Dumitru Melnic

Legislatorul rus a aprobat în anul 2018 un set de legi care reglementează în mod separat jurisdicţiile a două insule din Federaţia Rusă, calificate drept „offshore rusesc”. Elementul principal al legislaţiei aprobate este că permite schimbarea naţionalităţii persoanelor juridice cu capital rus din jurisdicţiile străine prin intermediul redomicilierii (repatrierea capitalului) [1].

Insulele Russky (Ţinutul Primorye) şi Oktyabrsky (Regiunea Kaliningrad) au obţinut un nou statut de regiune administrativă specială cu regim juridic separat (RAS), neconfundabil cu sistemul de organizare şi operare al regiunilor administrative speciale în Republica Populară Chineză şi, în special, în relaţiile acesteia cu regiunea administrativă specială Hong Kong [2].

Cu toate că regiunea Hong Kong este parte inalienabilă a Chinei, gradul ei de autonomie şi de autoguvernare este prevăzut într-o legislaţie aparte, bazată pe common law şi rules of equity. Aceasta presupune o jurisdicţie separată de China, excluzând sistemul socialist şi politica chineză.

Delimitarea unor sectoare din regimul juridic comun, încadrate în zone speciale, nu este o inovaţie pentru legislaţia Federaţiei Ruse. In anii 90 ai sec. XX au fost formate primele zone economice libere în Kaliningrad şi Magadan, precum şi Centrul internaţional de business „Inguşetia”, care au fost suplinite, succesiv, cu Crimeea şi Sevastopol după intrarea acestora în componenţa Federaţiei Ruse. Prin dezvoltarea legislaţiei investitionale, au apărut şi zone economice speciale care vizau patru ramuri ale economiei: cea industrială (de producere), cea turistic-recreaţională, cea tehnico-inovatoare şi porturile. Următoarele încercări de a stabili un regim special pentru activitatea antreprenorială s-au soldat cu crearea Centrului Inovaţional „Skolkovo”, care dispune de un regim funcţional mai avansat. Centrul Inovaţional se remarcă prin implementarea unor activităţi medicale şi educaţionale speciale pe teritoriul său. În scurt timp, au apărut alte idei de dezvoltare a unor regiuni particulare şi au apărut zone de dezvoltare teritorială dotate cu asistenţă guvernamentală pentru rezidenţi.

În vederea elaborării unor noi instrumente juridice, legislatorul rus a luat ca bază regimurile speciale care şi-au demonstrat eficienţa şi funcţionalitatea, „portul liber” şi „teritoriile avansate în dezvoltarea socioeconomică” şi a dezvoltat „o regiune administrativă specială”.

Misiunea „regiunii administrative speciale” este de a forma un mediu atractiv atât pentru investitorii străini, cât şi pentru cei naţionali. Totuşi, Legea federală cu privire la companiile internaţionale (Федеральный закон от 03.08.2018 № 290-ФЗ „О международных компаниях”) prevede, în art. 2 pct. 1), ca sediul companiilor internaţionale să se regăsească doar în regiunile administrative speciale, acestea având calitatea de persoană juridică străină înregistrată [3].

Organul federal al puterii executive în regiunile administrative speciale îşi exercită activitatea şi implementează legislaţia Federaţiei Ruse prin intermediul unei societăţii pe acţiuni, denumită „Companie de administrare”, ale cărei acţiuni sunt proprietatea exclusivă a statului Federaţia Rusă.

Printre principalele atribuţii ale acestei companii de administrare sunt elaborarea politicilor locale şi reglementarea normativ-juridică a teritoriului pentru asigurarea unei bune funcţionări a regimului administrativ special. În cazul insulelor Russky (Ţinutul Primorye) şi Oktyabrsky (Regiunea Kaliningrad), acest rol revine unor instituţii deja create pentru exercitarea rolului de companie de administrare în Districtul Federal Orientul Îndepărtat (Дальневосточный феде­ральный округ) [4].

Pentru a beneficia de indulgenţe fiscale în regiunile administrative speciale, persoanele juridice internaţionale trebuie să obţină statutul suplimentar de holding internaţional. Statutul putea fi căpătat numai în cazul fondării şi înregistrării persoanei juridice până la data de 01 ianuarie 2018.

Statutul de „companie internaţională” îl poate deţine persoana juridică străină care a fost înregistrată (fondată) într-o ţară membru, un observator al Grupului de Acţiune Financiară sau un membru al Comitetului Selectat de Experţi pentru Evaluarea Măsurilor de Com­batere a Spălării Banilor, care îşi exercită activitatea pe teritoriile mai multor state, inclusiv în Federaţia Rusă, şi care a investit în Federaţia Rusă nu mai puţin de 50 mil. de ruble într-o perioadă de şase luni.

Denumirea companiei internaţionale trebuie să includă noul său statut şi forma organizatorico-juridică. Acestea pot fi următoarele: internaţional limited liability company (în cazul societăţii cu răs­punderea limitată), internaţional joint-stock company (în cazul societăţii pe acţiuni) sau international public joint-stock company (în cazul societăţii publice pe acţiuni).

În momentul în care persoana juridică străină înaintează pe adresa Companiei de administrare din regiunea administrativă specială un demers de schimbare a naţionalităţii, anexând actele necesare, compania este acceptată şi înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice din Federaţia Rusă, iar legea personală a acestei persoane juridice devine legea Federaţiei Ruse. În acelaşi timp, fondatorii (acţionarii) îşi păstrează toate drepturile şi, evident, obligaţiile pe care le-au avut până la schimbarea naţionalităţii persoanei juridice. Persoana juridică îşi continuă activitatea în regim obişnuit (nu încetează relaţiile de muncă, relaţiile contractuale etc.), legea neprevăzând obligativitatea schimbării sediului persoanei juridice anume în regiunea administrativă specială. înregistrarea persoanei juridice are următoarele consecinţe: compania internaţională se consideră fondată din data fondării în străinătate conform legii sale personale (anterioare); persoana juridică are drepturi şi obligaţii pe care le-a avut şi până la înregistrarea în jurisdicţia Federaţiei Ruse; persoana juridică devine pasibilă de răspundere civilă şi penală în locul persoanei juridice străine; nu apar relaţii de succesiune între compania internaţională şi persoana juridică străină; nu există un motiv de suspendare a termenelor de prescripţie; nu există un motiv de executare prealabilă a obligaţiilor.

Persoana juridică străină se exclude din Registrul persoanelor juridice din tara în care îşi avea legea personală într-o perioadă de şase luni din momentul în care este inclusă în Registrul de stat al Federaţiei Ruse conform procedurii de redomiciliere, dacă un termen mai lung nu este stabilit de legislaţia ţării în care îşi avea legea personală persoana juridică [5].

Statutul persoanei juridice redomiciliate poate înceta prin două forme: odată cu schimbarea legii personale sau fără schimbarea legii personale.

Pierderea statutului de „companie internaţională” fără schimbarea legii personale poate avea loc forţat sau benevol. Compania de administrare execută, cel puţin, o dată pe an verificări privind respectarea cerinţelor înaintate „companiilor internaţionale” care activează pe teritoriul regimului administrativ special. Pierderea statutului forţat nu poate avea loc dacă au fost respectate toate cerinţele într-o perioadă mai mare de trei ani consecutiv. Retragerea acestui statut benevol se poate produce în următoarele cazuri: la decizia fondatorilor, odată cu reorganizarea persoanei juridice (într-un teritoriu diferit de regiunea administrativă specială). Pierderea statu­tului fără schimbarea legii personale nu stinge drepturile şi obligaţiile persoanei juridice, activitatea acesteia continuând în conformitate cu legislaţia rusă.

Pierderea statutului odată cu schimbarea legii personale poate avea loc în urma redomicilierii companiei internaţionale doar cu acordul prealabil al Guvernului Federaţiei Ruse, care are dreptul să schimbe legea personală prin înregistrarea în Registrul persoanelor juridice străine, în cazul în care legislaţia ţării permite aceasta.

În baza celor expuse mai sus, putem concluziona că noile regle­mentări reprezintă un prim pas economic avantajos spre schimbarea naţionalităţii persoanei juridice şi spre liberalizarea pieţei de capital prin introducerea posibilităţii de redomiciliere din Federaţia Rusă către alte jurisdicţii şi viceversa. Datorită eficienţei juridice şi unei proceduri simple de executare, această experienţă poate fi preluată drept model pentru Republica Moldova, care se confruntă cu problema repatrierii capitalului din jurisdicţiile offshore.

*Acest articol a fost publica în  materialele Conferinței Științifice naționale cu participare internațională „Integrare prin cercetare și inovare”, USM, 7-8 noiembrie 2019.

Referinţe:

[1] http://tass.ru/ekonomika/5360825. [Accesat 25.05.2019]
[2] The basic law of the Hong Kong special administrative region of the peopleis Republic of China Disponibil: https://constitutii.files.word- press.com/2013/01/basiclaw full text en.pdf. [Accesat 15.06.2019]
[3] Федеральный закон от 08.2018 № 290-ФЗ „О международных компаниях”.
[4] Федеральный закон от 03.08.2018 № 291-ФЗ, „О специальных административных районах на территориях Калининградской области и Приморского края”.
[5]  Федеральный закон от 8 августа 2001 года № 129-ФЗ „О государс­твенной регистрации юридических лиц и индивидуальных пред­принимателей”.