Obligația debitorului de a depune cererea introductivă față de sine în contextul COVID-19

Citiri: 2.078

Obligația debitorului de a depune cererea introductivă față de sine în contextul COVID-19
02.04.2020 | Tudor Leșanu, Ștefan Vdovicenco

Tudor Leșanu

Ștefan Vdovicenco

Procedura de insolvabilitate a suscitat în mod continuu probleme majore de jurisprudență, dar mai ales preocupări mediului de afaceri în situația unei economii tranzitorii deja de 30 de ani și incertitudinilor economice, politice și sociale.

Totuși, asemenea preocupări au devenit în special de o actualitate deosebită odată cu Declarația Organizației Mondială a Sănătății (OMS) din 11.03.2020 [1], prin care a declarat infecția COVID–19 drept pandemie, în contextul răspândirii infecției la nivel global și creșterii numărului de cazuri de persoane infectate la peste 124.000 de persoane în peste 114 țări.

În contextul Declarației Organizației Mondiale a Sănătății și Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.55 din 17 martie 2020 conform Legii 212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război [2], prin care a instituit starea de urgență în Republica Moldova pe perioada de 60 zile. Fiind instituită Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova în calitate de organ sine lege după cum observăm până în prezent.

Prin Anexa la Dispoziția CSE nr. 1 din 18.03.2020 [3], pct. 1 s-a dispus: pe durata stării de urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020.

În ceea ce privește examinarea cauzelor civile, cu excepția, celor ce se examinează conform legii în lipsa părților, care au fost amînate pentru pronunțare, ce vizează eliberarea ordonanțelor de protecție, acțiunile privind confiscarea averii nejustificate, încuviințarea spitalizării forțate și tratamentului forțat, s-au suspendat de drept. În continuare și termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele care se suspendă de drept, aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele care se suspendă de drept, în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 1 din 18.03.2020, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.

În acest context, este foarte important în sfera afacerilor de a evidenția dacă măsurile cuprinse în Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr.1 din 18.03.2020 suspendă obligația debitorului de a depune cerere introductivă față de sine în temeiul art.14 al Legii insolvabilității?

Răspunsul este nu și va fi bazat pe raționamentul că pct.1 din Anexa la Dispoziția nr.1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova se referă la suspendarea de drept a termenelor de prescripție/decădere în scopul exercitării acțiunii privind apărarea dreptului încălcat (în sensul art.391 CC al RM), ori exercitării unui drept subiectiv sau încheierea unui act juridic (în sensul art.409 CC al RM). În contradictoriu, termenul de 30 de zile prevăzut de alin.2 art.14 al Legii insolvabilității este atribuit în sarcina unei obligații pozitive a debitorului, nefiind un termen de prescripție sau decădere în sensul Dispoziției CSE nr.1 din 18.03.2020.

În legătură cu acest fapt, considerăm important de a atrage atenția asupra reglementării legale a obligației instituite prin art.14 alin.2 lit.a) al Legii insolvabilității [4], prin care debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.10 și anume, se află în incapacitatea de plată (situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi) sau în situație de supraîndatorare (situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia).

Totodată, debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi în cazul în care executarea integrală a creanţelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori, sau în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor. Atragem atenția că a doua situație survine în cazul în care în privința debitorului deja este intentată procedura de lichidare civilă în acord cu prevederile Codului civil, din care motiv în sarcina debitorului revine obligația de a depune cerere introductivă față de sine.

Termenul limită în care debitorul urmează să depună cererea introductivă față de sine este reglementat expres de legiuitor în cuprinsul art.14 alin.3 al Legii insolvabilității, debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin.2 (deci când există riscul imposibilității satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori) şi la art. 10 alin. (2), respectiv în cazul supraîndatorării.

În spiritul nerespectării termenului de 30 de zile, învederăm un exemplu din jurisprudența națională a Curții Supreme de Justiție, cităm: „art.159 din Legea insolvabilităţii statuează în alin.(4) că în cazul în care, la distribuţia finală, se constată că bunurile care alcătuiesc masa debitoare nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, instanţa de insolvabilitate va autoriza, în mărimea creanţelor neacoperite, executarea silită din bunurile, inclusiv din mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională sau în valută străină, ale membrilor organelor de conducere ale debitorului, declarate culpabile de neândeplinirea obligaţiilor de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14 şi art. 248 şi, după caz, din patrimoniul asociaţilor (membrilor, acţionarilor) cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, pronunţând o încheiere definitivă executorie, care va fi pusă în executare de către administrator/ lichidator, prin executor judecătoresc. În cazul descris, instanţa de recurs a concis că, odată fiind notificat de către IFS pe mun. Bălţi, prin notificarea prealabilă, Grigore G., în calitate de administrator al debitorului insolvabil SC „St.N.” SRL şi unic asociat al acestuia, avea obligaţia de a depune imediat cerere introductivă, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice, obligaţie instituită prin art. 14 alin. (3) din Legea insolvabilităţii” [5].

Importanța acestui aspect reflectat rezidă în efectele contrariului, or legiuitorul în cuprinsul art.14 alin.4 al Legii insolvabilității, a statuat expresis verbis și efectele nedepunerii în termen a cererii introductive, dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Pentru a fi mai laconici redăm consecințele omisiunii inclusiv și în perioada stării de urgență de a depune cererea introductivă:

1. Răspundere subsidiară patrimonială[1] (art.248 al Legii insolvabilității);
2. Răspundere contravențională în corespundere cu art.288 Cod contravențional, care se sancţionează cu amendă de la 24 la 30 de unităţi convenţionale (până la 7 ianuarie 2019 se sancționa cu răspundere penală).

[1] Răspunderea se va angaja, pentru acea parte din pasiv (sau, eventual, pentru tot pasivul) aflată în raport de cauzalitate cu fapta ilicită, deci care este imputabilă persoanei respective în cumularea întrunirii condițiilor inerente răspunderii delictuale.

Condițiile de admitere a cererii introductive înaintate de debitor față de sine sunt cuprinse în conținutul art.16 al Legii insolvabilității și anume, debitorul trebuie să se indice în cererea introductivă: codul fiscal şi numerele conturilor bancare ale debitorului; valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente; temeiul creanţelor şi termenele lor de executare, cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi ale creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului; suma datoriilor la bugetul public naţional; motivarea temeiului insolvabilităţii; date despre cererile de chemare în judecată a debitorului primite spre examinare de către instanţa de judecată, precum şi despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului; date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui; candidatura propusă la funcţia de administrator al insolvabilităţii/ lichidator. Totodată, în cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare.

În mod subsecvent la cererea introductivă a debitorului se va anexa în dependență de situația faptică, copia de pe statutul sau de pe contractul său de asociere; lista participanţilor (membrilor) săi; bilanţul contabil la data ultimului raport financiar; documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor sale dacă este persoană fizică (întreprinzător individual); datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre bunurile gajate; lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor; dovada notificării proprietarului (fondatorului), a cărui lipsă însă nu împiedică admiterea spre examinare a cererii introductive.

După cum observăm sancțiunea exponențială a omisiunii exponenților mediului de afaceri de a depune în termen cererea introductivă față de sine rezidă în răspunderea subsidiară patriminială pentru prejudiciile (creanțele creditorilor) care v-or rămâne neacoperite în rezultatul acestei culpe.

Totodată, considerăm că deși, Dispoziția nr.1 a CSE din 18.03.2020 nu a suspendat termenul de 30 de zile pentru a depune cererea introductivă, totuși în eventualitatea deschiderii procedurii în temeiul cererii depuse de un creditor și înaintării pe parcursul procesului de insolvabilitate a unei acțiuni în răspundere subsidiară, membrii organelor de conducere (art.247 al Legii insolvabilității) se v-or putea ”proteja” de acțiune motivând consecințe ale stării de sănătate, impunerii izolării la domiciliu sau alte măsuri de impreviziune fortuită și intangibilă care va putea fi probată prin orice mijloc de probă.

În privința faptului dacă se vor examina pe perioada stării excepționale (15.03.2020-15.05.2020) cererile introductive depuse de debitori față de sine, reieșind din pct.4 al Anexei la Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr.1 din 18.03.2020 [3],care prevede că cauzele civile, cu excepția, celor ce se examinează conform legii în lipsa părților, care au fost amînate pentru pronunțare, ce vizează eliberarea ordonanțelor de protecție, acțiunile privind confiscarea averii nejustificate, încuviințarea spitalizării forțate și tratamentului forțat, se suspendă de drept, rezultă că examinarea cererii introductive depuse de debitor nu va putea fi examinată cel puțin până la data de 15 mai 2020.

În privința desfășurării în continuare a procedurilor de insolvabilitate, reieșind din Dispoziția CSE din 26 martie 2020 [6], prin care s-a dispus ca avocații, notarii și executorii judecătorești sunt obligați, pe perioada stării de urgență, să asigure continuitatea activității, cu respectarea normelor sanitar-epidemiologice, ar rezulta că administratorii autorizați nu sunt obligați să desfășoare activitate. Totuși, nu putem omite faptul că multe societăți insolvabile activează în domeniul agriculturii, produselor alimentare etc. și care necesită în continuare realizarea activității, mai ales prin prisma sezonului de prelucrare a terenurilor. Din acest considerent, procedurile de insolvabilitate vor continua în măsura în care deciziile de gestiune imediată a activității pot fi luate personal de administrator/lichidator, fie în rezultatul aprobării de către creditori prin conferințe video.

NOTĂ. Atragem atenția asupra importanței depunerii cererii introductive față de sine în termenul legal, subsecvent circumstanțelor invocate și datorită faptului că prin pct. 2 din Dispoziția nr.1 a CSE din 18.03.2020 [3] s-a dispus ca calcularea dobînzilor și penalităților în cadrul procedurilor de executare silită pe perioada stării de urgență se suspendă. Totuși, calcularea penalităților sau dobânzilor rezultate din neexecutarea obligațiilor ex oficio procedurii de executare silită nu se suspendă.

Prin urmare, tergiversarea depunerii cererii introductive în rezultatul imposibilității achitării datoriilor, duce la calculul continuu a dobânzilor sau penalităților, care prin cererea introductivă depusă de un creditor vor fi înaintate spre validare.

Învederăm că prin Hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr.2 din 24.03.2014 cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii [7] la pct. 4.2, se explică că: Creditorii debitorului sunt persoane fizice sau juridice, deținători ai unui drept de creanță asupra patrimoniului debitorului, care fac dovada creanței sale față de acest patrimoniu în condițiile Legii insolvabilității. Dovada creanței față de patrimoniul debitorului se face prin documentele ce adeveresc obligațiile debitorului față de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligații, alte documente care justifică creanța și nu este obligatoriu ca creanța să fie probată doar prin copia de pe hotărârea irevocabilă a instanței de judecată sau copia de pe hotărârea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe încheierea judecătorească irevocabilă privind recunoașterea hotărârii judecătorești sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment”.

În acord cu Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.2 din 24.03.2014 și jurisprudența continuă a Curții de Apel Chișinău (în special), se va admite spre examinare cererea introductivă depusă de un creditor cu anexarea documentelor ce adeveresc obligațiile debitorului față de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligații, alte documente care justifică creanța, fără a deține un titlu executoriu!!!

În consecință, debitorul care se află în situația de incapacitate de plată urmează să adopte o poziție diligentă și activă, a contrario există riscul în care cererea introductivă să fie depusă de un creditor, sub ”sancțiunea” unor dobânzi sau penalități calculate pe toată perioada inter alia de stare excepțională și sub sancțiunea răspunderii subsidiare pentru nedepunerea cererii introductive față de sine!

Pentru a detalia consecințele depunerii cererii introductive de un creditor și nu de debitor însuși, redăm un exemplu din jurisprudența Curții Supreme de Justiție în dosarul nr.2ri-95/17 [8], prin care, cităm: „Instanța de recurs relevă că odată cu admiterea cererii introductive depusă de SRL „N.-US” pe motivul existenței temeiurilor de insolvabilitate a debitorului SRL „L.”, concomitent s-a constatat și culpa organelor de conducere ale debitorului, și anume a administratorului SRL „L.” J. Gh. și asociatului J.T., prin nedepunerea cererii introductive în cazurile și în temeiul prevăzut de Legea insolvabilități”. În rezultat, s-a atras la răspundere subsidiară solidară, în vederea stingerii creanțelor și s-a încasat în mod solidar din contul lui J.Gh., administrator statutar și asociat al SRL „L.” în procedura simplificată a falimentului și J.T., asociat al SRL „L.” în procedura simplificată a falimentului, suma de 215877,69 lei în scopul distribuirii către creditorii validați conform tabelului definitiv consolidat.

Subsidiar, depunerea cererii introductive la o etapă incipientă a incapacității de plată sub aspectul mărimii acesteia ar putea favoriza intentarea procedurii accelerate de restructurare, care comparativ cu celelalte proceduri prezintă o serie de avantaje economice și temporale evidente, printre care durează mult mai puțin, nu este necesară o perioadă de observație, debitorul nu se consideră a fi sine qua non în insolvabilitate (fiind o procedură excedentă, de pre-insolvabilitate).

În concluzie, organele de conducere a persoanelor juridice din Republica Moldova urmează a adopta o poziție activă și de maximă diligență în vederea depunerii cererii introductive față de societatea administrată în situația incapacității de plată sau supraîndatorare pentru a evita orice risc sub sancțiunea răspunderii subsidiare sau contravenționale. În sensul dat ar putea fi inițiate negocieri cu potențialii depunători (creditori) a cererii introductive în vederea amânării plăților pe perioada stării de urgență naționale în contextul pandemiei COVID-19.

P.S. Studiul expus nu reprezintă o consultație juridică. Pentru consultații juridice asupra problemelor apărute în legătură cu afacerea dvs., vă recomandăm să consultați un avocat!

Referințe bibliografice: