Gheorghe Reniță

La 21.03.2013, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în continuare – Legea nr.38/2013) [1]. În urma acestui amendament, Codul penal a fost suplinit, inter alia, cu art.242¹ intitulat „Manipularea unui eveniment”. Dar, este oare oportună această completare a legii penale? Ne vom focusa analiza asupra acestei probleme, întrucât nu există o concepție unitară în acest sens.

Ab initio, în Nota informativă la unul dintre proiectele de Lege care au stat la baza adoptării Legii nr.38/2013, se creionează: „În Republica Moldova acest fenomen (se are în vedere fenomenul manipulării unui eveniment – n.a.) există, fiind la un stadiu incipient, dar în plina ascendență, unde participă jucători, agenți de jucători și oficiali ai echipelor. Astfel, în cadrul Campionatului Național la Fotbal în perioada 2009 – 2011 s-au înregistrat câteva meciuri suspecte, și anume: cu participarea echipelor din Divizia Națională. Cauzele care stimulează dezvoltarea acestui fenomen infracţional, ce s-a iniţiat odată cu includerea în sistemul pariurilor online în anul 2009 a meciurilor din Divizia Naţională, sunt insuficienţa financiară a cluburilor în raport cu posibilităţile „oferite” de sistemul pariurilor „aranjate”, salariul scăzut al jucătorilor şi vulnerabilitatea sistemului organizatoric al sportului în Republica Moldova” [2].

În ciuda acestui discurs argumentativ, au existat și unele reticențe exprimate față de oportunitatea incriminării faptei de manipulare a unui eveniment. Așadar, în Avizul Direcţiei Juridice a Parlamentului Republicii Moldova la unul dintre proiectele de Lege care au stat la baza adoptării legii nominalizate supra, se etalează: „Actualmente, este firesc ca orice sportiv, organizaţie sportivă sau conducător al unei asemenea organizaţii să capete venit material din activitatea pe care o îndeplineşte, iar faptul că sportivul cedează intenţionat competiţia pentru obţinerea venitului mărit nu reprezintă o intenţie criminală îndreptată împotriva societăţii, ci un scop simplu de profit. (…) Este necesar ca federaţiile respective să stabilească regulile de petrecere a competiţiilor sportive, a căror nerespectare va putea fi sancţionată de federaţia corespunzătoare în limitele legislaţiei civile” [3].

În acest făgaș, sesizăm că și în literatura juridică s-au profilat rezerve referitoare la incriminarea faptei de manipulare de eveniment, invocându-se că sancțiunile disciplinare (aplicate de federațiile de sport) sunt remediile potrivite pentru o astfel de faptă [4, 5].

La polul opus, s-a montat opinia (majoritară), în acord cu care pentru anihilarea manipulării unui eveniment este imperioasă intervenția dreptului penal privită ca o ultima ratio [6, 7, 8].

La rândul nostru, alegem să achiesăm cea de-a doua optică doctrinară. Nu punem la îndoială importanța investigațiilor desfășurate de asociațiile sau federațiile de sport și efectul sancțiunile disciplinare aplicate de către acestea. Totuși, considerăm că sancțiunile disciplinare aplicate de către aceste entități (federațiile, asociațiile de sport) nu sunt îndestulătoare. Or, acestea se răsfrâng doar în privința unui cerc relativ restrâns de persoane. În special, acestea au incidență în privința participanților la evenimente sportive și de pariat. De asemenea, nu ne putem închipui cum sancțiunile disciplinare ar fi în stare să combată fapta de manipulare a unui eveniment comisă de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. Este limpede că, sancțiunile disciplinare nu pot să suplinească o ramură de drept ce apără un interes superior, acela al publicului și al societății în general (făcând referire la dreptul penal). A fortiori, răspunderea disciplinară, nu exclude operarea răspunderii penale. De altfel, această formă de cumul nu sfidează principiul neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori pentru una şi aceeaşi faptă consfințit la alin.(2) art.7 CP RM.

În alt context, antamăm următoarea dilemă: este oare suficientă trecerea faptei de manipulare a unui eveniment pe terenul dreptului contravențional? Pentru a ne forma o poziție în acest sens, urmează să decelăm pericolul social al faptei statuate la art.242¹ CP RM. Or, de lege lata, ceea ce diferenţiază o contravenție de o infracțiune este anume gradul de pericol social (mai redus).

Așa fiind, reținem că: „Aranjarea meciurilor reprezintă o practică pe care multă lume o consideră drept una dintre marile amenințări la adresa sportului contemporan, un fenomen care subminează valorile promovate de sport – integritatea, fair play-ul și respectul față de ceilalți. Aranjarea meciurilor riscă să-i îndepărteze pe fani și pe suporteri de sportul organizat. În plus, în această practică sunt adesea implicate rețele de organizații criminale active la scară internațională. Această problemă a devenit, în prezent, o prioritate pentru autoritățile publice, pentru mișcarea sportivă și pentru organismele responsabile de aplicarea legii la nivel mondial” [9]; „Fiecare stat și fiecare tip de sport din lume ar putea fi afectat de manipularea competițiilor sportive. Acest fenomen, ca amenințare globală la adresa integrității sportului, necesită o reacție globală, care trebuie sprijinită și de state care nu sunt membre ale Consiliului Europei” [10].

Din aceste rațiuni, unul dintre scopurile țintite de Convenția Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive este: de a preveni, descoperi şi sancţiona manipularea naţională sau transnaţională a competiţiilor sportive (art.2). In concreto, la art.15 denumit„Infracțiuni legate de manipularea competițiilor sportive” din acest act normativ, se stipulează că: „Fiecare parte se asigură că legislația sa națională permite sancționarea penală (sublinierea ne aparține – n.a.) a manipulării competițiilor sportive atunci când aceasta implică practici coercitive, frauduloase sau de corupție, conform definițiilor din legislația internă”.

Păstrând firul logic, conturăm că, în plan comparat, unele state au înțeles să incrimineze fapta de manipulare a unui eveniment, mult mai devreme decât legiuitorul autohton. De pildă, Federaţia Rusă a atribuit caracterul de infracțiune faptei de manipulare a unui eveniment în anul 1996 (art.184 din Codul penal al Federației Ruse); Bulgaria – 2011 (art.307c din Codul penal al Bulgariei); Georgia – 1999 (art.203 din Codul penal al Georgiei); Grecia – 1999 (art.132 din Legea sportului, nr.2725 din 17.06.1999); Italia – 1989 (art.1 din Legea înșelătoriei în sport, nr.401 din 13.12.1989); Spania – 2010 (art.284 bis.4 din Codul penal al Spaniei); etc.

În concluzie, manipularea unui eveniment constituie o „boală” sau „cangrenă” a societății care nu are hotare, înveninează valorile sportului și a pariurilor și care trebuie tratată (sancționată) prin mijloace represive adecvate – de drept penal.

*Acest articol a fost publicat în: Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică națională cu participarea internațională (Chișinău, 28-29 septembrie 2016). Rezumate ale comunicărilor. Științe juridice. Vol. I. Chișinău: CEP USM, 2016, pp. 98-101;

Referințe:
[1] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.75-81.
[2] Nota informativă la proiectul de Lege nr.2671 din 12.11.2012 pentru completarea unor acte legislative. [Accesat 24.04.2016] Disponibil: http://www.parlament.md
[3] Avizul Direcţiei Juridice a Parlamentului Republicii Moldova la proiectul de Lege nr.1246 din 08.06.2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal nr.985-XV din 18.04.2002. [Accesat 24.04.2016] Disponibil: http://www.parlament.md
[4] MUSCO E. El fraude en la actividat deportiva. In: Revista Penal, 2001, nr.7, p.76-89.
[5] ПРОКОПЕЦ М.А., ЖУБРИН А.М. Борьба с договорными матчами (на примере практики УЕФА и Спортивного арбитражного суда в г. Лозанна). B: Спорт: экономика, право, управление, 2012, № 2, c.23-25.
[6] STATI V. Infracţiunea de manipulare a unui eveniment (art.242¹ CP RM): studiu de drept penal. Partea I. În: Revista Naţională de Drept, 2013, nr.11, p.9-15.
[7] GOKHALE Fixing The Fixers: The Justification of Criminal Liability for Match-Fixing. In: NUJS Law Review, 2009, vol.2, no.2, p.319-336.
[8] ZAKSAITE S. Match-Fixing: The Shifting Interplay Between Tactics, Disciplinary Offence and Crime. In: The International Sports Law Journal, 2013, vol.13, iss.3-4, p.287-293.
[9] Propunere de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive cu privire la aspecte care au legătură cu dreptul penal material și cu cooperarea judiciară în materie penală (COM 86, final). [Accesat 24.04.2016] Disponibil: http://eur-lex.europa.eu
[10] Council of Europe Convention on the Manipulation of Sports Competitions of 18.09.2014. [Accesat 04.2016] Disponibil: http://www.coe.int