Dr. Stela Botnaru

În cele ce urmează va fi generalizată şi analizată experien ţa pozitivă a instanţelor judecătoreşti din Repu-blica Moldova în cauzele penale de omor intenţionat, în care s-a invocat diminuarea discernământului incul-patului în momentul săvârşirii faptei de omor.

În unele cazuri s-a demonstrat provocarea comportamentului omucidar al inculpatului prin manifestările violente din partea victimei, însă nu în toate cazurile de provocare a faptei de omor inculpatul s-a aflat în sta-re de afect fizologic nexus comportamentului deviant al victimei. Mai mult, au fost formulate unele concluzii de rigoare apte să fie preluate în doctrina contemporană. Totodată, semnificaţia practică extrem de valoroasă a acestui studiu se datorează şi datelor empirice neprelucrate în alte surse, în baza cărora au fost formulate concluzii teoretice.

Pentru efectuarea acestui studiu de caz au fost selectate 13 decizii pronunţate de Colegiul penal, Colegiul penal lărgit, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, precum şi o opinie separată formulată de judecătorii Curţii Supreme de Justiţie.

În total, au fost examinate: în anul 2008 – 2 decizii; 2010 – 2 decizii; 2011 – 3 decizii; 2012 – 5 cazuri; 2013 – 2 cazuri. Din panorama deciziilor examinate am observat că doar în 3 cazuri s-a demonstrat că făptuitorul s-a aflat sub imperiul tulburării neuro-pshice cu diminuarea discernământului, iar în alte 10 cazuri cele comise au fost în final apreciate fie ca omor simplu, fără circumstanţe agravante (alin.(1) art.145 CP RM), fie ca omor in-tenţionat săvârşit cu circumstanţe agravante (alin.(2) art.145 CP RM) sau ca nefiind comise în stare de afect.

Speţa 1. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [1]

În fapt, instanţa de fond a constatat: La 31 decembrie 2005, în jurul orelor 00.30, inculpatul B.N. aflându-se, în stare de ebrietate alcoolică, lângă casa lui Z.I. amplasată în s. Iujnoe, r-nul Cahul, cu ajutorul unui obiect metalic ascuţit l-a înjunghiat pe Z.I. în regiunea abdomenului, cauzându-i leziuni corporale grave periculoase pentru viaţă sub formă de plagă tăiată–înţepată a hemitoracelui stâng, penetrantă, cu lezare lobului anterior al plămânului stâng şi a peretelui aortei descendente, în urma cărora ultimul a decedat în spitalul din or.Vulcăneşti.

În susţinerea apelului procurorul a invocat că instan ţa de fond a dat o apreciere eronată probelor adminis-trate şi verificate în şedin ţa de judecată şi, astfel, greşit a reîncadrat acţiunile inculpatului B.N. din prevederi-le art.145 alin.(2) lit.c) în cele ale art.151 alin.(4) din Codul penal.

Prin Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Cahul din 07 februarie 2008 a fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentinţa Judecătoriei Cahul din 25 octombrie 2007, rejudecată cauza şi emisă o nouă hotărâre, conform căreia B.N. a fost condamnat, în baza art.145 alin.(1) CP RM, la 15 ani închisoare în peni-tenciar de tip închis. La adoptarea soluţiei date instan ţa de apel a stabilit că B.N. a săvârşit omorul intenţionat din cauza certurilor avute în aceeaşi noapte, tăindu-l pe Z.I. cu cuţitul în regiunea abdomenului, adică în re-giunea organelor vitale.

Cu recurs ordinar condamnatul B.N. a contestat hotărârile nominalizate, solicitând casarea acestora, reju-decarea cauzei şi pronun ţarea unei noi hotărâri, conform căreia acţiunile sale să fie reîncadrate din prevederi-le art.145 alin.(1) în cele ale art.146 CP RM – omorul în stare de afect, invocând următoarele motive. Instan-ţele de fond şi de apel au dat o apreciere eronată probelor administrate şi verificate în şedinţele de judecată, ajungând la o concluzie greşită, precum că el intenţionat a săvârşit omorul prietenului său Z.I., iar la indivi-dualizarea pedepsei nu s-au luat în considerare circumstanţele atenuante că el întreţine doi copii minori şi nu are antecedente penale.

Verificând argumentele recursului ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide inad-misibilitatea în principiu a acestuia, reieşind din următoarele considerente. Versiunea condamnatului B.N. precum c ă el a săvârşit omorul lui Z.I. în stare de legitimă apărare a fost corect respinsă de instanţ a de apel, deoarece însuşi condamnatul B.N., interogat în şedinţele de judecată, a recunoscut că la momentul comiterii acestei infrac ţiuni el deţinea cuţitul în mână, dar în recursul ordinar acesta a declarat precum că el se mai afla totodată şi în stare de afect. Însă şi acest argument nu are niciun suport probatoriu.

Speţa 2. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [2]

În fapt, instanţa de fond a constatat: În noaptea de pe 13.01.2007 spre 14.01.2007, între orele 00.00 şi 01.00, L.V. aflându-se în casa nr.110 de pe str. 8 Martie, mun. Chişinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma consumului de băuturi alcoolice cu S.M., în rezultatul relaţiilor ostile apărute între ei, cu scopul de a-l omorî pe ultimul, cu o deosebită cruzime, fiind conştient de faptul că cauzează acestuia suferinţe şi chi-nuri deosebite, i-a aplicat lui S.M. câteva lovituri cu cuţ itul în regiunile vitale ale corpului, şi anume: în re-giunea occipitală a capului, în faţă, în gât, precum şi în piept, în rezultatul cărora ultimul a decedat pe loc. Ulterior, în scopul tăinuirii urmelor infracţiunii, L.V. a scos, cu un cărucior confecţionat cu mijloace pro-prii, cadavrul lui S.M. din casă şi l-a aruncat pe marginea drumului, nu departe de casa nr.116, amplasată pe str. 8 Martie, mun. Chişinău. Acţiunile lui au fost încadrate în prevederile art.145 alin.(1) CP RM – omorul intenţionat al unei persoane.

Inculpatul L.V. a contestat cu apel sentinţa instanţei de fond, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cau-zei şi pronunţarea unei noi hotărâri de reîncadrare a acţiunilor sale din prevederile art.145 alin.(1) în cele ale art.146 CP RM, astfel fiindu-i stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului L.V. a invocat faptul că el s-a apărat de S.M., care l-a atacat în casa sa şi încă o in-sulta pe mama sa, ceea ce l-a adus într-o stare de afect, cu atât mai mult că el este invalid de gradul doi, având o contuzie cerebrală.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2008 apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Conform raportului de expertiză psihiatrică staţionară nr. 19s- 2007 din 13 martie 2007, L.V. a fost recunoscut responsabil; în momentul săvârşirii infracţiunii acesta putea să -şi dirijeze acţiu-nile. Instanţ a de apel la fel de critic s-a expus şi asupra argumentului părţii apărării, precum că „L.V. a acţio-nat în stare de afect, provocată de insultele victimei la adresa mamei sale, deoarece în primul rând el se afla în stare de ebrietate, stare care exclude prezenţa unei tulburări psihice, iar mai apoi, în continuarea acţ iuni-lor sale, deliberat a purces la lichidarea urmelor infracţiunii: a aruncat cadavrul din casă, salteaua şi pla-puma murdară de sânge, pe când persoana în stare de tulburare puternică nervoasă nu conştientizează ris-cul şi necesitatea ştergerii urmelor infracţiunii, concluzionând corect că el a acţionat deliberat, cu intenţie directă, fiind conştient de faptele sale şi de urmările ce pot surveni”.

Hotărârile nominalizate au fost contestate cu recursul ordinar în interesele condamnatului L.V., solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, conform căreia acţiunile lui L.V. să fie reîncadrate din prevederile art.145 alin.(1) în cele ale art.146 CP RM – omorul în stare de afect, invocând că hotărârea instanţ ei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază solu ţia, iar motivarea soluţiei contrazi-ce dispozitivului deciziei şi nici nu este clară, însă nu a dezvăluit concret în ce constă acest argument. Concret se referă numai la faptul că instanţa de apel neîntemeiat a respins demersul avocatului cu privire la numirea unei „expertize colegiale psihiatrice” în privinţa condamnatului L.V.

Versiunea avocatului precum că condamnatul a săvârşit omorul lui S.M. în stare de afect a fost corect res-pinsă de instanţa de apel, deoarece acest argument nu are niciun suport probatoriu. Mai mult ca atât, însuşi condamnatul L.V. în recursul declarat de el recunoaşte integral infracţiunea comisă, sincer se căieşte şi nu contestă încadrarea juridică a faptei comise.

Nu este întemeiat nici argumentul apărătorului precum că instan ţa de apel ilegal a respins demersul lui cu privire la numirea unei „expertize colegiale psihiatrice” în privinţa condamnatului L.V. În acest sens, instan-ţa de recurs relev ă că Codul de procedură penală în Secţiunea a 7-a „Efectuarea expertizei” nu prevede noţiu-nea de expertiză colegială. Conform art.146-148 CPP RM, pot fi efectuate expertiza de comisie; expertiza complexă , expertiza suplimentară şi contraexpertiza. Prin încheierea Colegiului penal al Curţii de Apel Chi-şinău din 24 martie 2008 (f.d.218), demersul avocatului a fost respins întemeiat şi argumentat, deoarece în cadrul urmăririi penale a fost efectuată expertiza psihiatrică-psihologică în complex în privinţa acestuia, efectuată de 4 experţi, inclusiv de un psiholog (f.d.162-163), care au constatat că „acesta nu manifesta care-va tulburări psihice tranzitorii sau pasagere, se afla doar în stare de ebrietate, care nu-l lipsea de capacita-tea de prevedere şi deliberare a acţiunilor sale, putea acţiona cu discernământ şi urmează să fie recunoscut responsabil de fapta ce i se impută”.

Speţa 3. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect[3]

Prin sentinţa Judecătoriei Cantemir din 13 iulie 2006, B.M. a fost condamnată, în baza art.147 CP RM, la 5 ani închisoare. În temeiul art.90 CP RM, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiţionat pe un termen de probă de 5 ani.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că B.M., la 16 martie 2006, aproximativ la ora 14.00, aflân-du-se în s. Sadâc, r- nul Cantemir, într- o casă p ără sită, a născut un copil de gen masculin. În timpul naşterii, fiind într-o stare de tulburare fizică şi psihică, cu diminuarea discernământului, cu o cărămidă, găsită ală-turi, i-a aplicat nou-nă sutului câteva lovituri în regiunea capului, pricinuindu-i leziuni corporale grave, pe-riculoase pentru viaţă, în urma cărora nou-născutul a decedat.

În ordine de apel sentinţa nominalizată a fost atacată de către procurorul Serviciului reprezentare a învinu-irii în Curtea de Apel Cahul, care a solicitat casarea acesteia şi condamnarea lui B.M. în baza art.145 alin.(3) lit.b), d) CP RM, invocând că cumulul de probe administrate pe cauză demonstrează vinovăţia acesteia în să-vârşirea omorului unei rude apropiate minore, profitând de starea de neputinţă a victimei.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii de Apel Cahul din 27 februarie 2007, apelul procurorului a fost admis, sentinţa Judecătoriei Cantemir din 13 iulie 2006 a fost casată şi pronunţată o nou ă hotărâre, potri-vit ordinii stabilite pentru prima instanţă, prin care B.M. a fost condamnată în baza art.145 alin.(3) lit.b), d) CP RM la 20 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Pentru a pronunţa decizia, instanţa de apel a reţinut că B.M., la 16 martie 2006, aproximativ la ora 14.00, aflându-se în s. Sadâc, r-nul Cantemir, având scopul de a-şi omorî propriul copil, s-a deplasat de una singu-ră într- o casă pără sită de la marginea satului, unde a născut un copil de gen masculin şi, imediat după naş-tere, cu o cărămidă luată din stradă i-a aplicat nou-năsutului câteva lovituri în regiunea capului, pricinuindu-i leziuni corporale grave, periculoase pentru viaţă, în urma cărora nou-născutul a decedat. Soluţia respectivă a fost motivată prin aceea că din probele administrate pe cauza dată, precum şi din raportul de expertiză psi-hiatrică legală efectuată în privinţa lui B.M., în cadrul examinării cauzei în ordine de apel s-a stabilit că , de fapt, condamnata a planificat şi s- a pregătit din timp de comiterea omorului copilului său nou-născut, iar după naşterea pruncului a încercat să ascundă urmele infracţiunii săvârşite.

B.M. a fost condamnată pentru omorul săvârşit asupra unei rude apropiate, cu bună-ştiinţă asupra unui minor, la 20 de ani închisoare, în baza art.145 alin.(3) lit.b), d) CP RM, care prevedea pedeapsa închisorii de la 20 la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă. Ulterior, prin Legea nr.277-XVI din 18 decembrie 2008 pentru mo-dificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova, în vigoare de la 24 mai 2009, alineatul (3) al art.145 CP RM, precum şi semnul calificativ „asupra unei rude apropiate” au fost excluse, iar componenţa de infracţiune incriminată lui B.M. se cuprinde în prevederile art.145 alin.(2) lit.e) CP RM, care stabileşte pe-deapsa cu închisoare de la 12 la 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă. Potrivit art.10 CP RM, legea penală care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei are efect retroactiv, adică se extinde şi asupra persoanelor care execută pedeapsa. Prin urmare, acţiunile lui B.M. se reîncadrează din prevederile art.145 alin.(3) lit.b), d) CP RM în cele ale art.145 alin.(2) lit.e) CP RM şi i s-a stabilit pedeapsa de 12 (dois-prezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Speţa 4. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [4]

Prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 24 februarie 2009, V.V. a fost condamnată, în baza art.145 alin.(3) lit.b), d) CP RM, la 20 ani închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis pentru femei.

În fapt, instan ţa de fond, pe baza probelor administrate, a constatat că V.V., fiind însărcinată, a planificat omorul copilului său şi la 12 noiembrie 2008, orele 23.00, aflându-se în apropierea domiciliului părinţilor săi din s. Selemet, r-nul Cimişlia, a născut de sine stătător un copil de gen masculin, viabil, pe care după naştere l-a asfixiat prin obstrucţia căilor nazale şi a cavităţii bucale, îmbrăcând o sacoşă de polietilenă pe capul copilului, în urma căruia a survenit decesul victimei.

Sentinţa a fost contestată cu apel de către inculpată, în care ultima a solicitat casarea acesteia şi pronunţa-rea unei noi hotărâri prin care acţiunile sale să fie reîncadrate din prevederile art.145 alin.(3) CP RM în cele ale art.147 CP RM, motivând că nu a comis omor intenţionat, dar pruncucidere, deoarece omorul pruncului a avut loc imediat după naşterea lui.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişin ău din 27 mai 2009, a fost admis apelul inculpatei, casată sentinţa din oficiu – din alte motive decât cele invocate, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre în partea stabilirii pedepsei. Prin această decizie V.V. a fost recunoscută vinovată în comiterea infracţiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.e) CP RM cu aplicarea art.79 alin.(3) CP RM, fiind condamnată la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Speţa 5. Omorul intenţionat. Starea de afect [5]

Prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 12 decembrie 2010, C.M. a fost condamnată, în baza art.146 CP RM la 4 ani închisoare. În temeiul art.90 CP RM, a fost dispusă suspendarea condi ţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. În fapt, instanţ a de fond a constatat că C.M., la 26 septembrie 2009, aproxi-mativ la orele 16.50, aflându-se în gospodăria proprie situată în s. Mihailovca, r -nul Cimişlia, în rezultatul rela ţiilor ostile apă rute în timpul certei cu C.I. şi fiind în stare de afect survenit în mod subit, provocat de ac-tele de violenţă ale victimei, i- a aplicat ultimei două lovituri cu cuţitul: una în regiunea inimii şi una în regi-unea braţului stâng, care i- au cauzat o plagă penetrantă în regiunea pieptului în cavitatea pleurală din stân-ga cu lezarea pericardului, a cordului, a diafragmei, a lobului stâng, a ficatului cu hemotorace circa 500 ml pe stânga, hemopericard circa 100 ml, hemoperitoneum circa 100 ml, plagă pe braţul stâng, excoriaţii, care se califică ca leziuni corporale grave periculoase pentru viaţă la momentul cauzării, în urma cărora C.I. peste puţin timp a decedat.

În şedinţa de judecată inculpata C.M a declarat că la 26 septembrie 2009, aproximativ la orele 16.50, la ea acasă, fostul soţ C.I., fiind în stare de ebrietate, a iniţiat o ceartă şi a lovit-o de câteva ori cu pumnii, apoi a împins-o spre masă. Ea a luat cuţitul de pe masă, insistând ca C.I. să-i permită să iasă afară, însă soţul nu-i permitea, iar când acesta a apucat-o de haine, dânsa i-a aplicat loviturile cu cuţitul. C.M. a reuşit să fugă afară, iar acesta a fugit după ea, dar în curte a căzut jos. Ea a fugit în stradă, apoi la vecină ca s-o roage să cheme ambulanţa. Regretă faptele comise.

C.M. a fost supusă unui examen psihologic, în procesul căruia s-a constatat că inculpata la momentul co-miterii infracţiunii se afla într-o tensiune nervoasă apărută în urma conflictului iniţiat de victimă şi, în rezul-tatul insultelor care au durat o lungă perioadă de timp, s-a declanşat efectul cumulării emoţiilor negative. Instanţa de judecată consideră că actele de violenţă ale victimei ar fi putut avea urmări grave pentru C.M.: aceasta, în rezultatul loviturilor cauzate de către C.I., pe un timp scurt îşi pierduse cunoştinţa (fapt confirmat de martora U.L.), adică a fost agresată destul de serios, starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul au apă-rut la inculpată subit, în timpul comportării ilegale a victimei.

Deşi în raportul nr.593 din 12 octombrie 2010 de expertiză psihiatrică legală este indicat că tensiunea emoţională a inculpatei C.M. la momentul producerii leziunilor corporale victimei n-a atins o stare psiholo-gică extremală care ar fi provocat starea de afect fiziologic, instanţa de judecată consideră că C.M. a comis omorul lui C.I. în stare de afect (în decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.1ro-153/2003 din 23.09.2003 este indicat că starea de afect la momentul săvârşirii infracţiunii se constată de instanţa de judecată, dar nu de expertiza psihiatrico-psihologică, reieşind din motivul săvârşirii infracţiunii de către inculpat, ţinându-se cont de starea inculpatului la momentul săvârşirii infracţiunii). Reieşind din cele men-ţionate, instanţa a ajuns la concluzia că inculpata C.M. l-a lipsit de viaţă pe C.I. aflându-se în stare de afect.

Inculpata şi avocatul său la fel au declarat apel, solicitând casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronun-ţarea unei noi hotărâri prin care C.M. să fie achitată. Ei au menţionat că „să vârşirea infracţiunii a avut loc din cauza acţiunilor ilegale şi imorale ale victimei. După divorţ victima, C.I., continua să domicilieze în ace-eaşi casă cu inculpata, C.M., şi cu copiii lor minori. C.I. nu era angajat în câmpul muncii, întrebuin ţa abu-ziv băuturi alcoolice, era agresiv în privinţa fostei sale soţii şi a copiilor să i. La data de 26.09.2009 C.I. se afla în stare de ebrietate gravă. C.M. a venit de la lucru de pe deal, iar C.I., pe fon de beţie şi ură, a început s-o bată, amenin ţând-o pe ea şi pe copii că-i va omorî. C.I. era foarte agresiv. La C.M. a ap ărut o frică enormă că C.I. îi va omorî copilul pe care acesta l-a luat în braţe, din care cauză ea a întreprins toate măsu-rile pentru a salva copilul din mâinile lui C.I. Dorind să se răzbune pentru faptul că i-a luat copilul din bra-ţe, C.I. a început s-o bată cu mâinile şi cu picioarele pe C.M. Când C.M. a încercat să fugă, C.I. a apucat-o de păr şi a întors- o în cameră, unde a continuat s-o lovească cu mâinile şi picioarele. Pentru a-l speria pe C.I. şi a se ap ăra de el, C.M. a luat cuţitul de pe masă şi, f ără a conştientiza bine caracterul acţiunilor sale, dorind să iasă din casă, l-a lovit pe fostul soţ cu acest cuţit. C.M. a crezut că doar l-a zgâriat puţin, deoarece nu s-a gândit să-1 omoare. Rupându-se din mâinile lui C.I., C.M. a fugit afară. C.M. s -a luat după ea, însă a căzut jos lângă poartă. Inculpata consideră că a acţionat în scop de legitimă apărare.

Instanţa de apel a reţinut că apelanţii, având cerinţe unice, pun accentul pe concluziile expertizei psihia-trico-psihologice, potrivit cărora tensiunea emoţională a inculpatei la momentul producerii leziunilor victimei nu a atins starea psihologică extremă, care ar fi provocat starea de afect fiziologic. Colegiul reţine că starea de afect la momentul săvârşirii infracţiunii se constată de instanţa de judecată, dar nu de expertiza psihiatrico-psihologică, reieşind din motivul săvârşirii infracţiunii de inculpat şi ţinându-se cont de starea inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii. Atenuarea răspunderii penale în cazul infracţiunii prevăzute de art.146 CP RM este îndreptăţită dacă luăm în considerare doi factori importanţi: a) fapta dată reprezintă un „răspuns” la com-portamentul provocator – ilegal sau imoral – al victimei, fiind condiţionată de „vina” victimei; b) făptuitorul se află într-o stare fiziologică aparte care-i îngustează aptitudinea de a percepe ceea ce este şi nu este infracţional.

Despre actele de violenţă, insulte şi alte acte imorale ale victimei vorbesc şi martorii, minorii, copiii incul-patei şi ai victimei. De asemenea, este pe deplin dovedită starea de ebrietate avansată a victimei şi în ziua co-miterii infracţiunii. Or, conform raportului de examinare chimică nr.5142, în sângele ei au fost depistate 3,5% de alcool etilic, cantitate de alcool în sângele unui om viu ce corespunde gradului de ebrietate alcoolică cu grad avansat – intoxicaţie gravă cu alcool (f.d. 47).

Reieşind din cele expuse, ţinând cont de totalitatea probelor cercetate, Colegiul concluzionează: acţiunile inculpatei au fost corect încadrate în baza art.146 CP RM – drept omor săvârşit în stare de afect.

Speţa 6. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [6]

Prin sentinţa Judecătoriei Călăraşi din 01 iunie 2009, inculpata C.L. a fost recunoscută vinovată şi condamnată, în baza art.146 CP RM, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei. În temeiul art.90 CP RM, pedeapsa stabilită acesteia a fost suspendată condiţ ionat pe un termen de probă de 2 ani. Mă-sura preventivă aplicată inculpatei C.L. a fost schimbată din arest în declaraţia în scris de nepărăsire a loca-lităţii, fiind eliberată de sub arest imediat din sala de judecată.

Prima instanţă a considerat că vinovăţia inculpatei C.L. în comiterea omorului soţului ei, C.V., a fost stabi-lită, însă acţiunile ei urmează a fi reîncadrate din prevederile art.145 alin.(2) lit.a), alin.(3) lit.b), h) CP RM, ca omor premeditat, în cele ale art.146 CP RM, ca omor săvârşit în stare de afect, survenită în mod subit, fiind provocată de acte de violenţă sau insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei. După cum s-a constatat în şedinţa de judecată din probele administrate, omorul a fost comis de inculpată în rezultatul actelor de violenţă realizate de victimă faţă de ea, şi anume: o noapte a fost ţinută de soţul ei închisă în beci fără haine, încălţăminte, fiind eliberată din beci cu condiţia să-i cumpăre acestuia rachiu. La refuzul ei de a bea rachiu, C.V. a apucat-o de păr, a lovit-o peste picior cu făraşul, cauzându-i dureri fizice. Toate aceste acţiuni violente ale victimei au şi determinat-o pe inculpată să comită omorul în stare de afect. La individualizarea pedepsei, prima instanţă a luat în considerare pericolul social al crimei comise de inculpată, căinţa sinceră în cele comise, comportamentul victimei faţă de ea pe tot parcursul vieţii în comun şi în timpul dinaintea crimei comise, caracteristica de la locul de trai, concluzionând că C.L. poate fi reeducată fără a fi privată de libertate.

În fapt, prima instanţă a constatat că inculpata C.L., pe data de 10.02.2009, aproximativ la orele 11.00, aflându-se în gospodăria sa, situată în s. Păuleşti, r-nul Călăraşi, fiind în stare de afect provocată de acte de violenţă, insulte grave, acte imorale ale soţului ei, C.V., exprimate în faptul că a fost ţinută încuiată în beci, dezbrăcat ă şi descălţ ată . Eliberând-o din beci, C.V. a impus-o să-i cumpere rachiu, apoi să bee rachiu, ame-ninţând-o tot timpul cu omor, numind-o cu cuvinte necenzurate. Când C.L. a refuzat s ă bea împreună cu dânsul rachiu, C.V. a lovit-o cu un făraş peste picior, cauzându- i dureri fizice, după care ea i-a aplicat cu un topor câteva lovituri cu muchia în regiunea capului, cauzându-i leziuni corporale periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, în rezultatul cărora C.V. a decedat pe loc.

Împotriva sentinţei a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pro-nunţarea unei noi hotărâri, prin care inculpata C.L. să fie declarată vinovată în baza art.145 alin.(2) lit.a), j) CP RM şi condamnată la 13 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, deoarece în dosar sunt suficiente probe administrate ce dovedesc vinovăţia inculpatei C.L. în baza articolului indicat. În opinia apelantului, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia doar pe declaraţiile inculpatei, care nu corespund adevărului şi au fost date în scopul eschivării de la răspundere penală.

Cât priveşte încadrarea juridică a faptei, apelantul a specificat că răspunderea pentru omorul în stare de afect poate fi stabilită numai în cazul în care starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul apar subit în timpul comportării ilegale a victimei sau îndată după aceasta şi se aduce la îndeplinire fără întârziere. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat după acţiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost comis după o anumită perioad ă de timp, omorul nu poate fi calificat potrivit art.146 CP RM. Or, aplicarea loviturilor în timpul când victima dormea cu faţa la perete nu poate fi justificată prin starea de afect provocată de aceasta, soluţia primei instanţe fiind una greşită.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2011, a fost admis apelul, casată sentinţa şi pronun ţată o nouă hotărâre, conform căreia C.L. a fost recunoscută vinovat ă în săvârşirea infracţi-unii prevăzute de art.145 alin.(1) CP RM şi în baza acestei dispoziţii i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea art.79 CP RM, de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei. În motivarea soluţiei, instanţa de apel a menţionat că, apreciind just împrejurările cauzei, prima instan ţă incorect a apreciat probele prezentate şi, ca urmare, a pronunţ at sentinţa de condamnare recalificând greşit acţiunile inculpatei C.L. din prevederile art.145 alin.(2) lit.a), j) în cele ale art.146 CP RM, motivând şi probând sentinţa doar pe declara-ţiile inculpatei C.L.

S-a dovedit că inculpata, aflându- se într-o tensiune nervoasă apărută în urma conflictului iniţiat de victi-mă, care a durat o lungă perioadă de timp cu efectul cumulării emoţiilor negative, a pus la cale şi a realizat un plan simplu, dar chibzuit din timp, în conformitate cu care a aşteptat survenirea momentului în care va pu-tea realiza intenţia criminală cu riscul minim de a întâmpina rezistenţă din partea victimei şi, găsind-o culcată în pat, a omorât-o, aplicându-i multiple leziuni corporale cu toporul în regiunea organului vital.

Cum rezult ă din învinuirea înaintată, lui C.L. i-a fost incriminat omorul săvârşit cu premeditare, fără des-făşurarea unei învinuiri concrete a premeditării şi în lipsa constatării condiţiilor expuse. De aceea, Colegiul penal lărgit consider ă neîntemeiate argumentele recurentului referitoare la o presupusă reîncadrare greşită a faptei în prevederile art.145 alin.(1) CP RM şi recursul în această parte se respinge.

Speţa 7. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [7]

Prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 21 martie 2008, R.O. a fost condamnat, în baza art. 146 CP RM, la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.90 CP RM executarea pedepsei numite i-a fost suspendată condiţionat pe un termen de probă de 2 ani. Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că la 02.06.2007, aproximativ la ora 23.00, aflându-se în scara casei de pe str. Testimiţanu, nr.29/2, mun. Chişinău, R.O. a comis omorul lui F.I. în stare de afect survenit în mod subit, fiind provocat de insultele grave şi actele imo-rale ale victimei. Potrivit rechizitoriului, R.O. a fost acuzat pentru faptul ca la 02.06.2007, aproximativ la ora 23.00, aflându-se, împreună cu fratele său R.I., în scara casei de pe str. Testimiţanu, nr.29/2, mun. Chişinau, s-au întâlnit cu P.V. şi cunoscutul acesteia F.I. În continuare, R.O., în scopul comiterii omorului intenţionat, utilizând în calitate de armă de comitere a infracţiunii cuţ itul, i-a aplicat victimei F.I., din spate, multiple lovituri în regiunea gâtului, cauzându-i vătămă ri corporale grave periculoase pentru viaţă, faptă aflată în legătură cauzală directă cu survenirea morţii la faţa locului. Astfel, acţiunile lui R.O. au fost încadrate în baza art.145 alin.(1) CP RM, după indicii calificativi: „Omorul intenţionat al unei persoane”.

Aşa fiind, procurorul invocă argumente serioase care pun la îndoială calitatea şi legalitatea concluziilor expertizei psihologice efectuate de exper ţii S.R. şi S.C. de la SRL „Credibilitate”, expuse în raportul lor din 07.03.2008. Însă, instanţa de apel doar a repetat concluziile experţilor şi nu a argumentat existenţa sau lipsa stării de afect, momentul apariţiei acesteia, nu a motivat faptul dacă insultele ori actele ilegale sau imorale ale victimei au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat.

Ca probă determinantă şi decisivă, pe care s-au axat instanţele de fond, de apel şi de recurs reîncadrând acţiunile inculpatului R.O. din prevederile art.145 alin.(1) CP RM în cele ale art.146 CP RM, a servit raportul de expertiză psihologico-judiciară nr.98 „a” din 07.03.2008, efectuat de experţii S.R. şi S.C. (f.d. 207-219). In-stanţa de recurs, acceptând în acest sens soluţia instanţei de apel, a conchis că argumentele procurorului referi-tor la critica adusă acestui raport de expertiză psihologico-judiciară au fost minuţios examinate în instanţa de apel, care motivat s-a expus în privinţa lor, după cum urmează: „… deoarece expertiza dată este una clară şi motivată ştiinţific, este bazată şi pe studierea vieţii inculpatului de până la şi după săvârşirea infracţiunii, prin studierea caracterului inculpatului, au fost duse discuţii cu inculpatul până la efectuarea expertizei şi pe parcur-sul expertizei, s-a efectuat testul de inteligenţă SFIT, testul MPPI de identificare a accentuărilor de caracter SHMISHEKC, testul proiectiv „casă-om-copac”, testul proiectiv „animalul inexistent”, metode de diagnostică a temperamentului Strelyaw şi multe alte metode, prin care s-a ajuns la concluzia prezenţei stării de afect”.

În viziunea judecătorilor care şi -au expus opinia separată, instanţa de recurs a preluat concluzia respectivă a instanţei de apel, care a transcris succint din textul raportului de expertiză unele fraze la general, însă obli-gaţia procesuală de drept a instanţei era cu totul alta, şi anume: ca starea de afect la momentul săvârşirii in-fracţiunii să fie constatat ă de instanţ a de judecată, dar nu de expertiza psihiatrico-psihologică. Aşa fiind, instanţa de judecată nu a constatat la concret: care anume „insulte grave şi acte imorale” a comis victima F.I.; împotriva cui au fost îndreptate aceste acţiuni; când s-au produs aceste acţiuni şi când a apărut în „mod subit” starea de afect a lui R.O.; dacă aceste acţiuni sunt în legătură de cauzalitate cu survenirea stării de afect a lui R.O. puternic manifestată; prin ce s-a manifestat starea de afect a inculpatului R.O. Or, starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul trebuie să survin ă subit (acţiuni care se petrec într-un timp foarte scurt, pe neaşteptate, brusc, neprevăzute şi pe negândite), iar fapta să reprezinte o urmare a acţiunilor ilegale ale victimei. Mai mult, între aceste două criterii trebuie să existe şi legătura de cauzalitate.

Prin urmare, se evidenţiază că în latura obiectivă şi în latura subiectivă ale infracţiunii prevăzute de art.146 CP RM instan ţa de fond a omis să constate cele mai esenţiale circumstanţe, de care depinde încadrarea juridi-că a faptei şi, în acest sens, nu s-a referit nici la faptul că, potrivit rechizitoriului, inculpatul R.O. a acţionat cu cu ţitul cauzându -i victimei 11 plăgi tăiate. Iar martorul P.V. a explicat detaliat motivul apariţiei acestui cuţit: „…R.O. a luat cuţitul pentru a se apăra, deoarece eu i-am spus că F.I. are antecedente penale, iar după ce i-a aplicat victimei lovituri cu cuţitul a spus că, dacă nu l- ar fi avut, nu s-ar fi întâmplat nimic”. Deci, acţiunile lui R.O. nu pot fi considerate ca fiind „pe neaşteptate, neprevăzute şi pe negândite” (vol.1, f.d. 40).

Din conţinutul expertizei psihologico-judiciare efectuate se relevă că experţ ii au constatat o stare de fapt din care nicidecum nu poate rezulta apariţia subită a stării de afect a inculpatului R.O. Acestea reiese din textul raportului de expertiză (f.d. 210-211): „…R.O. era îndrăgostit de P.V. şi vroia să facă ceva pentru ea. De mai multe săptămâni, P.V. îl telefona spunându-i că nu poate lua o decizie cu privire la relaţiile dintre ei. În ziua când a fost comisă infracţiunea, R.O. era la serviciu, de unde a sunat-o pe P.V. rugând-o să se întâlnească. A sosit cu un taximetru la locul întâlnirii. Un timp a aşteptat lângă uşă, până când din apartament au ieşit P.V. şi F.I. Au mers toţi în ascensor. Îşi aminteşte că ţinea mâna în buzunarul în care avea briciagul, care se deschidea la apăsarea butonului. Ajungând la parter, R.O. a îmbrâncit-o pe P.V., apoi i-a spus că a întreţinut şi va între-ţine cu ea relaţii sexuale. R.O. avea frică de victimă, F.I., care era mai puternic. Mai departe ţine minte numai figura acestuia în profil…”. Faptul că experţii s-au referit în raportul de expertiză la 18 teste şi metode ştiinţifice, specifice afectului, nu sunt relevante în speţă, în cazul când nici instanţa de judecată şi nici experţii n-au stabilit: care anume „insulte grave şi acte imorale” a comis victima F.I.; când s-au produs aceste acţiuni în raport cu să-vârşirea omorului lui F.I. şi, dacă există un interval de timp, poate oare să existe „starea de afect apărută în mod subit” a lui R.O. sau acţiunile acestuia manifestă o stare de gelozie. În acest aspect, Colegiul penal lărgit, când a dispus, prin decizia din 16 iunie 2009, rejudecarea cauzei în ordine de apel, a indicat că instanţa de apel nu a argumentat existenţa sau lipsa stării de afect şi momentul apariţiei acesteia; aceste cerinţe n-au fost în-deplinite.

Speţa 8. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [8]

Instanţa de fond a stabilit următoarele: la 25.03.2010, C.A., aflându- se în stare de ebrietate, în casa pro-prie, amplasată în or. Rezina, str. S.Lazo, nr.9, în urma unei certe avute cu concubinul său C.I., anul naşterii 1988, i- a aplicat ultimului o lovitură cu un cuţit în regiunea inimii, în rezultatul căreia acestuia i-au fost cauzate leziuni corporale grave. Ca urmare, C.I. a decedat la faţa locului.

Hotărârile judecătoreşti au fost contestate în ordine de recurs de inculpata C.A., prin care a solicitat casa-rea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunile să-i fie recalificate din prevederile art.145 alin.(1) CP RM în prevederile art.151 CP, pe motiv că, săvârşind această infracţiune, se afla în stare de afect, ceea ce nu a fost posibil de demonstrat, deoarece expertiza medico-legală a fost efectu-ată după două săptămâni de la data comiterii infracţiunii.

Referitor la motivul invocat de inculpata C.A., precum că a comis infracţiunea în stare de afect, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că „starea de afect la momentul săvârşirii infracţiunii se constată de instan ţa de judecată . În cursul judecării cauzei în prima instanţă au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii care dovedesc cu certitudine vinovăţia condamnatei în săvârşirea infracţiunii imputate”.

Din concluzia raportului de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 26.04.2010 rezultă că „infracţiunea nu a fost comisă în stare de afect fiziologic. În timpul săvârşirii omorului C.A. avea capacitatea de prevedere şi deliberare a acţiunilor sale, astfel fiind recunoscută responsabilă de săvârşirea acestora”. Astfel, în cazul în care se constată că moartea victimei se datorează acţiunilor intenţionate ale inculpatei, este neconcludentă afir-maţia ultimei că a acţionat în stare de afect. În contextul dat, este esenţial de a menţiona că nu există probe per-tinente ce ar dovedi că infracţiunea ar fi fost provocată subit de actele ilegale sau imorale ale victimei. Modul de convieţuire a acestora denotă că relaţiile dintre inculpat şi victimă erau permanent ostile. Prin urmare, susţi-nerile inculpatei că a săvârşit omorul lui C.I. în stare de afect poartă un caracter declarativ, astfel C.I. urmărind scopul de a induce în eroare judecata, pentru a evita răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită.

Speţa 9. Omorul intenţionat. Starea de afect [9]

Prin sentinţa Judecătoriei Hânceşti din 02.06.2010, G.L. a fost condamnată, în baza art.146 CP RM, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Instanţa de fond a constatat că la 21.02.2010, aproximativ la orele 18.00, G.L. aflându-se la domiciliul său în s. Leu şeni, r- nul Hânceşti, în rezultatul unui conflict iniţiat de tatăl acesteia, G.P., şi în urma aplicării violenţei din partea lui, stabilite prin raportul de expertiză medico-legală, şi a insultelor grave în adresa sa – pericol perceput de G.L. ca real, fiind într-o stare emotivă apărut ă subit, şi-a pierdut controlul asupra pro-priilor acţiuni şi capacitatea de a le conduce. Ea l-a lovit pe tatăl său cu cuţitul în abdomen, lovitură în re-zultatul căreia ultimul a decedat.

În apelul declarat inculpata G.L. a solicitat casarea sentinţei instanţei de fond, rejudecarea cauzei şi pro-nunţarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicat ă o pedeapsă mai blândă, pe motiv că pedeapsa cu închi-soarea este una prea aspră, se căieşte sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, nu a avut intenţia de a-l omorî pe tatăl său, ci doar s-a apărat de acţiunile violente ale acestuia, fiind speriată şi pierzându-şi controlul.

Analizând probele, instanţa de apel a ajuns la concluzia de achitare a inculpatei G.L. pe art.145 alin.(1) CP RM, pe motiv că fapta inculpatei nu întruneşte elementele infracţiunii, fiind comisă în stare de legitimă apărare. Conform concluziei, expuse de instanţ a de fond în sentinţă, ultima a constatat cu certitudine că intenţia de aplicare a cuţitului faţă de victimă a apărut la inculpată în mod subit şi ca rezultat al agresiuni-lor violente (aplicarea de lovituri şi cuvinte jignitoare a demnit ăţii umane) din partea victimei faţă de incul-pată, care au condiţionat îngustarea câmpului de conştiinţă şi au modificat substan ţial comportamentul lui G.L., aducând-o într-o stare de afect, aflându-se în care aceasta a şi săvârşit omorul tatălui său.

Ca o generalizare a acestora, Colegiul specifică principalele date, constatate de prima instanţă, printre care: tatăl inculpatei, decedatul G.P., fiind ataşat de alcool, avea un comportament agresiv în familie; acesta, în lipsa soţiei, îşi maltrata fiicele, inclusiv pe inculpată; anterior, el a încercat s-o abuzeze sexual pe fiica sa G.L. în momentul când aceasta a întrat în odaia în care se afla tatăl său în stare de ebrietate, pentru a face focul. Când ea a aprins lumina, tatăl, insultând-o, a lovit-o pe fiică repetat.

Prin sentinţă corect s-a constatat că inculpata a acţionat aflându-se în stare de afect, care a apărut subit în rezultatul acţiunilor violente ale tatălui acesteia, precum şi a insultelor grave în adresa ei, nu doar la momentul apariţiei conflictului, ci şi anterior, în mod repetat. Această constatare este argumentată de prima instanţă prin şirul de probe administrate, apreciate şi descrise în sentinţă.

Apariţia la inculpată a stării de afect este argumentată de către instanţa de fond şi prin raportul expertizei psihiatrico-psihologice. Argumentul instanţei de apel, precum că inculpata nu a atins gradul superior al afectu-lui fiziologic şi, din acest punct de vedere, aceasta a comis infracţiunea neaflându-se în stare de afect, este greşit interpretat. Astfel, în această parte Colegiul susţine concluzia instanţei de fond, bazată pe datele redate în raport de către specialiştii în domeniu, conform cărora în situaţia când persoana ar atinge gradul superior al afectului fiziologic, aceasta s-ar afla la periferia afectului patologic, care poate exclude în general răspunderea penală.

Colegiul menţionează că, de fapt, şi instanţa de apel a reţinut că victima a manifestat în relaţiile cu incul-pata un comportament violent şi agresiv, împrejurare care trebuia să fie privită nu doar în chestiunea aplicării pedepsei, ci şi aprecierii juridice a faptelor săvârşite de inculpată.

Speţa 10. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [10]

Instanţa a reţinut următoarele: la 22.03.2010, aproximativ la ora 14.30, B.A., aflându-se în gospodăria cet. R.V. din s. Grimăncăuţi, r-nul Briceni, fiind în stare de ebrietate alcoolică , în urma unei certe iscate între el şi Ş.A., având intenţia de a săvârşi omor, a efectuat de la o distanţă de 3 m o împuşcătură din arma de vânătoare, neînregistrată, cu ţeavă lisă de model IJ-15, de calibru 16, în Ş.A. şi în so ţia acestuia Ş.N., cauzându-le vătămări corporale grave periculoase pentru viaţă, în rezultatul cărora ambii au decedat.

În drept, prima instanţă a încadrat fapta inculpatului B.A. în prevederile art.145 alin.(2) lit.a),g),m) CP RM – omor săvârşit cu premeditare, asupra a două persoane, prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane.

În recursul ordinar declarat de apărător în interesele condamnatului se solicită casarea hotărârilor judecă-toreşti şi pronun ţarea unei hotărâri, prin care B.A. să fie condamnat în baza art.149 alin.(2) CP RM, invocând că condamnatul a săvârşit infracţiunea din imprudenţă, fiind în stare de afect fiziologic.

Motivul invocat de recurent că prima instanţă nu s-a expus asupra faptului că condamnatul a săvârşit in-fracţiunea fiind în stare de afect fiziologic este neîntemeiat. Starea de afect la momentul săvârşirii infracţiunii se constată de instanţa de judecată. În cursul judecării cauzei în prima instanţă, au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii care dovedesc cu certitudine vinovăţia condamnatului în săvârşirea infracţiunii imputate.

Din concluzia raportului de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 27.04.2010 (f.d.124-125 vol.1) re-zultă că infracţiunea nu a fost comisă în stare de afect fiziologic. B.A. se afla în stare de ebrietate alcoolică simplă, care nu-l lipsea de capacitatea de prevedere şi deliberare a acţiunilor sale, astfel fiind recunoscut responsabil. Astfel, în cazul în care se constată că moartea victimelor se datorează acţ iunilor intenţionate ale condamnatului, este neconcludentă afirmaţ ia că acesta a acţionat în stare de afect. Cu atât mai mult că omo-rul săvârşit în stare de afect este prevă zut de art.146 CP RM, dar avocatul indică că B.A. urma să fie con-damnat în baza art.149 alin.(2) CP RM.

Speţa 11. Omorul intenţionat. Starea de afect [11]

Prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 19 aprilie 2011, I.G. a fost condamnat în baza art.146 CP RM, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a constatat că I.G., fiind în vârstă minoră, la 27.08.2009, aproxima-tiv la orele 15.05, aflându-se în curtea gospodarei familiei sale situate în s. Cigârleni, r-nul Ialoveni, în ur-ma unui conflict iscat între el şi ruda sa P.N., care se afla în stare de ebrietate alcoolică avansată , a fost lo-vit de către ultimul cu piciorul în regiunea fesieră. Ulterior ambii au întrat în locuinţă , unde P.N. şi-a conti-nuat acţ iunile violente faţă de I.G., manifestate prin adresarea cu cuvinte injurioase şi prin aplicarea lovitu-rilor cu pumnii şi picioarele în diferite părţi ale corpului, cauzându-i edeme pe cap, excoriaţii şi edem în regiunea frontală bilateral, echimoză cu edem pe faţă, care, conform raportului de expertiză medico -legală nr.2570/D din 28.09.2009, se califică ca leziuni corporale fă ră cauzarea prejudiciului sănătăţii. În timpul altercaţiei dintre cei doi din dulap căzuse puşca de vânătoare a tatălui lui I.G. – I.I., încărcată cu dou ă car-tuşe. I.G. a apucat cu mâinile patul armei şi, aflându- se în stare de afect fiziologic survenit în mod subit, provocat de acţiunile violente şi insultele grave ale lui P.N., a efectuat o împuşcă tură în direcţia ultimului, cauzându-i prin împuşcătura din arma de foc cu alice o plagă penetrantă oarbă a pielii, abdomenului, muş-chilor, esofagului, peritoneului, splinei, stomacului, intestinului subţire şi gros, aortei abdominale, rinichilor, arterelor lombare, hemopertoneum (3.000 ml). Conform raportului de expertiză medico -legală nr.90-1756 din 18.XI.2009, toate acestea se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viaţă, în rezultatul căreia a survenit moartea lui P.N.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23 noiembrie 2011, apelul succesorului legal al victimei A.P. a fost respins ca fiind nefondat şi a fost admis apelul avocatului O.S. în interesele inculpatu-lui I.G., casată sentinţa în partea numirii pedepsei, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hot ărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care lui I.G., condamnat în baza art.146 CP RM la 2 ani închisoa-re, i-au fost aplicate prevederile art.90 CP RM, pedeapsa aplicată fiind suspendată condiţionat pe un termen de probă de 2 ani.

Instanţa de fond incorect i-a stabilit inculpatului I.G., ca circumstanţă agravantă, faptul săvârşirii infracţi-unii cu folosirea armei şi a muniţiilor, deoarece în şedin ţa de judecat ă cu certitudine s-a constatat că el n-a preg ătit din timp arma şi muniţiile pentru a-l împuşca pe P.N. Or, aşa cum rezultă din rechizitoriu, arma că-zuse din dulap în timpul când victima îl maltrata, iar inculpatul minor I.G., fiind în stare de afect, a tras un foc din armă, rănindu-1 mortal pe pătimitul P.N. Astfel, în acest aspect şi i-a fost înaintată lui I.G. învinuirea.

Speţa 12. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [12]

Prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 23 decembrie 2011, C.N. a fost condamnat, în baza art.145 alin.(2) lit.j) CP RM, la 17 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunţa sentin ţa instanţa de fond a reţinut că C.N., la 09.08.2010, aproximativ la ora 23.00, aflându-se la domiciliul său din s. Răzeni, r-nul Ialoveni, în timpul unei certe cu soţia sa, C.A., având scopul de a o omorî, i-a aplicat, cu o deosebită cruzime, ultimei mai multe lovituri cu cuţitul în regiunea cutiei tora-cice, inimii, gâtului, cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.1706 din 17 noiembrie 2010, vătămări corporale grave, în urma cărora C.A. a decedat.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul C.N. şi a solicitat casarea sentin ţei ca fiind neîntemeiat ă şi ilegală, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunile lui C.N. să fie reîncadrate din prevederile art.145 alin.(2) lit.j) CP RM în cele ale art.146 CP RM, ca omor săvârşit în stare de afect. Totodată, apelanţii au argumentat că omorul a fost provocat de insultele grave din partea victimei şi că inculpatul nu a avut scopul de a-şi omorî soţia. Consideră că probele prezentate în instanţă de acuzatorul de stat nu reflectă ne-mijlocit evenimentul produs la 9 august 2010, ci denotă o caracteristică a relaţiilor familiale dintre soţi.

Versiunea invocată de către inculpat privind comiterea omorului în stare de afect este apreciată critic, drept modalitate de apărare, urmărind scopul obţinerii unei pedepse mai blânde. Instanţa de fond a respins argumen-tele inculpatului ca fiind neîntemeiate, din motiv că nu au suport probatoriu şi contravin probelor administrate.

Speţa 13. Omorul intenţionat. Lipsa stării de afect [13]

Prin sentinţa Judecătoriei Soroca din 13 octombrie 2011, B.S. a fost condamnat, în baza art.145 alin.(2) lit.e) CP RM, la 14 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunţa sentin ţa, instan ţa a stabilit că B.S., la 07.05.2011, aproximativ la ora 19.00, aflându-se în s.Visoca, r-nul Soroca, în casa cet. C.N. (a.n. 1939), care se afla ţintuit la pat, ştiind cu certitudine că acesta nu se poate apăra din cauza vârstei înaintate şi a handicapului fizic, în urma unui conflict apărut spontan, având intenţia de a-l omorî, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în regiunea capului şi cutiei to-racice, cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.84/A din 30.06.2011, vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă, în rezultatul cărora, în urma şocului traumatic şi hemoragic, a survenit moar-tea lui C.N., iar între vătămările corporale şi cauza decesului acestuia există o legătură cauzală.

Instanţa a considerat neîntemeiat argumentul apărării, precum că inculpatul a acţionat în condiţii de res-ponsabilitate redusă, deoarece, potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr.82s-2012 din 23.10.2012, în perioada comiterii infracţiunii ce i se impută inculpatul nu a manifestat tulburări psihice de intensitate, s-a aflat în stare de beţie voluntară, a acţionat cu discernământ, având capacitatea păstrată de a prevedea şi deli-bera asupra acţiunilor sale, deci era responsabil de fapta comisă şi nu a acţionat în condiţii de responsabilitate redusă; astfel, acţiunile sale nu se încadrează în prevederile art.23¹ CP RM.

În rezultatul prezentării acestor treisprezece cazuri de omucideri, am observat că nu totdeauna tulburările emotive sau alte anomalii mentale la făptuitor constituie temei pentru atenuarea răspunderii penale pentru să-vârşirea faptei de omor, ele constituind doar un fundal favorabil pentru comiterea infracţiunilor violente. Astfel, cu titlu de exemplu, subliniem că doar în două cazuri fapta întrunea elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art.146 CP RM (Omorul săvârşit în stare de afect). Deşi în concluziile expertizei medico-legale psihiatrice în materie la făptuitor se depistau careva tulburări emotive sau alte devieri psihice, nu toate din ele au fost suficiente pentru diminuarea discernământului în sensul art.146 şi art.147 CP RM.

Aşadar, în urma examinării extraselor relevante din deciziile penale judecătoreşti din Republica Moldova, am formulat următoarele concluzii aplicabile inclusiv în practica judiciară în materia omorurilor săvâşite cu discernământ diminuat, inclusiv a pruncuciderilor:

– în mai multe speţe versiunea invocată de către inculpat privind comiterea omorului în stare de afect este apreciată critic, drept modalitate de apărare, urmărind scopul obţinerii unei pedepse mai blânde, iar instanţele judecătoreşti respingeau argumentele inculpatului ca neîntemeiate, din motiv că nu au suport probatoriu şi contravin probelor administrate (Dosarul nr.1ra-667/08. Decizia din 30 aprilie 2008; Dosa-rul nr.1ra-875/08. Decizia din 25 iunie 2008; Dosarul nr.4-1re-57/13. Decizia din 14 martie 2013);
– în unele cazuri apărătorii inculpaţilor au dat dovadă de lipsa cunoştinţelor fundamentale de drept penal procesual şi cel material în procesul aprecierii juridice a omorurilor comise în circumstanţe atenuante (Dosarul nr.1ra-875/08. Decizia din 25 iunie 2008; Dosarul nr.4-1re-40/10. Hotărârea Plenului din 01 martie 2010; Dosarul nr.4-1re-1451/10. Decizia din 11 noiembrie 2010);
– deosebirea dintre infracţiunea de omor calificat (alin.(2) art.145 CP RM) şi cea de pruncucidere (art.147 CP RM) constă în starea psihologică produsă în timpul naşterii şi determinată de aceasta, atestată ştiin-ţific în urma unui examen medico-legal de specialitate (Dosarul nr.4-1re-40/10. Hotărârea Plenului din
– martie 2010; Dosarul nr.4-1re-1451/10. Decizia din 11 noiembrie 2010);
– manifestările emoţional-afective determinate de situaţii neconvenabile mamei, cum ar fi; părăsirea fe-meii de către bărbatul cu care aceasta a întreţinut relaţii intime, teama de părinţi, concepţii retrograde privind naşterea, nu pot fi luate în considerare (Dosarul nr.4-1re-40/10. Hotărârea Plenului din 01 martie 2010; Dosarul nr.4-1re-1451/10. Decizia din 11 noiembrie 2010);
– stările conflictuale sau potenţial conflictuale, cum ar fi: temerea de reacţia părinţilor sau oprobriul ce-lor din jur, care pot influenţa psihicul inculpatei, constituie doar mobiluri ale săvârşirii faptei şi nu au relevanţa juridică a unor tulburări cauzate de naştere în cadrul pruncuciderii (Dosarul nr.4-1re-40/10. Hotărârea Plenului din 01 martie 2010; Dosarul nr.4-1re-1451/10. Decizia din 11 noiembrie 2010);
– intenţia specifică omorului săvârşit în stare de afect este una spontană, care se dezvoltă subit şi impetuos, deoarece aceasta se formează sub imperiul stării de tulburare emotivă, acţiunea de ucidere executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare (Dosarul nr.1ra-704/11. Decizia din 12 octom-brie 2011; Dosarul nr.1ra-880/11. Opinia separată a judecătorilor din 16 decembrie 2011; Dosarul nr.1ra-285/2012. Decizia din 03 aprilie 2012; Dosarul nr.1ra-478/2012. Decizia din 05 iunie 2012);
– diminuarea discernământului la data comiterii faptei nu presupune lipsa discernământului, care să con-stituie o cauză care să înlăture caracterul penal al faptei (Dosarul nr.1ra-704/11. Decizia din 12 octom-brie 2011; Dosarul nr.1ra-285/2012. Decizia din 03 aprilie 2012; Dosarul nr.1ra-478/2012. Decizia din iunie 2012);
– agresiunea comisă de victimă asupra infractorului, după scurgerea unei anumite perioade de timp înainte de săvârşirea infracţiunii, nu permite calificarea omorului în confirmate cu prevederile art.146 CP RM (Omorul săvârşit în stare de afect), întrucât existenţa unei puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia autorul săvârşeşte infracţiunea, în sensul legii, exclude scurgerea unui interval de timp de o ase-menea durată între momentul provocării şi momentul comiterii infracţiunii (Dosarul nr.1ra-717/11. De-cizia din 08 noiembrie 2011).

*Acest articol a fost publicat în Revista STUDIA UNIVERSITATIS, 2014, nr.3(73), p. 119-129. 

Referințe bibliografice: 

[1]  Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-667/08. Decizia din 30 aprilie 2008.
[2] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-875/08. Decizia din 25 iunie 2008.
[3] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.4-1re-40/10. Hotărârea plenului din 01 martie 2010
[4] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.4-1re-1451/10. Decizia din 11 noiembrie 2010.
[5] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-704/11. Decizia din 12 octombrie 2011.
[6] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-717/11. Decizia din 08 noiembrie 2011.
[7] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-880/11. Opinia separată a judecătorilor din 16 decembrie 2011.
[8] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-118/2012. Decizia din 11 ianuarie 2012.
[9] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-285/2012. Decizia din 03 aprilie 2012.
[10] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-404/2012. Decizia din 04 aprilie 2012.
[11] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-478/2012. Decizia din 05 iunie 2012.
[12] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.4-1re-57/13. Decizia din 14 martie 2013.
[13] Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra-241/13. Decizia din 20 februarie 2013.