Drept penal şi contravenţional

Imperfecțiunile descrierii de către legiuitor a obiectului material (imaterial) al faptei în art. 256 din Codul penal al Republicii Moldova și în unele norme conexe
19.02.2020 | Vitalie Stati

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

În art. 256 CP RM, obiectul material (imaterial) al infracţiunii este desemnat prin sintagma „remuneraţia sau alte avantaje patrimoniale”. Nu există o interpretare oficială – legală sau judiciară – a acestei sintagme. În condițiile reliefate, soluția o constituie interpretarea doctrinară. Considerăm, că, în contextul art. 256 CP RM, sintagma „remuneraţia sau alte avantaje patrimoniale” are înțelesul de „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje patrimoniale, care nu i se cuvin făptuitorului, lipsind un temei legal care ar justi­fica primirea remune­raţiei sau a altor avantaje patrimoniale de către făptuitor”. Pentru a decela acest înțeles, am recurs la metoda de interpretare sistematică. Această metodă presupune „căutarea înțelesului unei norme de drept penal pornind de la corelația existentă între această normă și celelalte norme din aceeași lege sau din alte acte normative din sistemul dreptului penal” [1, p. 98]. În acest sens, am luat în considerare conținutul obiectului material (imaterial) al unor infracțiuni care se aseamănă în anumite privințe cu cele specificate la art. 256 CP RM. Ne referim la infracțiunile prevăzute la art. 1811 „Coruperea alegătorilor”, art. 2421 „Manipularea unui eveniment”, art. 324 „Corupere pasivă”, art. 325 „Corupere pasivă”, art. 326 „Traficul de influenţă”, art. 333 „Luarea de mită” și art. 334 „Darea de mită” din Codul penal.

Trebuie să recunoaștem că soluția, pe care am propus-o, nu oferă o garanție a respectării legalității în planul interpretării și aplicării art. 256 CP RM. Totuși, până la o eventuală perfecționare a dispoziției art. 256 CP RM, această soluție nu are alternativă.

O astfel de perfecționare este imperioasă. Primul argument pentru a o realiza transpare din coraportul nereușit dintre noțiunile „remuneraţie” și „avantaje patrimoniale” din sintagma „remuneraţia sau alte avantaje patrimoniale”, folosită în art. 256 CP RM. În această sintagmă, noțiunea „remuneraţie” se află într-un raport de tip „parte-întreg” față de noțiunea „avantaje patrimoniale”. O asemenea stare de lucruri se datorează completării operate prin Legea nr. 326 din 23.12.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Conform acestei legi, în dispoziția alin. (1) art. 256 CP RM, după cuvintele „a unei remuneraţii” au fost introduse cuvintele „sau a altor avantaje patrimoniale”. În mod regretabil, în Nota informativă a proiectului, pus la baza acestei legi [2], nu găsim niciun argument în sprijinul unei astfel de completări. Amintim că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 326/2013, în art. 256 CP RM, prin „remunerație” se avea în vedere bunurile, serviciile, privilegiile sau avantajele sub orice formă, care nu i se cuvin făptuitorului, lipsind un temei legal care ar justifica primirea remuneraţiei sau a altor avantaje patrimoniale de către făptuitor.

În acest context, remarcăm că, în art. 354 „Coruperea unui angajat al întreprinderii, instituției sau organizației” din Codul penal al Ucrainei, obiectul material (imaterial) al infracțiunii este desemnat prin sintagma „avantaj necuvenit”. În nota nr. 2 la acest articol este formulată următoarea definiție: „În acest articol, prin avantaj necuvenit trebuie să se înțeleagă mijloacele bănești sau alte bunuri, privilegiile, înlesnirile, serviciile, activele nepatrimoniale sau oricare alte avantaje cu caracter nepatrimonial sau nepecuniar, care sunt oferite, promise, date sau primite, fără a exista un temei legal”. După cum se poate vedea, entitățile, care reprezintă obiectul material (imaterial) al infracțiunilor prevăzute la art. 354 din Codul penal al Ucrainei, pot avea o natură patrimonială sau nepatrimonială.

Al doilea argument în vederea perfecționării dispoziției art. 256 CP RM reiese din compararea terminologiei folosite în art. 256 CP RM cu cea folosită în art. 130 „Mercenar” din Codul penal. Potrivit acestui din urmă articol, „prin mercenar se înţelege persoana special recrutată, în ţară sau în străinătate, pentru a lupta într-un conflict armat, care ia parte la operaţiunile militare în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remunerări (sublinierea prin scrierea cu caractere cursive ne aparţine, în acest exemplu şi, în continuare, pe tot parcursul studiului de față – n.a.)”. Pentru comparație, definiția din varianta în limba rusă a art. 130 CP RM este formulată astfel: „Под наемником понимается лицо, которое специально завербовано в стране или за границей для того, чтобы сражаться в вооруженном конфликте, которое принимает непосредственное участие в военных действиях в целях получения личной выгоды или материального вознаграждения, обещанного стороной конфликта или от имени таковой, которое не является ни гражданином стороны конфликта, ни лицом, постоянно проживающим на территории, контролируемой стороной конфликта, не входит в личный состав вооруженных сил стороны конфликта и не было послано государством, не являющимся стороной конфликта, для выполнения официальных обязанностей в качестве лица, входящего в личный состав его вооруженных сил”.

Din varianta în limba română a art. 130 CP RM, rezultă că remunerarea poate avea inclusiv un caracter nepatrimonial. Reieșind din art. 13 al Constituției, este valabilă tocmai această interpretare, nu cea care derivă din varianta în limba rusă a art. 130 CP RM. Însă, această interpretare discordă cu cea care reiese din art. 256 CP RM. Conform acesteia din urmă, remunerația poate avea doar un caracter patrimonial. Această discordanță implică nesocotirea regulii stabilite la lit. e) art. 19 al Legii nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative: „terminologia utilizată în actul elaborat este constantă şi uniformă ca şi în celelalte acte legislative şi în reglementările legislaţiei comunitare; se va utiliza unul şi acelaşi termen dacă este corect, iar folosirea lui repetată exclude confuzia”.

Un al treilea argument în susținerea perfecționării dispoziției art. 256 CP RM derivă din descrierea insuficientă de către legiuitor a caracteristicilor obiectului material (imaterial) al infracțiunilor prevăzute de acest articol. Impresia este că, în acest caz, legiuitorul „a spus mai puțin decât a voit-o (lex dixit minus quam voluit)” [3, p. 334]. Afirmăm aceasta, luând în considerare descrierea caracteristicilor obiectului material (imaterial) în cazul altor infracțiuni: „bani, bunuri, servicii ori alte foloase” (art. 1811 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin” (art. 2421 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, […] oferta ori promisiunea acestora” (art. 324 și 333 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin” (art. 325 și 334 CP RM); „bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje” (alin. (1) art. 326 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin. (1)” (alin. (11) art. 326 CP RM).

În contextul examinat, atrage atenția descrierea uneori diferită a caracteristicilor obiectului material (imaterial) în normele sus-menționate. Astfel, nu este clar dacă, în art. 1811 CP RM: prin „alte foloase” se înțeleg privilegiile și avantajele; aceste alte foloase au un caracter exclusiv patrimonial sau pot fi patrimoniale/nepatrimoniale. De asemenea, nu este clar de ce, în art. 2421, 325, 326 și 334 CP RM, legiuitorul nu specifică în calitate de categorii distincte ale obiectului imaterial al infracțiunii oferta sau promisiunea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă. Atestăm neclaritate și atunci când comparăm art. 1811 și alin. (1) art. 326 CP RM: în primul caz, noțiunile „bani” și „bunuri” desemnează categorii aparte ale obiectului material (imaterial) al infracțiunii; în al doilea caz, banii (ca și titlurile de valoare) doar reprezintă implicit alte bunuri. În alin. (11) art. 326 CP RM, noțiunile „bani” și „bunuri” nu sunt nominalizate, sugerându-se că sunt doar bunuri oarecare. În afară de aceasta, în art. 326 CP RM, nu se folosește sintagma „sub altă formă”. În contrast, sintagma în cauză se utilizează în art. 2421, 324, 325, 333 și 334 CP RM.

În continuarea ideii conturate mai sus, atragem atenția asupra următoarelor formulări: „bunuri ori servicii enumerate la art. 324” (alin. (4) art. 325 CP RM); „bunuri ori servicii enumerate la alin. (1)” (alin. (4) art. 326 CP RM); „dacă mita i-a fost extorcată” (alin. (4) art. 334 CP RM). Referitor la primele două din aceste formulări, menționăm că, în alin. (1) art. 324, alin. (1) art. 325 și alin. (1) art. 326 CP RM, noțiunile „bunuri”, „servicii”, „privilegii” și „avantaje” sunt noțiuni cu sfere distincte, care nu interferează. Reieșind din aceasta, se poate interpreta că alin. (4) art. 325 și alin. (4) art. 326 CP RM nu pot fi aplicate în ipoteza în care obiectul imaterial al infracțiunii ar fi constituit din privilegii și avantaje. O asemenea interpretare ar respecta cu strictețe litera legii, însă ar sfida temeinicia existenței prevederilor de la alin. (4) art. 325 și alin. (4) art. 326 CP RM. În ce privește formularea „dacă mita i-a fost extorcată” din alin. (4) art. 334 CP RM, nu este clar de ce, de această dată, legiuitorul a procedat altfel și nu a recurs la modul de exprimare atestat în alin. (4) art. 325 și alin. (4) art. 326 CP RM. Rezultă că, în acest caz, termenul „mita” include atât sensurile de „bunuri” și „servicii”, cât și sensurile de „privilegii” și „avantaje”? În afară de aceasta, de ce legiuitorul a decis să păstreze termenul „mita” doar în alin. (4) art. 334 CP RM? Trebuie să amintim că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 38 din 21.03.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, acest termen desemna obiectul material (imaterial) al infracțiunii și în alin. (1) art. 334 CP RM.

Un ultim argument în vederea perfecționării dispoziției art. 256 CP RM reiese din compararea semnificației sintagmei „avantaje patrimoniale” din acest articol și a semnificației aceleiași sintagme, care derivă din interpretarea art. 2421,  324, 325, 326, 333 și 334 CP RM. În rezultatul acestei comparații, s-ar putea ajunge la concluzia că obiectul material (imaterial) al infracțiunilor, prevăzute la art. 256 CP RM, nu-l pot reprezenta bunurile, serviciile și privilegiile. Or, așa cum am afirmat mai sus, în alin. (1) art. 324, alin. (1) art. 325 și alin. (1) art. 326 CP RM, noțiunile „bunuri”, „servicii”, „privilegii” și „avantaje” sunt noțiuni cu sfere distincte, care nu interferează. Recurgând la interpretarea sistematică și respectând regula stabilită la lit. e) art. 19 al Legii nr. 780/2001, s-ar putea susține că noțiunea „remunerație” din art. 256 CP RM nu poate include sensurile de „bunuri”, „servicii” și „privilegii”. Însă, cu o asemenea abordare, art. 256 CP RM ar rămâne, practic, fără sferă de aplicare. Aceasta deoarece art. 256 CP RM s-ar aplica doar atunci când remunerarea s-ar exprima în premii, împrumuturi de bani fără dobândă sau alte asemenea avantaje patrimoniale în sensul strict al cuvântului.

În alt registru, nu putem trece cu vederea formularea din dispoziția art. 315 din Codul contravențional: „Primirea (luarea) în exerciţiul funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii”. În varianta în limba rusă a acestui articol, sintagma „recompensă nelegitimă” este tradusă ca „незаконное вознаграждение”. Sintagma „незаконное вознаграждение” este utilizată și la traducerea termenului „remunerație” din art. 256 CP RM. Lucrurile se complică și mai mult dacă luăm în considerare varianta în limba rusă a sintagmei „folos material” din art. 315 din Codul contravențional – „материальная выгода”. De asemenea, termenul „выгоды” este folosit la traducerea cuvântului „foloase” în art. 1811 CP RM. Totodată, în art. 2421, 324, 325, 326, 333 și 334 CP RM, termenul „выгоды” este folosit la traducerea cuvântului „avantaje”. Iar în art. 256 CP RM cuvântul „avantaje” este tradus ca „блага”. Cu siguranță, aceste incoerențe traductologice afectează negativ procesul de interpretare și aplicare a legii penale.

Dar nici aceasta nu e tot. În alin. (1) art. 61 al Legii nr. 90 din  25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, găsim următoarea formulare: „Subiecților menționați la art. 4 lit. a) le este interzis să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate lor personal sau familiei lor, dacă oferirea sau acordarea acestora este legată, în mod direct sau indirect, de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu”. Așa cum am afirmat mai sus, în alin. (1) art. 324, alin. (1) art. 325 și alin. (1) art. 326 CP RM, noțiunile „bunuri”, „servicii”, „privilegii” și „avantaje” sunt noțiuni cu sfere distincte, care nu interferează. Reieșind din aceasta, s-ar putea interpreta că noțiunile „bunuri”, „servicii” și „privilegii” nu intră sub incidența interdicției de la alin. (1) art. 61 al Legii nr. 90/2008.

Toate paradoxurile și inadvertențele legislative, pe care le-am identificat mai sus, ne conving în necesitatea de a propune perfecționarea legii penale. Această perfecționare ar trebui să vizeze nu doar art. 256 CP RM, așa cum ne-am propus inițial. Este evident că problemele, pe care le-am semnalat în cadrul studiului de față, ar trebui soluționate sistemic, nu fragmentar. În caz contrar, măsurile, pe care le-am propune, ar fi paliative. Soluțiile, pe care le vom recomanda, vor constitui obiectul unei alte investigații.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире: ХXVI Международная научная конференция (26-27 июня 2017 г., Переяслав Хмельницкий) // Сборник научных трудов. Переяслав Хмельницкий, 2017, Вып. 6, ч. 6, p. 23-28.

Referințe bibliografice:

[1] Bulai C., Bulai B. N. Manual de drept penal. Partea generală. – București: Universul Juridic, 2007. – 678 p.
[2] Notă informativă la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Legea cu privire la statutul judecătorului – art.6, 8, 9 ș.a.; Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii – art.221; Codul penal – art.55, 64, 98 ș.a.; ș.a.). Disponibil: http://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/1987/language/ro-RO/Default.aspx
[3] Mihai Gh. C. Fundamentele dreptului. Argumentare și interpretare în drept. – București: Lumina Lex, 2007. – 344 p.


Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.