Dr. hab. Serghei Brînza

În corespundere cu alin.(1) art.178 din Codul penal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002 [1] (în continuare – CP RM), răspunderea se aplică pentru infracțiunea de violare a dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei. Răspunderea se agravează potrivit alin.(2) art.178 CP RM în cazul în care această infracţiune este săvârșită în prezenţa următoarelor circumstanţe: cu folosirea situaţiei de serviciu (lit.a)); prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei (lit.b)); în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale (lit.c)).

Până nu demult, unul dintre principalele acte normative la care făcea referire art.178 CP RM era Legea poştei, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.05.1995 [2] (în continuare – Legea nr.463/1995). La 17.03.2016 această lege a fost abrogată. În aceeași zi Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea comunicațiilor poștale [3] (în continuare – Legea nr.36/2016). Mai târziu, la 09.11.2016 Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea cu privire la standardele de calitate în ceea ce priveşte serviciul poştal universal, nr.1226 din 09.11.2016 [4] (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.1226/2016). Adoptarea acestor două acte normative a condiționat schimbări în abordarea conținutului unor semne constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.178 CP RM.

Astfel, din dispoziția de la alin.(1) art.178 CP RM se desprinde că obiectul material al infracțiunii de violare a dreptului la secretul corespondenţei îl reprezintă, după caz: scrisorile, telegramele, coletele sau alte trimiteri poştale.

Din art.2 al Legii nr.463/1995 aflăm că trimiteri poştale se considerau corespondenţa (scrisorile, cărţile poştale, imprimatele, pachetele mici, telegramele), coletele (documentele, valorile, bunurile materiale), mijloacele băneşti (mandatele poştale şi telegrafice, pensiile, subvenţiile, indemnizaţiile etc.), prezentate operatorilor de poştă pentru a fi transportate şi distribuite destinatarului atât din interiorul ţării, cât şi din afara ei.

În art.2 al Legii nr.36/2016, noțiunea „trimitere poştală” este definită altfel: „bun având înscrisă o adresă la care urmează să fie distribuit de furnizorul de servicii poştale. Din această categorie fac parte trimiterile de corespondenţă, precum şi cărţi, cataloage, ziare, publicaţii periodice şi colete poştale conţinând bunuri cu sau fără valoare comercială”. În același articol sunt definite și unele noțiuni subsidiare față de noțiunea „trimitere poștală”: „trimitere de corespondenţă – comunicare în formă scrisă, tipărită sau înregistrată pe orice fel de suport fizic, care urmează să fie transportată şi distribuită la adresa indicată de expeditor pe acest suport sau pe ambalajul acestuia. Cărţile, cataloagele, ziarele şi publicaţiile periodice nu sunt considerate trimiteri de corespondenţă”; „trimitere poştală internaţională – trimitere poştală expediată de pe teritoriul Republicii Moldova la o adresă care nu se află pe teritoriul acesteia sau expediată din afara Republicii Moldova la o adresă aflată pe teritoriul acesteia”; „trimitere expresă – trimitere care este colectată, ambalată, transmisă şi distribuită prin mijloace fizice într-un mod cât mai rapid posibil”; „cecograme – trimiteri poştale cecografice prezentate deschise, clişee care poartă însemne ale cecografiei, înregistrări sonore şi pe hârtie specială destinate numai pentru folosinţa nevăzătorilor, dacă sunt expediate de sau către o instituție  pentru nevăzători”; „colete poştale – bunuri, cu sau fără valoare comercială, expediate prin reţelele poştale”.

În pct.1 al anexei la Hotărârea Guvernului nr.1226/2016, definițiile noțiunilor „trimitere poştală” și „trimitere poştală internaţională” au exact același conținut. În plus, în cadrul acestui act normativ sunt definite alte două noțiuni: „trimitere poştală locală – trimitere poştală depusă şi distribuită în raza unui oraş, iar în localităţi rurale – în raza de deservire a unui oficiul poştal”; „trimitere poştală simplă – trimitere care nu este supusă nici unei formalităţi speciale sau pentru care nu se cere prelucrare particulară, fiind expediată prin poştă pe cale obişnuită (fără înregistrare)”.

Este de menționat că definițiile noțiunilor „trimitere poștală” și „trimitere de corespondență”, formulate în art.2 al Legii nr.36/2016 și în pct.1 al anexei la Hotărârea Guvernului nr.1226/2016, au drept model definițiile noțiunilor corespondente din alin.(6) și (7) art.1 al Directivei 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 15.12.1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului: ,,expediere poştală” înseamnă o expediere ce poartă o adresă în forma finală care trebuie transportată de către prestatorul serviciului universal. Pe lângă expedierile de corespondenţă, asemenea expedieri includ şi, de exemplu, cărţi, cataloage, ziare, publicaţii periodice şi colete poştale care conţin mărfuri cu sau fără valoare comercială; ,,expediere de corespondenţă” înseamnă o comunicare în formă scrisă pe orice fel de suport fizic ce trebuie transportată şi distribuită la adresa indicată de expeditor chiar pe expediere sau pe ambalaj. Cărţile, cataloagele, ziarele şi publicaţiile periodice nu sunt considerate expedieri de corespondenţă [5].

În art.178 CP RM legiuitorul recurge la sintagma „alte trimiteri poștale”. Totodată, din denumirea și dispoziția acestui articol rezultă că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.178 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la realizarea, în conformitate cu art.30 din Constituţie, a dreptului la secretul corespondenţei. Prin urmare, nu toate trimiterile poștale, ci doar acelea care conțin o corespondență, pot reprezenta obiectul material al infracțiunii corespunzătoare. Nu au caracter de corespondenţă cărţile, cataloagele, ziarele, publicaţiile periodice etc., chiar dacă sunt trimise în plic închis, şi nici coletele poștale. Aceasta întrucât primele nu conţin o comunicare cu caracter personal, iar cele din urmă nu conţin o comunicare. Cu această ocazie, consemnăm că obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.178 CP RM are la bază conceptul de comunicare, adică de schimb de mesaj sau de idee între două sau mai multe persoane. Temeiul aplicării art.178 CP RM va apărea dacă fapta vizează o corespondenţă pusă într-un colet sau dacă este vorba despre un mandat poştal care conţine şi o comunicare adresată destinatarului în legătură cu suma de bani trimisă (ori chiar şi cu alt conţinut).

Faptul dacă trimiterea poştală este internaţională sau locală, simplă sau expresă nu poate influența asupra calificării faptei în baza art.178 CP RM. O asemenea împrejurare poate conta doar în planul individualizării pedepsei.

În alt context, victime ale infracţiunii prevăzute la art.178 CP RM sunt persoanele care comunică prin intermediul corespondenţei, convorbirii sau înştiinţării, adică expeditorul și/sau destinatarul, fie că este vorba de un singur expeditor sau destinatar ori de mai mulţi.

În Legea nr.463/1995 erau utilizate noțiunile „expeditor” și „destinatar”, însă fără a fi definite. În art.2 al Legii nr.36/2016, aceste două noțiuni sunt definite: destinatar – persoană fizică sau juridică pe adresa căreia este expediată o trimitere poştală; expeditor – persoană fizică sau juridică care introduce trimiterea poştală în reţeaua poştală personal sau prin intermediul unei persoane terţe.

Precizăm că definiția noțiunii „expeditor”, reprodusă mai sus, are ca model definiția noțiunii corespondente din alin.(16) art.1 al Directivei 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Eoropene din 15.12.1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului: ,,expeditor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care este la originea expedierilor poştale.

În mod cert, atsfel de definiții ale noțiunilor „expeditor” și „destinatar” facilitează procesul de interpretare a prevederilor art.178 CP RM. Ele ne ajută să cunoaștem caracteristicile nu doar ale victimei infracțiunii prevăzute la art.178 CP RM, dar și ale subiectului acestei infracțiuni. Ne referim la acel subiect prin intermediul căruia expeditorul introduce trimiterea poştală în reţeaua poştală. Or, intermediarul prin care este trimisă scrisoarea, are dreptul să ia cunoştinţă oricând de conţinutul corespondenţei trimise altei persoane, până în momentul ajungerii ei la destinatar, dacă expeditorul îi cere să înlăture o parte a conţinutului corespondenţei înainte de a o preda ori îi cere să transmită verbal destinatarului conţinutul corespondenţei. În cazul în care lipsește această solicitare a expeditorului, deci luarea de cunoştinţă de conţinutul corespondenţei nu a fost autorizată de către expeditor, respectivul intermediar devine pasibil de răspundere în baza art.178 CP RM.

În altă ordine de idei, subiectul infracţiunii prevăzute la art.178 CP RM este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În context, trebuie de menţionat că, de exemplu, în conformitate cu art.6 al Legii nr.463/1995, persoanele antrenate în activităţi poştale sunt obligate să asigure confidenţialitatea corespunzătoare.

Sub acest aspect, găsim reglementări mai detaliate în art.18 al Legii nr.36/2016: „(1) Secretul corespondenţei şi altor trimiteri poştale este garantat de Constituţia Republicii Moldova şi de prezenta lege. Persoanele antrenate în activităţi poştale sunt obligate să asigure confidenţialitatea corespondenţei. Este interzisă divulgarea informaţiilor privind serviciile prestate altor persoane decât expeditorul sau destinatarul, dacă legislația nu prevede altfel. (2) Furnizorul de servicii poştale nu este în drept să deschidă corespondenţa dacă aceasta nu poate fi distribuită sau readresată din cauza lipsei adreselor expeditorului şi destinatarului. (3) Reținerea, deschiderea sau divulgarea conținutului trimiterilor poștale este permisă numai în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de lege”.

Astfel, aceste reglementări fac trimitere la prevederile art.133 și 134 din Codul de procedură penală, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 14.03.2003 [6]. În acord cu aceste prevederi, dacă există temeiuri rezonabile de a presupune că trimiterile poştale primite sau expediate de către bănuit, învinuit pot conţine informaţii ce ar avea importanţă probatorie în cauza penală pe una sau mai multe infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave şi dacă prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute probe, organul de urmărire penală este în drept să reţină, să cerceteze, să predea, să percheziţioneze sau să ridice trimiterile poştale ale persoanelor indicate. Pot fi reţinute, cercetate, predate, percheziţionate sau ridicate următoarele trimiteri poştale: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicări prin fax şi prin poşta electronică. Procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală întocmeşte o ordonanţă despre reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale, pe care o prezintă judecătorului de instrucţie. În ordonanţă trebuie să fie indicate: motivele dispunerii reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale, denumirea instituţiei poştale asupra căreia se pune obligaţia de a reţine trimiterile poştale, numele şi prenumele persoanei sau persoanelor ale căror trimiteri poştale trebuie să fie reţinute, adresa exactă a acestor persoane, genul de trimiteri poştale care se reţin, se cercetează, se predau, se percheziţionează sau se ridică şi durata măsurii. Durata de autorizare a măsurii se prelungeşte în condiţiile Codului de procedură penală. Ordonanţa cu privire la reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale cu autorizaţia respectivă se transmite şefului instituţiei poştale, pentru care executarea acestei ordonanţe este obligatorie. Şeful instituţiei poştale comunică imediat organului care a emis ordonanţa reţinerea trimiterilor poştale indicate în aceasta. Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale se anulează de către organul de urmărire penală care a emis ordonanţa respectivă, de către procurorul ierarhic superior, de către judecătorul de instrucţie după expirarea termenului pentru care a fost emisă autorizaţia, dar nu mai târziu de terminarea urmăririi penale.

Prezentându-se în instituţia poştală, reprezentantul organului de urmărire penală aduce la cunoştinţă şefului acestei instituţii, contra semnătură, ordonanţa de examinare şi ridicare a trimiterilor poştale, deschide şi examinează trimiterile poştale. La descoperirea de documente şi obiecte care au importanţă probatorie în cauza penală, reprezentantul organului de urmărire penală le ridică sau face copiile respective. În lipsa unor asemenea documente şi obiecte, reprezentantul organului de urmărire penală dispune înmânarea trimiterilor poştale examinate adresantului. Despre fiecare examinare şi ridicare a trimiterilor poştale se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor art.260 şi 261 din Codul de procedură penală, în care, în particular, se indică de către cine, unde, când a fost examinată, ridicată trimiterea poştală sau dispusă înmânarea acesteia adresantului, genul de trimitere poştală, precum şi de pe care trimiteri poştale au fost făcute copii, ce mijloace tehnice au fost utilizate şi ce s-a depistat. Toţi participanţii şi cei prezenţi la această acţiune procesuală sunt preveniţi despre obligativitatea păstrării secretului corespondenţei, nedivulgării informaţiei cu privire la urmărirea penală, precum şi despre răspunderea penală prevăzută la art.178 şi 315 din Codul penal. Aceasta se consemnează în procesul-verbal.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире: ХІХ Междунар.научн. конф., 26-27 ноября 2016 г., Переяслав Хмельницкий. // Сб. Научных трудов. Переяслав Хмельницкий, 2016, Вып. 11, ч. 4, p. 18-23.

Referințe bibliografice:

[1] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129.
[2] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.65-66.
[3] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.114-122.
[4] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.388-398.
[5] Directive 97/67/CE du Parlement Européen et du Conseil du 15 décembre 1997 concernant des règles communes pour le développement du marché intérieur des services postaux de la Communauté et l’amélioration de la qualité du service. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/fr/ALL/?uri=CELEX:31997L0067
[6] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110.