de normă ar fi avut un caracter special față de art. 241 CP RM, care stabilește răspunderea pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător. În plus, norma proiectată ar fi lăsat fără protecție juridico-penală relațiile sociale cu privire la practicarea activității de întreprinzător cu respectarea regulilor de desfășurare a unui pariu. Din acest considerent, este salutabilă schimbarea paradigmei.

După această paranteză, sub aspectul conturării condițiilor în care organizarea și desfășurarea pariurilor ar fi o activitate legală, pe de o parte, reținem că, potrivit lit. d) alin. (1) art. 6 din Legea nr. 291/2016, este considerată activitate în domeniul jocurilor de noroc organizarea şi desfăşurarea pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive. Pe de altă parte, lit. c) alin. (4) art. 6 din aceeași lege, prevede că jocurile de noroc ce nu corespund cerinţelor prezentei legi sunt interzise, inclusiv jocurile de tip pariu, indiferent de forma de organizare şi mijloacele de joc utilizate, care folosesc ca suport (obiect) de joc rezultatele loteriilor, indiferent de modul în care se organizează aceste jocuri şi în care participanţii au posibilitatea să indice (pronosticheze) rezultatele acestor evenimente. Iar alin. (1) art. 43 din legea prenotată ne spune că, în Republica Moldova, activitatea de organizare şi desfăşurare a pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive constituie monopol de stat şi este realizată de Loteria Naţională a Moldovei.

Din interpretarea sistematică a acestor prevederi normative rezultă că în sensul Legii nr. 291/2016, termenul „pariu” este echivalat cu sintagma „pariu pentru competițiile/evenimentele sportive”. Astfel, putem deduce că Legea nr. 291/2016 permite pariurile doar pentru competiţiile/evenimentele sportive. Corelativ, se interzice desfășurarea și organizarea pariurilor în privința unor evenimente care nu au un caracter sportiv (i.e. premiile Oscar sau alte premii de film; Miss World; Eurovision; concursurile şi emisiunile TV de muzică; reality show-rile TV; evenimentele politice; evenimentele financiare etc. [24]).

Contrar celor enunțate, conform art. 44 al Legii nr. 291/2016, „Pentru desfășurarea pariurilor nemijlocit la locul desfășurării competițiilor sportive şi la alte competiții şi acţiuni este necesar acordul organizatorilor competițiilor şi acţiunilor de a folosi rezultatele lor”. Așadar, bazându-se pe acest text de lege, cineva ar putea să afirme că în continuare se permite organizarea și desfășurarea pariurilor atât pe evenimente sportive, cât și pe evenimente de alt gen.

Prin suprapunere, se atestă că prevederile art. 44 din Legea nr. 291/2016 contravin celorlalte dispoziții din aceeași lege. A fortiori, art. 44 este inserat în Capitolul VIII „Organizarea şi desfășurarea pariurilor pentru competițiile/evenimentele sportive” din Legea nr. 291/2016. De aici, s-ar acredita teza că pariurile pot fi desfășurate doar în privința competițiilor sportive, nu însă și pentru alte competiții și acțiuni, așa cum sugerează art. 44 din Legea nr. 291/2016. Este evidentă existența unui hățiș legislativ. Însă, oricât de tare am dori noi, o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente. Dacă am admite, arguendo, că Parlamentul Republicii Moldova a vrut să permită, în noua configurație legislativă, pariurile doar pe evenimente sportive, ar reieși implicit că sintagmele „sau la un eveniment de pariat”, „sau pe un alt eveniment de pariat” din alin. (1) art. 242¹ CP RM și, respectiv, din alin. (1) art. 242² CP RM sunt decorative și, deci, de prisos. Pe cale de consecință, în sensul art. 242¹ CP RM, ar putea fi încurajat, influențat sau instruit un participant la un eveniment sportiv să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană. Corespunzător, art. 242² CP RM devine aplicabil în situația în care făptuitorul pariază pe un eveniment sportiv fie informează alte persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenția de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârșită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment. Simplificând: sfera de incidență a infracțiunilor prevăzute la art. 242¹ și 242² CP RM este limitată doar la evenimente sportive și, respectiv, la pariuri sportive.

Este adevărat că majoritatea pariurilor sunt organizate și desfăşurate în legătură cu anumite evenimente sportive. Totuși, nu există niciun argument obiectiv şi rezonabil pentru a interzice pariurile pe evenimente de altă natură, susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 242¹ CP RM. Mai mult, evenimentele de pariat permit, în contextul infracțiunii prevăzute la art. 242² CP RM, aplicarea binomului „sportiv – nesportiv”. Din aceste motive, cu un alt prilej, am venit cu recomandări concrete de lege ferenda (pe care nu le vom reitera aici) menite să limpezească lucrurile, astfel încât să se permită plasarea unor mize nu numai pe evenimente sportive, dar și pe evenimente de altă natură [25].

Revenind la art. 44 din Legea nr. 291/2016, ne întrebăm dacă acordul organizatorilor competițiilor sportive pentru folosirea rezultatelor acestora la pariuri ar putea fi condiționat de plata unei sume din totalul mizelor acceptate de către operatorul de jocuri de noroc. În acest sens, spre exemplu, în România, relativ recent, s-a discutat „aprins” un proiect de lege prin care se sugera instituirea obligației din partea organizatorului de pariuri de a obține o licență de la federațiile sportive naționale spre a putea oferi pariuri pe rezultate ale evenimentelor din respectivul sport. Mai exact, se dorea obligarea operatoriilor de pariuri să le dea procent din câștiguri federațiilor sportive, în baza unor contracte negociate între federații și operatorii de pariuri. Propunerea a fost inspirată din modelul francez, având la bază ideea că federațiile pot exploata în orice fel rezultatul competițiilor pe care le organizează. În fundamentarea acestei opțiuni, fuseseră invocate două Rapoarte emise de Comisii ale Parlamentului European, respectiv: Raportul referitor la jocurile de noroc online în piața internă (2011/2084(INI)) și Raportul referitor la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate (2016/2143(INI)). Potrivit acestora, se recomandă ca toate competițiile sportive să fie protejate împotriva utilizării lor comerciale fără autorizație, prin recunoașterea dreptului de proprietate al organizatorului competiției, nu doar pentru a asigura o redistribuire financiară corectă pentru beneficiul tuturor nivelelor sportive profesioniste și amatoare, dar și ca o modalitate de întărire a luptei împotriva fraudei în sport, în special a manipulării rezultatelor sportive.

Situându-se pe poziții divergente, mai mulți actori implicați în acest proces au obiectat împotriva propunerii date. În mod aparte, se impun atenției alegațiile Patronatului Organizatorilor de Pariuri din România (Romanian Bookmakers). În opinia acestei entități, „Este evident că un eveniment sportiv este o informație de presă și, mai mult, este un simplu fapt public, după cum rezultatele sportive sunt simple date, fapte și, de asemenea, informații de presă, deci nu pot face obiectul unui drept comercial. Fiind o informație publică, evenimentul sportiv și rezultatul acestuia pot fi reutilizate de oricine, fie și în scop comercial, fără a comporta accesarea contra cost a unui drept comercial sau a fi necesară o licențiere prealabilă”. Pentru a combate argumentele promotorilor instituirii unei plăți pentru utilizarea evenimentelor sportive la pariuri s-a făcut apel și la jurisprudența CJUE. Astfel, în cauza C-203/02, William Hill (operator de pariuri din Marea Britanie) versus British Horse Racing Board (organizatorul curselor hipice din Marea Britanie), CJUE a stabilit în hotărârea sa că operatorul de pariuri nu este grevat de a plăti organizatorului evenimentelor sportive drepturi ce rezidă din utilizarea informațiilor privind aceste evenimente în oferta de pariuri. S-a reținut astfel foarte clar că operatorul de pariuri nu datorează achitarea unui drept comercial către organizatorul de evenimente ale căror rezultate sunt folosite în ofertele de pariere, deoarece aceste informații sunt interpretate ca având calitatea de bază de date. Prin urmare, rezultatele evenimentelor sportive nu pot face obiectul revendicării unor drepturi comerciale [26].

Se pare că aceste argumente au fost auzite și, până la urmă, proiectul de lege în discuție nu a fost votat. Totuși, nu doar federațiile sportive din România au încercat să impună o plată operatorilor de pariuri pentru exploatarea competițiilor sportive. Până chiar și UEFA în anul 2010 a solicitat unu la sută din sumele care se pariază pe meciurile din competiţiile organizate sub egida forului fotbalistic continental: Liga Campionilor, Europa League, Euro 2012 şi Campionatul European de tineret [27]. Cel mai probabil, și această încercare a eșuat.

Așadar, deocamdată, solicitarea organizatorilor de evenimente sportive privind plata unor sume de bani de către operatorii de pariuri care oferă ocazii de a paria pe evenimente sportive este temperată de jurisprudența CJUE. Având în vedere cele enunțate mai sus, considerăm că, în contextul art. 44 din Legea nr. 291/2016, acordul organizatorilor competițiilor sportive pentru folosirea rezultatelor acestora la pariuri nu poate fi subordonat plății unei sume de bani din totalul mizelor acceptate de către operatorul de jocuri de noroc.

Supra am arătat că doar Loteria Națională a Moldovei este autorizată, conform Legii nr. 291/2016 să organizeze și să desfășoare pariuri pe competiții/evenimente sportive. Orice altă entitate nu ar putea, în mod legal, să accepte pariuri. În legătură cu această constatare, nu putem face abstracție de faptul că, în contextul Campionatului Mondial de Fotbal din 2018, din Rusia, o companie de telefonie mobilă din Republica Moldova a lansat pentru perioada 6 iunie 2018 – 15 iulie 2018 (perioadă cât a durat campionatul menționat) concursul „Ghiceşte scorul şi câştigă”. Pentru a transmite pronosticurile meciurilor disputate, utilizatorii serviciilor de telefonie mobilă ale organizatorului trebuiau să procure opţiunea „Internet Mobil 10MB” sau opţiunea voce „3 min în reţea” și să expedieze un SMS contra cost. Participanţii care au acumulat un anumit număr de puncte puteau câștiga smartphone-uri și chiar premiul mare – un automobil [28].

Fără a acuza pe nimeni, din punct de vedere juridic aici suntem, cu siguranță, în prezența unor pariuri, care, de altfel, puteau fi organizate și desfășurate doar de către Loteria Națională a Moldovei. Plata pentru procurarea acelor opțiuni și pentru expedierea prin SMS a scorului evenimentului sportiv constituie, indubitabil, miza de joc (taxă de participare). Iar premiile oferite – câștiguri. Oricum am numi lucrurile, esența nu se schimbă. Încă o precizare trebuie adăugată: în contextul exemplificat părțile nu s-ar putea prevala de dispozițiile alin. (3) art. 667 din Codul civil, în virtutea cărora se permite încheierea contractelor care nu sunt prevăzute de lege. Or, Legea nr. 291/2016 stabilește, fără echivoc, că organizarea și desfășurarea pariurilor pentru competițiile/evenimentele sportive este atribuită în exclusivitate Loteriei Naționale a Moldovei.

Sub acest aspect, Parlamentul European a subliniat importanța definirii noțiunii de „operator legal de jocuri de noroc”, astfel încât statele membre ale UE, în conformitate cu legislația UE, să autorizeze numai operatorii care îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe și care sunt, prin urmare, considerați a fi legali: a) operatorul trebuie să dețină o licență care îi dă dreptul să își desfășoare activitatea în statul membru al jucătorului; b) operatorul nu este considerat ilegal în temeiul legislației aplicabile din oricare alt stat membru [29]. De aici derivă următoarea constatare: cei care nu îndeplinesc aceste condiții sunt considerați operatori ilegali.

La rândul ei, Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive distinge între: a) pariuri sportive ilegale – oricare activitate de pariuri sportive a cărei tip sau operator care nu este permis în baza legislaţiei aplicabile a jurisdicţiei unde consumatorul este localizat; b) pariuri sportive neregulamentare – oricare activitate de pariuri sportive care nu se potriveşte cu modelele obişnuite şi anticipate ale pieţii în cauză sau relaţionate cu parierea pe competiţiile sportive al căror curs are caracteristici neobişnuite; c) pariuri sportive dubioase – oricare activitate de pariuri sportive care în conformitate cu probele fiabile şi coerente, este relaţionată cu manipularea competiţiilor sportive pentru care sunt oferite. Cu ajustările de rigoare, „calificativele” (ilegal, nereglementat, dubios) cu care operează această Convenție în contextul pariurilor ar putea fi raportate și la operatorii de jocuri de noroc.

Astfel, prin prisma celor creionate rezultă că, pe teritoriul Republicii Moldova, în afară de Loteria Națională a Moldovei, orice altă entitate care s-ar încumeta să ofere pariuri alunecă pe terenul ilegalității. Lucrurile devin și mai anevoioase în cazul pariurilor online, care ar putea fi accesate din orice colț al lumii de pe un telefon mobil sau un alt dispozitiv. În acest sens, Comisia Europeană a semnalat că: „Apariția internetului și înmulțirea rapidă a posibilităților de a juca jocuri de noroc online, combinate cu reglementările naționale, care diferă în mod considerabil, au condus nu numai la creșterea ofertei legale de servicii de jocuri de noroc în unele state membre, ci și la dezvoltarea unei piețe transfrontaliere neautorizate semnificative. Aceasta constă atât dintr-o piață neagră (jocuri și pariuri clandestine, fără licență, provenind inclusiv din țări terțe), cât și dintr-o piață așa-numită „gri” (pe care operatori licențiați în mod corespunzător în unul sau mai multe state membre promovează și/sau furnizează servicii de jocuri de noroc cetățenilor din alte state membre fără să fi obținut în țările respective o autorizație specifică). Piața transfrontalieră neautorizată rămâne accesibilă consumatorilor, ca urmare fie a toleranței de facto, fie a lipsei unei impuneri eficiente a normelor, și completează ofertele naționale legale disponibile consumatorilor, în funcție de situația juridică existentă în statele membre în care se află aceștia. (…) Mai mult, din 14 823 de site-uri active de jocuri de noroc din Europa, peste 85% funcționau fără licență” [30].

Așa fiind, prin proiectul de lege nr. 374 din 12 octombrie 2015 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative, printre altele, se preconiza completarea Codului penal cu art. 191¹ „Desfășurarea ilegală activității legate de jocurile de noroc și pariuri” [31]. În sensul acestui articol, prin desfăşurare ilegală a activităţii legate de jocurile de noroc și pariuri se înţelegea: a) desfăşurarea activităţii legate de jocurile de noroc și pariuri fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate; b) amplasarea sălilor de joc pentru desfășurarea jocurilor de noroc și pariurilor interzise de legislaţie; c) atragerea și implicarea persoanelor cu vârsta de până la 21 ani în practicarea jocurilor de noroc și pariuri; d) atragerea și implicarea persoanelor fără disponibilități financiare cash în practicarea jocurilor de noroc și pariurilor, precum și creditarea jocurilor de noroc în baza gajării de către participanții la jocurile de noroc a bunurilor imobile și a altor tipuri de bunuri (alin. (1)) . Însă, acest proiect de lege a fost retras. Totuși, în legătură cu acesta se impun câteva precizări: primo – pentru norma în cauză s-a ales un loc nepotrivit în partea specială a Codului penal după infracțiunea de delapidare a averii străine; or, prin norma respectivă nu se urmărea proteguirea relațiilor sociale cu privire la patrimoniu; secundo – utilizarea textului „jocurile de noroc și pariuri” pare să sugereze că autorul proiectului nu discerne că pariurile sunt jocuri de noroc; tertio – desfăşurarea activităţii legate de jocurile de noroc și pariuri fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate ar părea să constituie un caz particular al prevederii inserate la lit. a) art. 125 CP RM.

Acest proiect de lege ține de trecut. De lege lata, s-ar părea că organizarea și desfășurarea ilegală a activității de acceptare a pariurilor, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari, poate să atragă răspunderea în baza art. 241 CP RM, normă care incriminează practicarea ilegală a activității de întreprinzător, i.e. în modalitatea normativă prevăzută la lit. a) art. 125 CP RM – desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate. Dacă fapta în discuție nu ar genera un profit în proporţii mari, atunci, aparent, ar trebui să survină răspunderea conform alin. (1) art. 263 din Codul contravențional. Pentru a reține în sarcina făptuitorului desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate, el trebuie să aibă posibilitatea legislativă să facă acest lucru. Însă, în condițiile în care activitatea de organizare și desfășurare a pariurilor a fost atribuită în mod exclusiv Loteriei Naționale a Moldovei, orice alt operator nu ar putea pretinde înregistrarea în vederea desfășurării acestei activități. O astfel de cerere va fi respinsă ratione materiae, pentru că legea nu conferă dreptul de a desfășura această activitate ca atare. Așadar, în cazul organizării și desfășurării ilegale a activității de acceptare a pariurilor nu s-ar mai putea răsfrânge incidența lit. a) art. 125 CP RM.

Urmând firul logic, credem că organizarea și desfășurarea ilegală a activității de acceptare a pariurilor nu ar putea să se circumscrie nici dispoziției de la lit. b) art. 125 CP RM – desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie. Or, activitatea în discuție nu este interzisă, ci autorizată doar unui operator de jocuri de noroc.

De curând, a devenit cunoscut publicului larg că: „administratorul unei case de pariuri sportive on-line din Republica Moldova, împreună cu complicii săi, au ajuns pe banca acuzaților după ce au realizat o schemă de practicare ilegală a activității de întreprinzător, prin intermediul sistemelor de comunicații electronice. Procurorii au constatat că, în ianuarie 2014, în vederea camuflării acțiunilor ilegale de practicare a jocurilor de noroc (pariuri), persoana juridică înregistrată într-o zonă off-shore a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate comercială din Republica Moldova. Astfel, în calitate de beneficiar al acestui contract, persoana juridică nerezidentă a Republicii Moldova a organizat și a desfășurat jocuri de noroc de tip pariuri sportive, practicate în regim on-line pe site-uri create în acest scop. S-a stabilit că, în perioada ianuarie 2014 – februarie 2017, această persoană juridică nerezidentă ar fi încasat ilegal de la cetățenii Republicii Moldova, prin intermediul conturilor deschise în sistemul de plăți electronice, aproximativ 28 de milioane de lei. Asta în condițiile în care jocurile de noroc constituie monopol de stat în Republica Moldova. După ce au obținut aceste venituri de circa 28 de milioane de lei, făptuitorii ar fi convertit mijloacele financiare în euro și dolari SUA și-i transferau în bănci din Germania și Liechtenstein” [32].

În acest caz, s-a apreciat că desfăşurarea unor genuri de activitate permise în mod exclusiv unei societăți pe acțiuni în care statul deține cotă parte se califică în baza art. 241 CP RM prin raportare la lit. b) art. 125 CP RM. După noi, această calificare juridică este eronată. La o inspecție mai atentă, observăm că perioada comiterii faptei imputate este ianuarie 2014 – februarie 2017.

În această privință, până la instituirea monopolului de stat asupra jocurilor de noroc, pentru desfășurarea activității de acceptare a pariurilor fără înregistrare (reînregistrare) la organele autorizate răspunderea putea surveni conform art. 241 CP RM prin raportare la lit. a) art. 125 CP RM sau potrivit alin. (1) art. 263 din Codul contravențional. La caz, reținem că întreprinderea care a acceptat pariuri a fost înregistrată, însă nu este clar dacă avea sau nu licență pentru acest domeniu de activitate. Dacă nu avea licență, atunci pentru perioada de până la 1 mai 2015 ar fi fost aplicabil alin. (4) art. 263 din Codul contravențional (doar în privința persoanei fizice; or, această normă nu prevede sancțiune și pentru persoana juridică). După data menționată – a intrat în vigoare o normă specială, i.e. alin. (2) art. 277¹ din Codul contravențional, normă care sancţionează cu amendă de la 60 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice desfăşurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc fără licenţă sau cu licenţa suspendată / retrasă, sau cu licenţa nevalabilă (deja există și cazuri de aplicare a acestei norme [33]). Apropo, art. 277¹ a suplinit Codul contravențional după ce oamenii legii au scos la iveală un caz în care cinci case de pariuri, care aveau acelaşi patron şi erau amplasate în fiecare sector din capitală, primeau ilegal mize sportive de la clienţi, fără a dispune de licenţă [34]. În prezent, această normă este aplicabilă doar în privința operatorilor de jocuri de noroc a cărora activitate constă în întreținerea cazinourilor. Or, doar această activitate nu a fost monopolizată de către stat și doar ea se supune licențierii. În contrast, după instituirea monopolului de stat asupra activității de organizare și desfășurare a pariurilor (6 ianuarie 2017), într-un prim reflex, cei abilitați cu aplicare legii vor fi tentați să aplice răspunderea conform alin. (4) art. 10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: „Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, Serviciul Fiscal de Stat, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate”. Am spus „într-un prim reflex”, pentru că între noțiunea de „întreprindere de stat” și cea de „societate pe acțiuni în care statul are cotă parte” (fie chiar și integrală) nu poate fi pus semnul egalității; ele nu se confundă, ci din contra, au individualitatea lor și trebuie deosebite. Asupra acestui aspect s-a accentuat și în literatura de specialitate [35]. Procedând la echivalarea noțiunilor confruntate, ar însemna aplicarea legii prin analogie în detrimentul persoanei. Din acest motiv, de lege ferenda, ar fi oportună completarea alin. (4) art. 10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi cu textul „precum și societăților pe acțiuni în care statul deține cotă parte”.

Numai că, între timp, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 30 ianuarie 2018, textele „activității fără licență” și „amendă în mărimea venitului brut” din alin. (4) art. 10 al legii enunțate au fost declarate neconstituționale [36]. Drept reacție, Ministerul Economiei și Infrastructurii a elaborat un proiect de lege, în care a propus în genere abrogarea alin. (4) art. 10 al legii date [37]. Totuși, abrogarea acestei prevederi neînsoțită de alte amendamente corespunzătoare va crea un vacuum legislativ intolerabil. Este suficient să se amintească, spre exemplu, că în baza alin. (4) art. 263 din Codul contravențional nu poate fi sancționată și persoana juridică; lipsește o normă care ar stabili răspunderea pentru desfășurarea activității atribuite exclusiv întreprinderilor de stat, etc. O asemenea abordare este dovada ignoranţei, amatorismului, improvizaţiei sau a indiferenţei profesionale.

Sintetizând cele reliefate supra, conchidem că organizarea și desfășurarea pariurilor în condiții de legalitate reprezintă o premisă sine qua non pentru aplicarea răspunderii conform art. 242¹ și 242² CP RM.

*Acest articol a fost publicat în Proceedings of the IV International Scientific and Practical Conference „Social and Economic Aspects of Education in Modern Society”, Vol. 4, July 19, 2018, Warsaw, Poland. Warsaw: RS Global Sp. z O.O., p. 3-12.

Referințe bibliografice:

[1] Legea nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 2-8.
[2] Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (abrogată). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 26-28.
[3] Legea nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc (abrogată). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 50-52.
[4] Hotărârea Guvernului cu privire la crearea Societăţii pe Acţiuni„Loteria Naţională a Moldovei”, nr. 371 din 24 mai 2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 87-90.
[5] Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității unei prevederi din art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5) al Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (Sesizarea 26a/2012), nr. 11 din 28 mai 2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 152-158.
[6] Legea nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. În: Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 2.
[7] Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 176-181.
[8] Hotărârea Guvernului nr. 582 din 17 august 1995 cu privire la reglementarea monopolurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 59-60.
[9] Stati V. Infracţiunea de manipulare a unui eveniment (art.242¹ CP RM): studiu de drept penal. Partea I. În: Revista Naţională de Drept, 2013, nr. 11, p. 11.
[10] Cupa Mondială a adus venituri de milioane caselor de pariuri. Disponibil: https://goo.gl/NVHWYH
[11] Kaburakis A. European Union Law, Gambling, and Sport Betting: European Court of Justice Jurisprudence, Member States Case Law, and Policy. In: Paul M.Anderson et al. (eds.), Sports Betting: Law and Policy. ASSER International Sports Law Series. Hague: T.M.C. ASSER Press, Springer, 2012, pp. 27-97.
[12] European Court of Justice, Zenatti, Case C-67/98, Judgment of 21 October 1999, § 14. Disponibil: https://goo.gl/6Q7TNk
[13] European Court of Justice, Gambelli and Others, Case C-243/01, Judgment of 6 November 2003, § 63. Disponibil: https://goo.gl/iZiYnR
[14] Opinion of Advocate General Bot delivered on 14 October 2008, Case C-42/07, Liga Portuguesa de Futebol Profissional, § 32. Disponibil: https://goo.gl/okQbvy
[15] European Court of Justice, Liga Portuguesa de Futebol Profissional, Case C-42/07, Judgment of 8 September 2009, § 71. Disponibil: https://goo.gl/TUEjAo
[16] European Parliament resolution of 2 February 2012 on the European dimension in sport (2011/2087(INI)), § 83. Disponibil: https://goo.gl/NY3riW
[17] Council of Europe Convention on the Manipulation of Sports Competitions, Magglingen/Macolin, 18.IX.2014 (CETS No. 215). Disponibil: https://goo.gl/j9NVQw
[18] Legea nr. 185 din 11 iulie 2012 pentru combaterea dopajului în sport. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 1-5.
[19] Nota informativă la Proiectul de lege pentru completarea unor acte legislative. Disponibil: https://goo.gl/KwgSCP
[20] Committee on Culture and Education. Report on the European dimension in sport (2011/2087(INI)). Disponibil: https://goo.gl/Q9QXLv
[21] Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the Economic and Social Committee and the Committee of the Regions „Towards a comprehensive European framework for online gambling” (COM/2012/0596). Disponibil: https://goo.gl/eHCt5e
[22] Stati V. Infracţiuni economice: Note de curs. Ediția a II-a, revăzută și actualizată. Chişinău: CEP USM, 2016, p. 233, 234.
[23] Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002. Disponibil: https://goo.gl/LyJJFW
[24] Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială, Vol. II. Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 107.
[25] Reniță Gh. Conceptul de „pariu” în contextul infracțiunilor de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate. În: Studii și cercetări juridice europene: Conferința internațională a doctoranzilor în drept, Ediția a X-a, Timișoara, 8 iunie 2018. București: Universul Juridic, 2018, p. 664.
[26] FRF nu are nicio bază de argumentare pentru încercările de a dobândi dreptul de a licenția pe linie sportivă operatorii de pariuri. Disponibil: https://goo.gl/U4r6C5
[27] UEFA pretinde bani de la casele de pariuri. Disponibil: https://goo.gl/7628PS
[28] Regulamentul Concursului „Ghiceşte scorul şi câştigă”. Disponibil: https://goo.gl/kB6xQF
[29] European Parliament resolution of 10 September 2013 on online gambling in the internal market (2012/2322(INI)). Disponibil: https://goo.gl/jNH7XU</a
[30] GREEN PAPER On on-line gambling in the Internal Market (COM(2011) 128 final). Disponibil: https://goo.gl/dvFYma
[31] Proiectul de lege nr. 374 din 12 octombrie 2015 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative. Disponibil: https://goo.gl/kSvfiY
[32] O casă de pariuri sportive din Republica Moldova ar fi obținut ilegal un profit de 28 de milioane de lei. Administratorul și complicii săi au ajuns pe banca acuzaților. Disponibil: https://goo.gl/sJ57Tc
[33] Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2018. Dosarul nr. 4r-8/18. Disponibil: https://goo.gl/ijeqFi
[34] Mize sportive // Cinci case de pariuri din Chişinău şi un dosar penal. Ce au depistat oamenii legii. Disponibil: https://goo.gl/w8Tk4V
[35] Băbălău D. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător. Monografie. Chișinău: Tipografia Centrală, 2016, p. 172.
[36] Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 30 ianuarie 2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art. 10 pct. 4 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (Sesizarea nr. 154g/2017). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 108-112.
[37] Proiectul de lege pentru modificarea articolului 10 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Disponibil: https://goo.gl/dme4QX