Ecaterina Vornicescu

Reieșind din importanța procesului de tranzacționare în epoca contemporană și pentru evoluția economiei naționale a statului, realizând rezonanța consimțământului liber și valabil exprimat al persoanei în cadrul acestui proces, legiuitorul din Republica Moldova a decis incriminarea, la art. 247 din Codul penal, a constrângerii de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheiere ei, în dependență de gradul de pericol al acestei acțiuni.

Cu toate că legiuitorul din Republica Moldova a prevăzut răspunderea penală pentru constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei, la art. 247 CP RM, încă de la adoptarea Codului penal nr. 985 din 18.04.2002, totuși „publicitatea” și aplicabilitatea acestui articol rămâne afectată de un dubiu semnificativ.

Timp de 18 ani de incriminare, constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei, în formula de incriminare, prevăzută la art. 247 CP RM, nu a suferit nici o modificare esențială, de conținut sau principiu, iar cele 3 „intervenții” în conținutul art. 247 s-au datorat necesității de ajustare la modificările generale ale Codului penal, fie în sensul modificării pedepselor, fie al excluderii anumitor circumstanțe agravante, nu însă legate nemijlocit de modul în care se incriminează, la momentul actual, constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei.

În contextul analizei particularităților infracțiunilor de constrângere de a încheierea o tranzacție sau de a refuza încheierea ei, am depistat câteva lacune legislative, care ar crea impedimente la aplicarea corectă și eficientă a art. 247 CP RM.

I. Tipurile de acte juridice, la încheierea cărora sau la refuzul de la încheierea cărora este constrânsă victima

Art. 247 CP RM incriminează constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei. Este importantă elucidarea conținutului noțiunii de „tranzacție”, în acest sens. Menționăm următoarele:

– În sensul prevederii de la art. 247 CP RM, prin „tranzacție” se subînțelege contractul de orice tip, sau – acordul de voință între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. [1, p. 264-265];
– Dispoziția de la art. 247 CP RM nu utilizează termenul de „tranzacție” în accepțiunea art. 1917 Codul civil al Republicii Moldova, aceasta deoarece art. 1917 CC se referă anume la contractul de tranzacție, nu la tranzacție ca fenomen civil. De altfel, art. 247 CP RM s-ar limita doar la constrângerea de a încheia contracte de tranzacție, iar constrângerea de a încheia alte acte ar rămâne în afara cadrului de incriminare;
– Noțiunea de „tranzacție” în textul art. 247 CP RM nu se poate extinde asupra actelor juridice unilaterale, or tranzacția este un act juridic bi- sau multilateral (de altfel ar fi o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale, care este interzisă prin prisma alin. (2) art. 3 CP RM).

Se atestă o discordanță dintre perceperea și reglementarea noțiunii de „tranzacție” în accepțiunea legislației civile, pe de o parte, și a celei penale, pe de altă parte. Acest fapt sporește riscul interpretării ambigue a legislației, precum și generării anumitor confuzii, confruntări în ceea ce privește normele de drept penal, în coroborare cu cele de drept civil. Drept rezultat, sunt posibile cazurile de calificare eronată a faptelor juridice.

Mai mult decât atât, faptul că art. 247 din Codul penal al Republicii Moldova incriminează constrângerea de a încheia acte juridice fie bilaterale, fie multilaterale, înseamnă că actele juridice unilaterale se află în afara sferei de acțiune a art. 247 CP RM. Considerăm că exceptarea actelor juridice unilaterale din această listă constituie o lacună legislativă, întrucât la momentul actual art. 247 CP RM nu asigură o apărare eficientă pentru toate actele juridice civile. [2, p. 477]

Deficiența legislativă invocată, poate fi argumentată prin următoarele exemple: o persoană este constrânsă să întocmească un testament, pe care nu dorește să-l întocmească (ipoteza nr. 1), sau este împiedicată să întocmească un testament dorit (ipoteza nr. 2),  fiind amenințată cu aplicarea violenței, cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor, precum și cu răspândirea unor informații care ar cauza daune considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate, în lipsa semnelor de șantaj. În versiunea actuală a art. 247 CP RM, faptele autorului în ipotezele prezentate rămân a fi în afara cadrului legal penal, iar acestea nu pot fi calificate conform dispozițiilor art. 247 CP RM, întrucât ar fi o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale. Prin urmare, legea penală nu poate interveni în anumite situații cu grad de pericol social sporit.

În acest context, ar fi benefică înlocuirea termenului de „tranzacție” cu sintagma „act juridic civil”, atât în denumirea, cât și în textul articolului 247 CP RM. Această modificare ar fi de natură să protejeze toate actele juridice civile de influența faptelor penale.

II. Cercul de persoane, cu răspândirea unor informații controversate despre care este amenințată victima

În conformitate cu alin. (1) art. 247 CP RM, cade sub incidența legii penale constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei, însoțită de amenințarea cu răspândirea unor informații care ar cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate

Menționăm că informațiile, cu divulgarea cărora este amenințată victima, sunt de natură să afecteze reputația, cinstea, demnitatea victimei și a rudelor sale apropiate.

În conformitate cu alin. (4) art. 134 CP RM, prin rude apropiate înțelegem: 1) părinții; 2) copiii; 3) înfietorii; 4) copii înfiați; 5) frații și surorile; 6) bunicii; 7) nepoții. Prin urmare:

– Părinții sunt rude apropiate în raport cu copiii, iar copiii – în raport cu părinții;
– Înfietorii sunt rude apropiate în raport cu copiii înfiați, iar copiii înfiați – în raport cu înfietorii;
– Frații și surorile sunt rude apropiate între ele;
– Bunicii sunt rude apropiate în raport cu nepoții, iar nepoții – în raport cu bunicii.

Astfel, remarcăm că legiuitorul a limitează cercul de persoane, asupra cărora se pot răsfrânge amenințările făptuitorului de a răspândi anumite informații, ce ar putea leza onoarea, demnitatea, cinstea, reputația, la victimă și la cele 7 categorii, prevăzute de către legiuitor, drept rude apropiate. Alte categorii de persoane apropiate, de ex. prietenii apropiați ai victimei, nu sunt incluse în lista exhaustivă, prevăzută de către legiuitor. [3]

Acest fapt reprezintă o altă lacună legislativă în contextul art. 247 CP RM, întrucât la moment legiuitorul reiese doar din raționamentele unei legături de sânge, nu și a unui atașament emoțional. Ceea ce este important, e faptul că autorul mizează pe o anumită vulnerabilitate și atașament al victimei față de persoanele, cu răspândirea informațiilor despre care, aceasta este amenințată. Reieșind din realitățile sociale, nu putem nega faptul că un asemenea atașament persoana îl are nu numai față de rudele apropiate, așa cum sunt definite în art. 134 CP RM, ci și față de alte persoane, de ex. prietenii apropiați, concubina/concubinul etc. Mai mult decât atât, nu putem exclude probabilitatea ca victima să fie afectată mai mult de amenințarea cu răspândirea unor informații controversate despre un prieten apropiat, decât despre o rudă apropiată.

Prin urmare, este necesară extinderea cercului de persoane, cu răspândirea informațiilor despre care poate fi amenințată victima, la „terțe persoane”. În aceste circumstanțe, va rămâne la discreția instanței de a stabili, dacă amenințarea cu răspândirea informațiilor despre o anumită persoană apropiată a victimei a fost de natură s-o preseze și s-o determine să încheie o tranzacție sau să refuze încheierea acesteia sau nu, iar gradul de „apropiere” va fi luat în calcul la individualizarea pedepsei.

III. Modalitățile normative ale acțiunii adiacente, în sensul alin. (1) și al lit.b) alin. (2) art. 247 CP RM

Legiuitorul din Republica Moldova a prevăzut o listă expresă a modalităților normative ale acțiunii adiacente – parte componentă a faptei prejudiciabile în sensul alin. (1) și lit. b) alin. (2) art. 247 CP RM. Astfel, constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei va putea fi calificată în conformitate cu alin. (1) și lit. b) alin. (2) art. 247 CP RM, numai dacă această constrângere va fi însoțită de:

– Amenințarea cu aplicarea violenței;
– Amenințarea cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor ;
– Amenințarea cu răspândirea unor informații care ar cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate;

Faptul că lista de modalități ale acțiunii adiacente din cadrul faptelor prejudiciabile prevăzute la alin. (1) și lit. b) alin. (2) art. 247 CP RM are un caracter exhaustiv reprezintă o lacună legislativă. La moment, orice altă influență, în afara listei exhaustive a modalităților acțiunii adiacente în contextul menționat, oricât de periculoasă ar fi aceasta, nu va îndeplini rolul de modalitate a acțiunii adiacente din cadrul faptelor prejudiciabile prevăzute la alin. (1) și la lit. b) alin. (2) art. 247 CP RM. [1, p.266] În acest context, în cazul în care o persoană va fi constrânsă să încheie o tranzacție sau să refuze încheierea acesteia, iar constrângerea va fi însoțită, spre exemplu, de amenințarea cu răpirea persoanei, fapta în cauză nu va putea fi calificată nici în conformitate cu articolului 247 CP RM, nici conform articolului 189 CP RM (Șantajul), deoarece pentru ambele infracțiuni legiuitorul a prevăzut o listă expresă și exhaustivă a modalităților acțiunii adiacente, altele fiind în afara cadrului de incriminare. Așadar, în lumina legislației actuale a Republicii Moldova, făptuitorul aflat în ipostaza exemplificată mai sus, nu va putea fi tras la răspundere penală, din lipsa de semne constitutive ale vreunei infracțiuni.

Considerăm că ar fi benefică urmarea exemplului legiuitorului spaniol și renunțarea la caracterul expres și exhaustiv al listei modalităților normative ale acțiunii adiacente, în cazul alin. (1) și lit. b) alin. (2) art. 247, reglementând Constrângerea de a încheia o tranzacție sau de a refuza încheierea ei, însoțită de mijloace de intimidare sau amenințări cu mijloace violente.

În această ordine de idei,  orice manifestare a unui comportament violent, inclusiv deteriorarea sau nimicirea bunurilor persoanei care este constrânsă, ar intra sub incidența conceptului de „mijloc violent”. Aceasta deoarece noțiunea de „violent” înglobează tot ceea ce se exprimă în putere, intensitate mare.

„Mijlocul de intimidare” ar include în sine orice acțiune a făptuitorului care ar insufla teamă persoanei constrânse, iar teama – ca generator al intimidării – presupune, de fapt amenințare. Or, aparent nu este posibil de a intimida pe cineva fără a-i insufla o anumită spaimă, prin urmare – fără a amenința persoana cu ceva, la fel cum este imposibil de a amenința o persoană fără a-i sugera un oricare tip de spaimă, de altfel amenințarea ar fi lipsită de orice sens.

Sumând cele menționate supra, considerăm că, în scopul eliminării carențelor legislative enunțate, este necesară modificarea și completarea art. 247 Cod penal, având următorul cuprins:

Articolul 247. Constrângerea de a încheia un act juridic civil sau de a refuza încheierea lui
1) Constrângerea de a încheia un act juridic civil sau de a refuza încheierea lui, însoțită de mijloace de intimidare sau amenințări cu mijloace violente, în lipsa semnelor de șantaj,
se pedepsește cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.
2) Aceeași acțiune săvârșită:
b) cu aplicarea violenței, cu nimicirea sau cu deteriorarea bunurilor;
c) de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală
se pedepsește cu amendă în mărime de la 6000 la 7000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani

Referințe bibliografice:

1. Stati V. Infracțiuni economice. Note de Curs. Ediția a II-a, revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016. Chișinău: CEP USM, 2016;
2. Moiseev D. Delimitarea șantajului de infracțiunea prevăzută la art. 247 CP RM: Asemănări și deosebiri privind obiectul infracțiunii. Analele științifice ale USM. Volumul I., Chișinău, 2006 [p. 477];
3. Овчинникова К.О. Сравнительный анализ ответсвенности за принуждение к совершению сделки или отказу от ее совершения в РФ и зарубежных странах. Теория и практика современной науки. 2016. № 6-12 (12). Москва: 2016.