Dr. Mihai Mareș
I. Aspecte introductive
Pandemia provocată de coronavirusul SARS-CoV-2 a determinat Republica Moldova și România să declare stare de urgență la nivel național[1] și să adopte o serie de măsuri legislative cu caracter extraordinar pentru a face față prezentei provocări epidemiologice.
Autoritățile române și-au îndreptat privirea inclusiv asupra unor instrumente care reprezintă ultima ratio în materia răspunderii în orice sistem de drept, și anume asupra normelor de drept penal, având în vedere necesitatea intensificării eforturilor de disciplinare a conduitei cetățenilor pentru combaterea COVID-19. În acest sens, normele incriminatoare relevante au fost înăsprite, ceea ce este de natură să contribuie la asigurarea prevenției generale.
II. Situația actuală care a determinat necesitatea modificării Codului penal român. Justificarea urgenței
Potrivit Notei de fundamentare[2] aferente Proiectului[3] de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, care, ulterior publicării[4], a devenit OUG nr. 28/2020, amendarea legislației penale substanțiale s-a realizat în contextul evoluției situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și declarării „Pandemiei” de către Organizația Mondială a Sănătății, în data de 11 martie 2020, al evoluției acestei situații epidemiologice pe teritoriul României, precum și al evaluării riscului de sănătate publică pentru perioada imediată.
Față de constatarea nerespectării de către un număr crescând de persoane, de la începutul lunii martie până în prezent, a măsurilor de carantină instituționalizată și de izolare la domiciliu dispuse de către autoritățile statale pentru contracararea COVID-19, ceea ce a condus la formarea a numeroase dosare penale[5], s-a considerat că normele de incriminare existente în Codul penal „nu au un suficient efect disuasiv”, astfel cum rezultă din Preambulul la actul normativ examinat.
În consecință, oportunitatea adoptării unei ordonanțe de urgență de către legiuitorul delegat român este vădită de existența unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, și anume „necesitatea instituirii unui cadru normativ care să asigure, inclusiv prin intermediul normelor de drept penal, respectarea măsurilor dispuse pentru limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 în rândul populației”[6].
III. Succintă prezentare a modificărilor legislative din sfera dreptului penal român
1) Modificarea conținutului legal al infracțiunii de fals în declarații și majorarea pedepselor
Limitele pedepsei închisorii pentru infracțiunea de fals în declarații, în forma-tip – definită în cuprinsul art. 326 Cod penal român drept declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui funcționar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe – s-au majorat de la închisoare între 3 luni și 2 ani la închisoare de la 6 luni la 2 ani; a fost menținută, totodată, prevederea pedepsei amenzii alternativ cu cea a închisorii.
De asemenea, s-a introdus o formă agravată a falsului în declarații, în noul alin. (2) al art. 326 Cod penal: fapta prevăzută la întâiul alineat supra, săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
2) Modificarea conținutului legal al infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor și majorarea pedepselor
Anterior modificării, zădărnicirea combaterii bolilor, prevăzută în art. 352 Cod penal român, avea un conținut elementar, constând în „nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli”. Aceasta se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar dacă era săvârșită din culpă, pedeapsa era închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.
Astfel cum în mod just s-a observat în literatura de specialitate[7], până la izbucnirea prezentei pandemii, nevoia socială de aplicare a acestei infracțiuni pare să fi fost aproape inexistentă. Or, în condițiile epidemiologice actuale, prin ordonanța de urgență modificatoare, se prevăd modificări și completări semnificative:
S-au majorat limitele pedepsei închisorii pentru fapta de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, la închisoare de la unu la 5 ani (eliminându-se alternativa pedepsei amenzii), iar, dacă fapta este săvârșită din culpă, se prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
S-a incriminat nerespectarea dispozițiilor autorităților privind carantina sau spitalizarea, fapta nefiind condiționată de producerea vreunei urmări (fiind, așadar, o faptă de pericol abstract[8]), astfel: „Nerespectarea măsurilor de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Pentru a asigura claritatea și predictibilitatea normei de incriminare, s-a prevăzut o definiție legală a carantinei, după cum urmează: „restricția activităților și separarea de alte persoane, în spații special amenajate, a persoanelor bolnave sau care sunt suspecte de a fi bolnave, într-o manieră care să prevină posibila răspândire a infecției sau contaminării”.
S-au introdus, totodată, următoarele variante agravate ale infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor:
● transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de către o persoană care știe că suferă de această boală este pedepsibilă cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar tentativa se pedepsește în acest caz; dacă prin această faptă s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi;
● fapta de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase este mai gravă dacă:
○ s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, în acest caz legea prevăzând o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dacă a fost comisă cu intenție, respectiv închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dacă a fost comisă din culpă;
○ s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa fiind închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dacă a fost comisă cu intenție, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dacă a fost comisă din culpă.
● în mod similar, fapta de nerespectare a dispozițiilor autorităților privind carantina sau spitalizare este mai gravă dacă s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, ori dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa fiind închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
3) Introducerea unei norme de incriminare: omisiunea declarării unor informații
În art. 3521[11] nou introdus în Codul penal se incriminează omisiunea persoanei de a divulga cadrelor medicale sau altor persoane din rândul funcționarilor publici sau unei unități în care acestea își desfășoară activitatea a unor informații esențiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
4. Aplicarea în timp. Posibil viitor control al constituționalității ordonanței de urgență
Aceste modificări ale normelor incriminatoare din cadrul părții speciale a Codului penal, ce au intrat în vigoare odată cu publicarea lor în Monitorul Oficial, reprezintă o lege penală mai aspră. Ca atare, în conformitate cu principiul activității legii penale, consacrat în art. 3 Cod penal, nu se vor aplica faptelor comise anterior intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește modalitatea de legiferare aleasă pentru a modifica dispozițiile Codului penal, respectiv prin ordonanță de urgență, ne raliem opiniei[9] potrivit căreia asistăm la „prima utilizare a ordonanței de urgență, în materia dreptului penal material, în acord cu menirea sa constituțională”. Cu toate acestea, nu este exclus ca acest act normativ să fie supus unui control de constituționalitate a posteriori, inclusiv în lumina rezultatului Referendumului consultativ pe tema justiției din anul 2019, în urma căruia votanții și-au exprimat în majoritate acordul pentru interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor și pedepselor. În legătură cu efectele acestui referendum, Curtea Constituțională a reținut[10], printre altele, că: „Rezultatul referendumului consultativ oferă doar o orientare politică în privinţa problemelor de interes naţional care au format obiectul consultării. Decizia asupra modului în care voinţa exprimată la referendum va fi pusă în operă revine însă autorităţilor publice cu competenţe în materie.”
Referințe bibliografice:
[1] A se vedea Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020, și Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020 pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind instituirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, publicată în M. Of. nr. 224 din 19 martie 2020.
[2] Disponibilă aici: http://www.just.ro/wp-content/uploads/2020/03/Nota-Fundamentare-Proiect-OUG-CP-agravare-infractiuni-COVID19_18.03.2020_dupa-sedinta-Guv-clean.pdf, p. 1.
[3] În forma adoptată în ședința de Guvern din data de 18 martie 2020, disponibil aici: http://www.just.ro/wp-content/uploads/2020/03/Proiect-OUG-CP-agravare-infractiuni-COVID19_18.03.2020_dupa-sedinta-Guv-1.pdf.
[4] M. Of. al României, Partea I, nr. 228/20 martie 2020.
[5] Conform Buletinului informativ emis de Ministerul Sănătății în 23 martie 2020: „Până în prezent, prin structurile abilitate ale MAI au fost întocmite 141 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor (…)” (disponibil la: http://www.ms.ro/2020/03/23/buletin-informativ-23-03-2020/).
[6] Nota de fundamentare, anterior cit., p. 3.
[7] G.-C. Ioan, „Zădărnicirea combaterii bolilor”, 19 martie 2020, disponibil la: https://www.universuljuridic.ro/zadarnicirea-combaterii-bolilor/2/#r26.
[8] G.-A. Lazăr, „Modificările propuse pentru modificarea Codului Penal în vederea combaterii răspândirii coronavirusului”, disponibil la: https://drept.unibuc.ro/dyn_img/aubd/Modifica%CC%86rile%20aduse%20Codului%20Penal%20prin%20Ordonant%CC%A6a%20de%20Urgent%CC%A6a%CC%86.pdf, p. 3.
[9] G.-A. Lazăr, anterior cit., p. 2.
[10] Hotărârea Curții Constituționale nr. 2/2019 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 26 mai 2019 şi la confirmarea rezultatelor acestuia, publicată în M. Of. nr. 803 din 03.10.2019, parag. 52.
[11] R. Slăvoiu, „Modificarea dispozițiilor art. 352 Cod penal prin O.U.G. nr. 28/200. Sau, de ce este periculoasă supranormarea”, din 23 martie 2020m disponibil la: https://www.juridice.ro/677008/modificarea-dispozitiilor-art-352-cod-penal-prin-o-u-g-nr-28-200-sau-de-ce-este-periculoasa-supranormarea.html.