Fumătorul Churchill zicea că „democrația este un sistem politic prost, însă rămâne cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum”, frază care ar putea fi interpretată într-un mod absolut eretic: că cea mai umanistă formă de guvernământ cunoscută astăzi ar putea fi surclasată de alte sisteme de organizare social-politice încă negândite.
Sunt sigur că o asemenea interpretare ar lăsa multe persoane cu un postgust amar, ca de pelin, însă va exista și o minoritate care va sublinia un raționament ce are loc să existe. Asemenea acelor regizori care pun spectacole „Pe motivele lui …”, pentru a transmite viziunea sa intuito personae asupra operei, tot așa îmi permit să redau propria experiență cognitivă cu privire la această afirmație al controversatului Prim-ministru.
O astfel de gândire reprezintă un exemplu veritabil al unei anomalii sociale, ori una dintre celulele sale pare a fi canceroasă și atacă mișcare generală a colectivului care formează organismul. Totuși, aceasta este necesară pentru a imuniza și a naște noi vaccinuri pentru bolile ce riscă să devină cronice.
Având o afiliație la una dintre ramurile autopraclamate „aristocratice” ale contemporanități și anume dreptul [1], pot constata cu certitudine că schimbările operate de Justiniani se produc rar și paradoxal. Acest fenomen este perceput mai mult la nivel senzitiv, precum este și aerul, și ar fi dificil de contemplat în cuvinte.
Pentru a înțelege la ce mă refer, să luăm drept exemplu unele dintre aceste modificări, și anume pe cele legislative, care bune, rele, cum sunt ele, dar în cazul cărora de fiecare dată avem de-a face cu un mexican standoff [2]. În cadrul acestei confruntări avem următorii actori: autorul legii care își apără cu îndârjenie opera și nu suportă nici o critică la adresa acesteia, ori el a fost cel care a descoperit etalonul normativ; practicieni letargici, care trăiesc după axioma „să mergem înainte, că înainte era mai bine”; și o a treia categorie sunt cei care acceptă necesitatea unei schimbări însă nu în maniera în care a fost operată (deseori sunt incluși în cea de-a doua clasă de indivizi, dar consideră asta o greșeală). Problema este că această confruntare deseori este una a ego-urilor, al argumentării poziției personale, iar victimele colaterale sunt simplii cetățeni, pe care nu-i interesează înaltele standarde implementate la nivel normativ, nu sunt îmblânziți de implementarea liniei de partid (rectific, liniei europene), dar doresc soluții la probleme practice.
Doresc să menționez că nu fac nici o aluzie, însă de cele mai dese ori modificările, odată intrate în vigoare sunt divinizate, iar critica lor devine o erezie. Urmează să treacă o perioadă de timp, ca aceste noi norme juridice după înălțare să coboare către muritori pentru o nouă crucificare, însă până atunci acestea sunt intangibile.
Rog să fiu înțeles corect, nu militez pentru careva reforme juridice și nici nu fac aluzii la ceva concret, eu „propăvăduiesc” prin acest dialog online toleranța la opinie juridică, deschiderea spre dialog și desconsiderarea evenimentelor trecute, ori un argument precum este cel „unde ați fost când au fost consultările publice” nu este cel mai constructiv.
O problemă similară se atestă și în cadrul sistemului educațional, studentul nu poate desconsidera opinia lectorului, ori dreptul reprezintă o știință exactă și mai multe opinii privitor la o problematică este exclusă în circumstanțele când ești într-un auditoriu universitar. Sigur că sunt excepții și ferice de studenții care dau peste acestea.
Contraargumentul trebuie să existe, pozitiv sau negativ și nu trebuie nicidecum desconsiderat și lipsit de atenție.
Iar dacă tot am început cu un citat, voi fi termina cu un altul: „Eu aș putea să nu fiu de acord cu ceea ce spui, dar pentru dreptul tău de a-ți expune părerea voi fi gata să lupt până la moarte!” – Voltaire (omni-aplicabil).
[1] Probabil acest fapt era de la sine înțeles dacă tot suntem prezenți pe un portal juridic, but still …
[2] Confruntare între mai mulți indivizi, în care nu există o strategie clară și nu sunt concretizate părțile rivale, iar rezultatul final ține exclusiv de fortuna (dați un search pe google).
Aflaţi mai mult despre cultura argumentării, dreptul la replică, Vlad BERCU
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.