Impresiile echipei Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova la Concursul Internațional de Drept Internațional Umanitar Jean Pictet, ediția 2020, 7-17 martie, Denpasar, Bali, Indonezia

Ruxanda Camerzan

În cadrul orelor de Drept Internațional Public, mereu auzeam despre concursul Jean Pictet, de Drept Internațional Umanitar. Am început să ne informăm despre competiția Jean Pictet, în primul rând de pe internet. Foștii Picteiști (cei ce participă, intră în familia Pictet) spuneau că participarea la concurs cu certitudine le-a schimbat viața, ceva ce nu poți înțelege decât dacă trăiești asemenea experiență. Așa a apărut ideea de a participa, odată cu dorința de a ne extinde orizonturile și a scoate dreptul din cărți, deviza concursului fiind “Taking law out of books”. Am format echipa și apoi am aflat că destinația urma să fie Denpasar, Bali, Indonezia. Am fost copleșiți de o asemenea oportunitate, fiind și mai determinați de a reuși să fim acceptați. Au urmat luni pline de emoții si pregătiri.

Pentru a participa la concurs este necesar de a redacta trei eseuri a câte 1000 de cuvinte de domeniul dreptului umanitar. După, urmează zile întregi de așteptare… Dar… Emoțiile din momentul primirii mesajului prin care am fost acceptați să participăm la concurs nu se compară cu nimic din cele trăite de noi până acum.

Dorim sa mulțumim Delegației regionale a Comitetului Internațional al Crucii Roșii în Federația Rusă, Belarus și Republica Moldova pentru asistența financiară acordată, rectoratului USM pentru suportul material, decanului facultății de drept, domnul Sergiu Brînză, doctor habilitat în drept, profesor universitar pentru susținere și încredere deplină. Nu în ultimul rând vrem să mulțumim tutorilor noștri, Olga Dorul, doctor în drept, conferențiar universitar și Valentin Roșca, doctor în drept, lector universitar pentru timpul și pregătirea acordată în materia dreptului internațional umanitar. Ei ne-au fost alături 24h din 24 susținându-ne în toate, trăind aceleași emoții ca și noi.

După ce am aflat ca suntem acceptați, am demarat cursuri intensive de pregătire. Jean Pictet este unul dintre cele mai prestigioase concursuri din lume în materia dreptului internațional, astfel nivelul de cunoștințe trebuie sa fie unul pe măsură.

Venise data de 5 martie, ziua când a început aventura noastră. 24 ore, 10500 km, 3 zboruri parcurse. Încă nu știam unde am venit, ce o să facem, cum o să ne descurcăm. Încă nu realizam că ne aflăm pe un alt continent, cu o cultură diferită, într-o zonă tropicală, un paradis… Prima seară, a avut loc deschiderea concursului. Organizatorii vorbeau mereu despre stres si competitivitate, ceea ce s-a adeverit până la urmă. Jean Pictet este un concurs care îți arată ce înseamnă să lucrezi în domeniul dreptului. Primul mock-trial a fost o experiență stresantă. Cu toții știam ce înseamnă IHL, HRL, dar nu realizam cum să ne manifestăm cunoștințele, atunci când șeful te roagă sa pregătești un raport in decurs de 30 minute. După prima rundă am înțeles că nu poți fi un bun specialist dacă nu știi să ții un discurs, să răspunzi la întrebări, să te descurci fiind pus într-o situație complicată. Am învățat ce înseamnă punctualitate, întrucât nimeni nu întârzie nici o secundă. Am învățat ce înseamnă să lucrezi în termeni restrânși, deoarece după ce ți se oferă documentele, ai la dispoziție puțin timp pentru a te pregăti pentru întâlnirea cu juriul. Am învățat ce înseamnă disciplina și lucrul în grup, întrucât fiecare persoană e obligată să vorbească, să-și expună gândurile într-o ordine logică, să fie gata să răspundă la întrebări, și chiar să joace un rol repartizat (de exemplu, reprezentantul unui ONG, a Comitetului Internațional al Crucii Roșii sau chiar un reprezentant al forțelor armate). Unul pentru toți si toți pentru unul. Asta am învățat, deoarece toți membrii echipei se susțin, se ajută, intră în situația colegului. Jean Pictet nu se învață și nu se citește. Jean Pictet se trăiește! Ne vom aminti cu drag despre actorii din Kitchen, persoanele care creează spețele concursului, les petites bras, persoanele ce au grijă de domeniul organizațional, les plantes vertes, persoanele ce înregistrează parcursul echipei, juriul, persoanele ce joacă un rol alături de voi, cei care iți testează toate abilitățile pe care le ai, și chiar cele care credeai că nu le ai. Ne vom aminti cu profundă gratitudine de tutorele nostru, Fabiana, care ne-a format ca Picteisti, ne-a învățat cum sa vorbim și să ne descurcăm atunci când eram puși la zid. A avut grijă de noi, întâlnindu-ne mereu cu aceeași întrebare: How do you feel? Organizatorii mereu ne întimpinau cu deviza : Enjoy!

Jean Pictet este despre muncă asiduă, dar extrem de interesantă. Am întâlnit cei mai amuzanți oameni. Organizatorii concursului au un simț al umorului aparte. O zi de Pictet arată în felul următor: În fiecare dimineață la ora 8 se împart documentele în care iți este indicată ora la care o să primești următorul document. După ce primeai spețele, aveai la dispoziție 30 minute – 1,5 ore pentru pregătire. Urma runda cu juriul, un joc de roluri. Când auzi despre jocul de roluri, nu înțelegi că totul e foarte serios. Ajungi să trăiești chiar tu ca un membru ONG, venit să afle despre starea unui refugiat sau al unui copil ce luase în mână o armă și impus să lupte. Ajungi sa gândești ca un diplomat, să iți alegi vorbele de teamă, să nu îi faci rău prin informația confidențială pe care o deții. În tot acest timp, les plantes vertes și tutorele își fac notițe despre prestația fiecăruia, iar la sfârșit de rundă, ești evaluat, fiind îndemnat să evoluezi mereu. Totul se repetă la ora 14:00 în același tempo. Cea mai frumoasă parte a concursului a fost înscenarea intrării într-o localitate în care are loc un conflict armat, unde se spunea că persoanele sunt discriminate, și impuse mutilărilor genitale în scopul descoperirii unui leac pentru COVID-19. Am fost lăsați să vorbim cu victimele despre ce li s-a întâmplat, de ce au nevoie etc. Am învățat să nu uităm niciodată despre Laisser-Passer, documentul ce ne asigura siguranța în teritoriu, să ne supunem indicațiilor ocupanților înarmați în totalitate, să nu ne abatem de la traseu, să ne purtam diplomatic, astfel să nu dăunam victimelor etc.

Acum, ajunși acasă, încă mai simțim că plutim, efect al zborurilor extrem de lungi. Suntem obosiți dar extrem de emoționați si mulțumiți. Am reușit să vizităm și insula Bali, o oportunitate de nedescris. Am întâlnit o altă cultură, o țară a oamenilor excepționali de buni la suflet, săritori la nevoie. Am vizitat locuri exotice, ce ne-au marcat in totalitate. Totul era la 180 de grade. Am învățat să apreciem lucrurile simple, care altădată ne păreau banale. Scriind aceste cuvinte, încă nu realizăm că am fost norocoasa echipă, care a participat la Pictet. Această experiență ne-a marcat pe toți. Îndemnăm pentru viitor toți studenții de la Facultatea de Drept care au făcut o pasiune pentru dreptul internațional să participe la o asemenea provocare. Noi vom fi bucuroși să vă asistăm în procesul de pregătire!