Drept penal şi contravenţional

Soluții de uniformizare a terminologiei art. 256 din Codul penal și a unor norme conexe
24.03.2020 | Vitalie Stati

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

În art. 256 CP RM sintagma „remuneraţia sau alte avantaje patrimoniale” este utilizată incorect. Aceasta reiese din analiza comparativă a art. 256 CP RM, pe de o parte, și a altor norme din legislația Republicii Moldova (art. 130, 1811, 2421, 324-326, 333 și 334 CP RM, art. 315 din Codul contravențional și alin. (1) art. 61 al Legii nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei), pe de altă parte. Drept urmare, devine imperioasă perfecționarea art. 256 CP RM. Însă, pentru ca problemele identificate să-și găsească soluția eficientă, abordarea trebuie să fie sistemică. Sub acest aspect, propunerea de remaniere trebuie să vizeze toate normele nominalizate mai sus, care formează, împreună cu art. 256 CP RM, același sistem de referință. În acest sens, în toate normele, care formează acest sistem, ar trebui uniformizată terminologia descrierii obiectului material (imaterial) al faptei.

Problemele, pe care le-am conturat mai sus, sunt caracteristice nu doar pentru legislația Republicii Moldova. În contextul examinat, considerăm ilustrativ exemplul Indiei, în care au fost propuse amendamente în Legea cu privire la prevenirea corupției. În Avizul Comisiei Juridice a Guvernului Indiei asupra acestor amendamente, găsim următoarele aserțiuni: „Expresia „oricare satisfacție, alta decât remunerația legală” a fost substituită prin sintagma „avantaj financiar sau de altă natură”, ceea ce pare a fi o aliniere la definiția din art. 2 al Legii Indiei privind combaterea corupției. Cu toate acestea, în 2014, această din urmă sintagmă a fost înlocuită în întreg cuprinsul legii printr-o nouă expresie „avantaj necuvenit financiar sau de altă natură”. Ulterior, aceasta a fost definită în art. 2 (d) al Legii Indiei privind combaterea corupției: „oricare satisfacție, beneficiu sau avantaj, bun sau interes patrimonial, recompensă, scutire de impozit, titlu de valoare ori cadou sau oricare alt lucru valoros (altul decât remunerația legală). Cuvântul „necuvenit” pare să fi fost recepționat din sintagma „folos necuvenit”, utilizată în Convenția ONU împotriva corupției [1]”. [2]

Sintagme asemănătoare sunt folosite și în alte acte cu vocație internațională. Astfel, în Convenţia penală a Consiliului Europei cu privire la corupţie [3], precum și în Protocolul adițional la această convenție [4] se utilizează sintagma „oricare avantaj nedatorat”. În Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene [5], se folosește expresia „avantaj(e) de orice natură”. În Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 22.07.2003 privind combaterea corupției în sectorul privat [6] se recurge la sintagma „avantaj nemeritat de orice natură”. În Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcţionarilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale, se utilizează expresia „avantaj necuvenit pecuniar sau de altă natură” [7]. În fine, în Convenţia Uniunii Africane de prevenire şi combatere a corupţiei [8] se folosește sintagma „avantaj necuvenit de orice natură”.

De exemplu, în Raportul explicativ asupra Convenţiei penale a Consiliului Europei cu privire la corupţie, se arată: „Avantajele nedatorate au, de regulă, o natură economică. Însă, ele pot avea și o natură nepatrimonială. Important este ca infractorul (sau oricare altă persoană, de exemplu, o rudă a acestuia) să fie plasată într-o poziție mai bună decât cea dinaintea comiterea infracțiunii, precum și să nu aibă dreptul de a i se presta respectivul avantaj. Avantajele nedatorate se pot exprima, de exemplu, în bani, vacanțe, împrumuturi, produse alimentare și băuturi, soluționarea problemei într-un timp mai scurt, perspective mai bune de carieră etc. […] În sensul convenției, cuvântul „nedatorate” ar trebui interpretat ca ceva pe care destinatarul nu are dreptul în mod legal să-l accepte ori să-l primească. Pentru autorii convenției, scopul folosirii adjectivului „nedatorate” este de a excepta atât avantajele permise de lege sau de normele administrative, cât și cadourile modice, de valoare foarte redusă sau care sunt acceptabile din punct de vedere social” [9].

În continuarea acestei idei, îi vom cita pe D. Dinuică și M. K. Guiu: „Infracţiunile de corupţie aduc atingere unor drepturi economice fundamentale, în special dreptului la un salariu echitabil şi la o remuneraţie egală pentru pentru o muncă de valoare egală (art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale). Însuşi faptul că, în mod tradiţional, mita a fost definită ca o „retribuţie necuvenită” arată, credem, suficient de limpede, că faptele de luare de mită contravin dreptului la egalitate în remunerarea muncii, ca şi obligaţiei statului de a promova bunăstarea generală într-o societate democratică” [10].

Demersul nostru nu ar fi plenar, dacă nu vom reproduce următorul fragment din Decizia Curții Constituționale a României nr. 489 din 30.06.2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal și ale art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 291 alin. (1) din Codul penal: „51. Critica autorilor excepției referitoare la noțiunea de „alte foloase” este în sensul că aceasta este lipsită de claritate și previzibilitate, atât timp cât nu este precizat dacă foloasele sunt necuvenite, observând, prin comparație, norma de incriminare a infracțiunii de luare de mită, în care, alături de expresia „alte foloase”, se regăsește sintagma „care nu i se cuvin”. 52. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că potrivit doctrinei, după expresia „alte foloase” nu a fost necesar să se adauge cuvintele „care nu i se cuvin” (ca în textul art. 254 din Codul penal din 1969, referitor la luarea de mită) sau cuvântul „necuvenite” (ca în denumirea marginală a infracțiunii de primire de foloase necuvenite din art. 256 din Codul penal din 1969), deoarece în cazul infracțiunii de trafic de influență folosul este întotdeauna necuvenit, nefiind de conceput ca unei persoane particulare să i se cuvină o retribuție legală pentru intervenția sa (reală sau presupusă) pe lângă un funcționar ori alt salariat în scopul ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale (să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, potrivit art. 291 din actualul Cod penal)”. Așadar, în opinia Curții Constitiționale a României, cuvântul „necuvenit(e)” nu este indispensabil pentru a caracteriza obiectul material (imaterial) al infracțiunii de trafic de influență. Totuși, în vederea caracterizării obiectul material (imaterial) al altor infracțiuni, utilizarea respectivului cuvânt ar putea fi necesară.

Pentru comparație, în legea penală a Ucrainei, sintagma „avantaj necuvenit” este folosită chiar și în norma care incriminează traficul de influență. În conformitate cu nota nr. 2 la art. 354 „Coruperea unui angajat al întreprinderii, instituției sau organizației” din Codul penal al Ucrainei, prin „avantaj necuvenit” se înțelege „mijloacele bănești sau alte bunuri, privilegiile, înlesnirile, serviciile, activele nepatrimoniale sau oricare alte avantaje cu caracter nepatrimonial sau nepecuniar, care sunt oferite, promise, date sau primite, fără a exista un temei legal”. O definiție cu același conținut atestăm în nota la art. 364-1 „Abuzul de serviciu al funcționarului unei persoane juridice de drept privat, indiferent de forma juridică” din Codul penal al Ucrainei. Această definiție este valabilă pentru art. 364, 364-1, 365-2, 368, 369, 369-2 și 370 din Codul penal al Ucrainei. Deși asemănătoare, definiția noțiunii „avantaj necuvenit” din nota la art. 160 „Coruperea alegătorului sau a participantului la referendum” din Codul penal al Ucrainei prezintă unele particularități. În legătură cu această disonanță, S. V. Iakimova susține: „La prima vedere, diferențele de formulare par a fi nesemnificative. În realitate, acestea denotă nu doar inconsecvența legiuitorului în definirea noțiunii „avantaj necuvenit”. Diferențele în cauză pot contribui la perturbarea aplicării eficiente a răspunderii pentru infracțiunile presupunând remunerarea ilicită” [11].

Criticând formularea unor definiții identice în nota nr. 2 la art. 354 și nota la art. 364-1 din Codul penal al Ucrainei, O. P. Gorpâniuk sugerează că definiția noțiunii „avantaj necuvenit” ar urma să fie păstrată doar în nota nr. 2 la art. 354 din Codul penal al Ucrainei. În această definiție ar trebui să se facă referire la toate articolele din Titlul XVII „Infracțiuni în domeniul activității de serviciu și activității profesionale, legate de prestarea de servicii publice” al părții speciale a Codului penal al Ucrainei, care conțin respectiva noțiune” [12]. Întrucât articolele din partea specială a Codului penal al Republicii Moldova nu conțin note, considerăm mai potrivită propunerea unui alt autor: „Definițiile unor noțiuni frecvent utilizate urmează a fi formulate în partea generală a Codului penal” [13, p. 7]. Întra-adevăr, în partea generală a Codului penal al Republicii Moldova există un capitol care îndeplinește aceste condiții. Ne referim la Capitolul XIII „Înțelesul unor termeni sau expresii în prezentul Cod”.

Din această perspectivă, comportă interes punctul de vedere exprimat de I. I. Sivoplias: „Este oportună unificarea definițiilor noțiunii „avantaj necuvenit” din art. 160, 354 și 364-1 din Codul penal al Ucrainei” [14]. În consecință, considerăm că, în art. 130, 1811, 2421, 256, 324-326, 333 și 334 din Codul penal, în art. 315 din Codul contravențional și în alin. (1) art. 61 al Legii nr. 90/2008, ar trebui folosită aceeași sintagmă „universală”: „remunerația necuvenită”. Această sintagmă (în forma gramaticală corespunzătoare) ar trebui să substituie următoarele expresii sau termeni: „unui avantaj personal sau a unei remunerări” (art. 130 CP RM); „bani, bunuri, servicii ori de alte foloase” (art. 1811 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin” (art. 2421 CP RM); „unei remuneraţii sau a altor avantaje patrimoniale” (art. 256 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin” (alin. (1) art. 324, alin. (1) art. 325, alin. (1) art. 333 și alin. (1) art. 334 CP RM); „bunuri ori servicii enumerate la art.324” (alin. (4) art. 325 CP RM); „bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje” (alin. (1) art. 326 CP RM); „bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin. (1)” (alin. (11) art. 326 CP RM); „bunuri ori servicii enumerate la alin. (1)” (alin. (4) art. 326 CP RM); „mita” (alin. (4) art. 334 CP RM); „recompensă nelegitimă sau folos material” (art. 315 din Codul contravențional); „cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj” (alin. (1) art. 61 al Legii nr. 90/2008).

Continuând firul logic, propunem completarea Capitolului XIII din partea specială a Codului penal cu articolul 13414 „Remunerația necuvenită” cu următoarea dispoziție: „Prin remunerație necuvenită se înțeleg bunurile, serviciile, privilegiile sau avantajele sub orice formă, care nu i cuvin destinatarului în temeiul unor prevederi normative”. Definiții similare ar trebui formulate în art. 315 din Codul contravențional și în art. 61 al Legii nr. 90/2008. Prin aceasta sugerăm că în legislația Republicii Moldova ar trebui să se opereze cu o singură definiție a noțiunii „remunerația ilicită”.

Menționăm că o definiție, similară cu cea pe care o propunem, este formulată în alin. (3) art. 36.01 din Codul penal al Texasului. O definiție asemănătoare a fost formulată în alin. (12) art. 89 din Codul penal al Slovaciei (care nu mai este în vigoare).

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире: ХXVI Международная научная конференция (26-27 июня 2017 г., Переяслав Хмельницкий) // Сборник научных трудов. Переяслав Хмельницкий, 2017, Вып. 6, ч.6, p. 29-34.

Referințe bibliografice:

  1. United Nations Convention against Corruption. Disponibil: https://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Publications/Convention/08-50026_E.pdf
  2. Report No.254 On The Prevention Of Corruption (Amendment) Bill, 2013. Disponibil: https://indiankanoon.org/doc/68460546/
  3. Criminal Law Convention on Corruption. Disponibil: www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/173
  4. Additional Protocol to the Criminal Law Convention on Corruption. Disponibil: www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/191
  5. Convention drawn up on the basis of Article K.3 (2) (c) of the Treaty on European Union on the fight against corruption involving officials of the European Communities or officials of Member States of the European Union. Disponibil: eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:41997A0625%2801%29:EN:HTML
  6. Council Framework Decision 2003/568/JHA of 22 July 2003 on combating corruption in the private sector. Disponibil: eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX%3A32003F0568
  7. OECD Convention on Combating Bribery of Foreign Public Officials in International Business Transactions. Disponibil: www.oecd.org/corruption/oecdantibriberyconvention.htm
  8. African Union Convention on Preventing and Combating Corruption. Disponibil: https://www.au.int/web/sites/default/files/treaties/7786-file-african_union_convention_preventing_combating_corruption.pdf
  9. Explanatory Report to the Criminal Law Convention on Corruption. Disponibil: https://rm.coe.int/16800cce44
  10. Dinuică D., Guiu M. K. Luarea de mită în noul Cod penal // Revista Universul Juridic, 2015, nr. 6, p. 45-53.
  11. Якимова С. В. Про систематизацію ознак неправомірної вигоди як предмета підкупу за Кримінальним кодексом України // Вісник Національного університету «Львівська політехніка». Юридичні науки. – 2015. – № 813. – С. 292-298.
  12. Горпинюк О. П. Деякі шляхи вдосконалення кримінально-правових норм про корупційні злочини і інші посягання, пов’язані зі службовим зловживанням // Науковий вісник Львівського державного університету внутрішніх справ. Серія юридична. – 2016. – № 2. – С. 275-282.
  13. Рубанова С. Н. Примечание к статьям Уголовного Кодекса Российской Федерации: понятие, значение и виды: автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. – Краснодар, 2011. – 20 с.
  14. Сивопляс Ю. Ю. Сучасний стан та перспективи вдосконалення поняття «неправомірна вигода» // Прикарпатський юридичний вісник. – 2015. – Вип. 1. – С. 108-113.

Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.