Procedură civilă
 

CSJ: despre confirmarea tranzacției de împăcare și concedierea directorului
19.02.2020 | Mihai Triboi

Mihai Triboi

La data de 6 februarie, pe site-ul Curții Supreme de Justiție a fost publicată o încheiere referitor la problematica confirmării unei tranzacții de împăcare și o decizie curioasă privind concedierea directorului unei grădinițe în cadrul aceluiași litigiu.

Conform speței, TR este directorul unei grădinițe din s. Vadul-Rașcov, r-nul Șoldănești. A fost numită în această funcție conform ordinului Consiliului raional Șoldănești pentru o perioadă de 5 ani (din 05 noiembrie 2012 până în 5 noiembrie 2017). Prin dispoziția Primăriei com. Vadul-Rașcov din 08 septembrie 2017, a fost încetat contractul individual de muncă încheiat cu ea, începând cu data de 11 septembrie 2017, adică înainte de termen.

TR s-a adresat în instanță și solicită: (i) contestarea actului administrativ, (ii) restabilire la lucru, (iii) încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și (iv) repararea prejudiciului moral.

Prima instanță cât și instanța de apel a admis parțial pretențiile reclamantului TR. Astfel, dispoziția de încetare a contractului individual de muncă a fost anulată, reclamanta a fost restabilită la lucru, a fost încasat salariul pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru – 08 septembrie 2017-02 noiembrie 2018 (contractul a fost încheiat pe un termen de 5 ani, până pe 5 noiembrie 2017) și încasată suma de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

TR a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea reparării prejudiciului moral, solicitând suma de 25000 lei. Recurs a depus și Primăria com. Vadul-Rașcov. Însă, la 02 ianuarie 2020 TR a depus cerere cu privire la încetarea procesului, prin care a solicitat confirmarea tranzacției de împăcare încheiată la data de 19 decembrie 2019 între Primăria com. Vadul-Rașcov, r-nul Șoldănești și Tatiana Roșca și încetarea procesului.

Cu privire la confirmarea tranzacției de împăcare

Instanța de recurs nu a admis cererea de confirmare a tranzacției de împăcare, invocând următoarele argumente:

1. În conformitate cu art. 60 alin. (5) CPC, instanța nu va admite renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pârât, nu va confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. Anterior confirmării tranzacției, instanța verifică respectarea prevederilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 137 din 03 iulie 2015 cu privire la mediere.

2. Ținând cont de prevederile legale enunțate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform tranzacției de împăcare enunțate, Primăria com. Vadul-Rașcov s-a obligat să achite în beneficiul Tatianei Roșca salariul pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă începând cu 08 septembrie 2017 până la momentul restabilirii în serviciu, pe cînd contractul individual de muncă încheiat cu Tatiana Roșca la data de 05 noiembrie 2012 a expirat la data de 05 noiembrie 2017.

3. Conform art. 128 alin. (1) din Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată. Prin urmare, instanța de recurs consideră că, tranzacția de împăcare încheiată între Primăria com. Vadul-Rașcov și Tatiana Roșca la data de 19 decembrie 2019 nu poate fi confirmată, deoarece contravine legii

Comentariu

Instanța de recurs a invocat prevederile art. 60 alin. (5) CPC ca filtru pentru confirmarea tranzacției de împăcare. Conform articolului menționat, instanţa nu va admite renunţarea reclamantului la acţiune, nici recunoaşterea acţiunii de către pîrît, nu va confirma tranzacţia dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului. Anterior confirmării tranzacţiei, instanţa verifică respectarea prevederilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere.

Astfel, Curtea a menționat că tranzacția contravine legii, din motiv că contractul a expirat la 05 noiembrie 2017 și a invocat ca normă încălcată art. 128 alin. (1) din Codul Muncii, articol ce definește salariul. Temeiul dat este irelevant pentru neconfirmarea tranzacției de împăcare, din următoarele motive:

  1. Invocarea ilegalității tranzacției de împăcare în conformitate cu art. 60 alin. (5) CPC trebuie să fie argumentată cu o normă imperativă care interzice încheierea unei tranzacții de împăcare. Această normă poate interzice expres sau această interdicție să rezulte din scopul normei. Articolul 128 alin. (1) nu interzice expres încheierea unei tranzacții de împăcare. Curtea nu a argumentat nici legătura cauzală dintre expirarea contractului la 05 noiembrie 2017 și ilegalitatea tranzacției de împăcare.
  2. Prin urmare, instanța de recurs a depășit limitele de judecată, încălcând principiul disponibilității părților, care permite renunțarea la acțiune în orice moment și încheierea tranzacției de împăcare.

Decizia instanței de recurs

După ce Curtea nu a acceptat tranzația de împăcare, aceasta s-a pronunțat asupra cererilor de recurs depuse de părți. Curtea Supremă de Justiție a casat integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și a emis o nouă decizie cu privire la respingerea acțiunii invocând următoarele considerente:

1. Conform art. 208 din Codul muncii, pînă la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaților. Actele cauzei denotă faptul că, la data de 04 septembrie 2017 Primăria com.Vadul-Rașcov a solicitat TR explicații pe marginea mai multor abateri depistate în activitatea sa de director, iar la data de 06 septembrie 2017 ultima a prezentat explicațiile solicitate.

2. În funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare. Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, din prevederile legale enunțate rezultă că, organizarea unei anchete de serviciu este un drept al angajatorului, dar nu o obligație a acestuia.

3. Conform art. 210 alin. (1) din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu: temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancțiunii; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; organul în care sancțiunea poate fi contestată. Din materialele dosarului și, anume, din dispoziția Primăriei com.Vadul Rașcov cu privire la încetarea contractului individual de muncă rezultă că, au fost indicate temeiurile de fapt şi de drept ale încetării contractului individual de muncă, precum și termenul și organul în care dispoziția poate fi contestată.

4. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție mai reține că, contractul individual de muncă nr. 15 din 05 noiembrie 2012, încheiat cu Tatiana Roșca, a fost încetat în temeiul art. 263 lit.b) din Codul muncii și, prin urmare, în dispoziția enunțată nu urma a fi indicat temeiul de concediere prevăzut de art. 86 din Codul muncii și nu urma a fi respectat art. 87 din Codul muncii.

Comentariu 

Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra problemei de bază în cauza dată: care este natura juridică a raportului dintre directorul grădiniței și Primărie? Reieșind din argumentarea Curții, aceasta la calificat ca un raport pur de muncă, fapt ce nu poate fi lăsat fără critici.

În primul rând, Directorul grădiniței este numit prin Ordinul Consiliului raional (ca proprietar al grădiniței). Acesta exercită niște funcții specifice de administrare a grădiniței. Prin urmare, consider că aplicabile sunt prevederile Codului Civil cu privire la administratorul persoanei juridice. Din conținutul art. 177 alin (6) Cod Civil, raporturilor juridice dintre persoana juridică și administrator li se aplică dispozițiile legale cu privire la reprezentare și mandat, dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. Directorul grădiniței are careva obligații fiduciare față de proprietarul grădiniței (în speță, Primăria), iar în caz de încălcare a acestor obligații, Primăria îl poate destitui oricând fără motiv. Directorul nu poate contesta decizia de eliberare din funcție, ci doar să pretindă la plata indemnizațiilor de eliberare din funcție.

 

 


Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.