Gheorghe Reniță

Ab initio, în art.240 CP RM, sub denumirea marginală de utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat sunt reunite două variante-tip de infracțiuni și o singură variantă agravantă de infracțiune.

Astfel, prima variantă-tip a utilizării contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, inserată la alin.(1) art.240 CP RM se exprimă în utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.

Varianta agravantă a utilizării contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, specificată la lit.b) alin.(2) art.240 CP RM, presupune că infracțiunea prevăzută la aliniatul (1) este săvârşită de două sau mai multe persoane.

Cea de-a doua variantă-tip a utilizării contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, consemnată la lit.c) alin.(2) art.240 CP RM, rezidă în utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, soldată cu daune în proporţii deosebit de mari.

În acest registru, notăm: legiuitorul a sfidat regula, potrivit căreia variantele-tip de infracţiuni pot fi prevăzute de articole sau de alineate, nu însă de litere.

După această trecere în revistă a aspectelor tehnico-legislative a infracțiunilor prevăzute la art.240 CP RM, punctăm că obiectul juridic special al infracțiunilor în cauză îl formează relațiile sociale cu privire la utilizarea conform destinației a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat [9, p.111].

Obiectul material al infracțiunilor specificate la art.240 CP RM îl constituie mijloacele din împrumuturile interne sau externe garantate de stat. Anume mijloacele din împrumuturile interne sau externe garantate de stat poartă pecetea faptei prejudiciabile cuprinse la art.240 CP RM. Condiţia obligatorie de garantare din partea statului a rambursării acestor mijloace le conferă un statut juridic deosebit, şi anume: de a constitui datoria statului [1, p.74; 9, p.112].

Conceptul de „datorie de stat” este tranșat la art.2 din Legea cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 22.12.2006 [5], ca fiind obligaţiile contractuale pecuniare curente şi scadente ale statului şi dobânzile datorate şi neonorate, apărute din calitatea statului de debitor sau fidejusor, fiind contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în monedă naţională sau în valută străină.

Totodată, în același act normativ, legiuitorul distinge între datorie de stat externă care constituie o parte integrantă a datoriei de stat reprezentând totalul sumelor obligaţiilor neonorate şi dobânzilor datorate şi neonorate, contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, de la nerezidenţii Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe pieţele financiare internaţionale, care sunt procurate de rezidenţi ai Republicii Moldova sunt atribuite datoriei de stat externe; și datorie de stat internă prin care se desemnează o parte integrantă a datoriei de stat reprezentând totalul sumelor obligaţiilor neonorate şi dobânzilor datorate şi neonorate, contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, de la rezidenţii Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe piaţa internă a Republicii Moldova, care sunt procurate de către nerezidenţi sunt atribuite datoriei de stat interne.

Din Raportul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova privind situaţia în domeniul datoriei sectorului public, garanţiilor de stat şi recreditării de stat pe nouă luni ale anului 2015 [8], aflăm că la situaţia din 30.09.2015, soldul datoriei de stat a fost compus din 1334,0 mil. dolari SUA datorie de stat externă şi 6714,2 mil. lei datorie de stat internă.

În contextul celor elucidate, inter alia, din alin.(1) art.3 din Legea cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, rezultă că Guvernul, în persoana Ministerului Finanţelor, este autorizat: să contracteze împrumuturi de stat, interne şi externe, în monedă naţională sau în orice valută străină; și să acorde garanţii de stat interne şi externe, exprimate în monedă naţională sau în orice valută străină.

De asemenea, în accepțiunea alin.(1) art.48 din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 24.05.1996 [4], Guvernul poate contracta împrumuturi pe piaţa financiară internă şi externă în condiţiile legislaţiei.

După această deslușire, pentru a stabili dacă într-adevăr este vorba despre mijloace din împrumuturi interne sau externe garantate de stat (și nu despre mijloace din împrumuturi de alt gen), în doctrina juridică s-a etalat, cu drept cuvânt, că este necesar a controla evidența scriptică a acestora în Registrul de stat privind datoria de stat [1, p.73; 9, p.112].

Dizvoltând firul logic, subliniem că în Regulamentul privind raportarea datoriei public (anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, nr.1136 din 18.10.2007 [3]), se prevede, printre altele: Registrul de stat al datoriei de stat (în continuare – Registru) este registru public, întocmit de către Ministerul Finanţelor în scopul asigurării evidenţei curente a tuturor obligaţiunilor directe interne şi externe, rezultate din împrumuturile contractate de către Guvern, în numele Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor. Registrul, ca instrument principal de identificare, gestiune şi control asupra datoriei de stat, trebuie să asigure: înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la situaţia datoriei de stat a Republicii Moldova și efectuarea operaţiunilor şi utilizarea procedurilor de stingere a datoriei de stat.

În același timp, în Regulamentul cu privire la Registrul de stat privind garanţiile de stat (anexa nr.3 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1136 din 18.10.2007), se stabilește, printre altele: Registrul de stat al garanţiilor de stat (în continuare – Registru) este registru public, întocmit de către Ministerul Finanţelor în scopul asigurării evidenţei curente a tuturor obligaţiilor condiţionale interne şi externe, rezultate din emiterea garanţiilor de stat. Registrul se ţine de Ministerul Finanţelor în formă electronică şi se utilizează în strictă conformitate cu destinaţia lui, fiind sistematizat şi completat astfel încât să permită în orice moment identificarea şi controlul operaţiunilor efectuate.

În ipoteza în care mijloacele din împrumuturi nu sunt notate măcar în unul din cele două registre nominalizate mai sus, ținute de Ministerul Finanţelor, atunci art.240 CP RM este inaplicabil.

Dispoziția art.240 CP RM nu poate opera în cazul în care sunt utilizate contrar destinației mijloacele bugetare. Aceasta întrucât bugetul public național nu poate să reprezinte sursa mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat. Apropo, încă în 2008, a fost elaborat un proiect de lege [7], prin care s-a urmărit suplinirea Codului penal cu art.239¹ „Utilizarea contrar destinației a mijloacelor bugetare”. Acest articol proiectat are următorul conțiunut: „(1) Utilizarea contrar destinației a mijloacelor bugetare, adică în scopuri ce nu corespund destinației aprobată de organele competente, soldată cu daune în proporții mari, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu sau fără privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani; (2) Aceeaşi acţiune: a) săvârşită de două sau mai multe persoane; b) soldată cu daune în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu sau fără privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani”. Însă, constatăm cu regret că până la urmă, proiectul de lege menționat nu a fost adoptat.

De lege lata este de remarcat că alin.(4) art.298 din Codul contravențional instituie răspunderea pentru utilizarea contrar destinaţiei sau dezafectarea mijloacelor bugetare de către instituţiile finanţate din mijloacele bugetelor şi fondurilor componente ale bugetului public naţional. Totuși, considerăm că sancţionarea contravenţională a faptelor care vizează utilizarea neconformă a destinaţiei mijloacelor bugetare nu este suficientă pentru a preveni acţiunile şi activităţile care contravin legii şi intereselor bugetului de stat și este imperioasă intervenția legii penale în acest sens privită ca o ultima ratio.

La fel, sfera de incidență a art.240 CP RM nu se extinde asupra mijlocelor care formează ajutorul de stat. Suportul normativ al acestei conluzii derivă din alin.(2) art.6 al Legii cu privire la ajutorul de stat, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 15.06.2012 [6], în acord cu care se consideră ajutor de stat: a) subvenţiile şi/sau subsidiile; b) anularea sau preluarea de datorii; c) scutirile, reducerile, amânările sau eşalonările la plata impozitelor şi taxelor; d) acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale; e) acordarea de garanţii în condiţii preferenţiale; f) investiţii ale furnizorului, dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat prudent; g) reducerile de preţ la bunurile şi serviciile furnizate, inclusiv vânzarea unor bunuri mobile şi imobile sub preţul pieţei.

Nu în ultimul rând, art.240 CP RM nu este aplicabil în cazul creditelor de la stat. Or, nici de această dată creditele de la stat nu au cum să se circumscrie noțiunii de „mijloace din împrumuturile interne sau externe garantate de stat”.

Așadar, pornind de la cele statuate supra, putem conchide că este mult prea răstrânsă sfera de acțiune a art.240 CP RM. Iată de ce, se impune o perfecționare a acestei normei.

Un model de elevaţie juridică, demn de recepţionare de legiuitorul moldovean, este art.307 „Deturnare de fonduri” din Codul penal al României [2]. Conform acestei norme, se prevede răspunderea pentru schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale (alin.(1)). De asemenea, articolul în cauză stabilește răspunderea pentru schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice (alin.(2)).

Este lesne de sesizat că, modalitatea de redactare a normei de incriminare prevăzute la art.307 din Codul penal al României relevă faptul că aceasta înglobează toate mijloacele ce alcătuiesc fondurile publice, fie că este vorba de mijloce bănești ori alte resurse materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice. Înclinăm a crede că reformularea dispoziției art.240 CP RM, după modelul stabilit în dispoziția art.307 din Codul penal al României este oportună și se lasă așteptată. În acest fel, s-ar asigura în mod coerent și echilibart disciplina financiară, care implică folosirea fondurilor băneşti şi a foloaselor legal obţinute conform destinaţiei stabilite în condiţiile legii.

Sub un alt aspect, latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.240 CP RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care se manifestă prin utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat; 2) urmările prejudiciabile: în cazul alin.(1) art.240 CP RM consistă în daune în proporții mari (2500 unităţi convenţionale), iar în cazul lit.c) alin.(2) art.240 CP RM – daune în porporții deosebit de mari (5000 unităţi convenţionale); 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

În corespundere cu  art.12 din Legea cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, mijloacele obţinute din împrumuturile interne şi externe de stat sau din plasarea valorilor mobiliare de stat, în limitele bugetelor anuale, vor fi utilizate pentru: a) sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale; b) promovarea exporturilor; c) crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în ţară; d) lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale; e) rambursarea anticipată, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor existente şi a garanţiilor; f) finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului temporar de casă al bugetului de stat.

Concomitent, în pct.36 al anexei nr.5 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, nr.1136 din 18.10.2007, se stipulează scopurile principale ale recreditării resurselor împrumuturilor de stat externe prin intermediul instituţiilor financiare participante.

Nesocotirea prevederilor reliefate, atrage ineluctabil calificarea faptei în baza art.240 CP RM, firește, atunci când se produc daunele cerute de această normă (proporții mari sau porporții deosebit de mari).

În acest segment de cercetare, accentuăm că în cazul în care utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat implică producerea unor urmări mai reduse decât 2500 unităţi convenţionale, nu poate fi aplicată nici măcar răspunderea contravențională. Aceasta deoarece în Codul contravențional nu se regăsește o normă complementară cu art.240 CP RM. Se pare că este o omisiune nejustificată a legiuitorului și ar fi de dorit suplinierea acestui vacuum. Din acestă pespectivă, S. Brînza și V. Stati, au alegat temeinic că, eventual, dacă săvârșirea faptei incriminate la art.240 CP RM presupune folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, răspunderea va putea fi aplicată conform art.327 CP RM sau art.312 din Codul contravențional [1, p.75; 9, p.120], opinie la care subcriem fără rezerve.

În definitivă, reiterăm că de lege ferenda este oportun de a modifica dispoziția art.240 CP RM, după modelul stabilit în dispoziția art.307 din Codul penal al României și edictarea unei norme contravenționale complementară cu art.240 CP RM.

*Acest articol a fost publica în: Materialele conferinței științifico-practice internaționale „Contribuția tinerilor cercetători la dezvoltarea administrației publice”, 26 februarie 2016. Chișinău: Garamont-Studio, 2015, p. 400-407.

Referințe bibliografice:

1. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol.II. Chişinău: Tipografia Centrală, 2015. 1300 p.
2. Codul penal al României, nr.286 din 17.07.2009. În: Monitorul Oficial al României, 2009, nr.510.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,1136din 18.10.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.175-177.
4. Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la05.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.19.
5. Legea cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 22.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.32-35.
6. Legea cu privire la ajutorul de stat, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la06.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.166-169a.
7. Proiectul de Lege privind completarea Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002. http://old.parlament.md/lawprocess/drafts/2008/ (accesat la 31.01.2016)
8. Raportul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova privind situaţia în domeniul datoriei sectorului public, garanţiilor de stat şi recreditării de stat pe nouă luni ale anului 2015. http://www.mf.gov.md/files/files/Datoria de Stat/Datoria Publica/Raport dat publ Q3 2015.pdf (accesat la 31.01.2016)
9. Stati V. Infraţiuni economice: Note de curs. Chişinău: CEP USM, 2014. 530 p.