Dr. hab. Nicolae Sadovei

Generalități. La 11 martie 2020 Organizația Mondială a Sănătății (în continuare – OMS) a declarat, în urma aplicării mecanismelor proprii de evaluare și constatare a riscurilor asupra sănătății populației lumii, pandemie globală legată de infecția COVID-19, declanșată de către coronavirusul SARS-CoV-2 [1]. În calitate de epidemie care a depășit granițele naționale ale statelor lumii, pandemia s-a extins fulgerător și asupra populației Republicii Moldova, statul fiind impus să acționeze rapid, trecând de la constatarea gradului de alertă Cod galben la nivel naţional referitor la situaţia epidemiologică prin infecţia cu COVID-19 (24 februarie 2020) [2], la Cod portocaliu (8 martie 2020) [3], Cod roșu (13 martie 2020) [4], culminând prin declararea Stării de urgență pe întreg teritoriul țării (17 martie 2020) [5]. În situația creată, absolut nouă și chiar frapantă pentru majoritatea populației țării, fiecare persoană fizică aflată pe teritoriul Republicii Moldova, dar și o parte din cetățenii aflați în afara țării a obținut prin efectul legii un statut juridic inedit – cel de beneficiar de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19. Acest statut presupune, pe de o parte, faptul că beneficiarul în cauză se află în raporturi juridice speciale cu un alt subiect – prestatorul de servicii de sănătate publică – și, totodată, că el are capacitate juridică specifică statutului deținut, este titularul unor drepturi și obligații speciale, este protejat prin intermediul unor garanții juridice speciale și poate fi atras, în condițiile legii, la răspundere juridică.

Sănătatea publică și sănătatea individuală: dimensiuni juridice. Sub aspectul conţinutului lor juridic, sănătatea publică și sănătatea individuală nu sunt categorii identice. Sănătatea este definită de către OMS drept o stare completă de bună dispoziţie în plan fizic, mental si social, nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii [6], iar legiuitorul naţional garantează, prin intermediul art.36 din Constituţie, dreptul fiinţei umane la ocrotirea sănătăţii [7]; drept care face parte, potrivit prevederilor art.43 din Codul Civil, din categoria drepturilor inerente ale persoanei fizice [8]. O definiţie similară cu cea oferită de către OMS se conţine şi în art.2 din Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr.10/03.02.2009, însă legiuitorul o încadrează juridic în categoria sănătăţii individuale [9]. Spre deosebire de sănătatea individuală, sănătatea publică este definită de către legiuitor, prin intermediul aceleiaşi Legi nr.10/03.02.2009, drept un ansamblu de măsuri ştiinţifico-practice, legislative, organizatorice, administrative şi de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile şi să prelungească viaţa prin eforturile şi alegerea informată ale societăţii, comunităţilor publice, celor private şi ale indivizilor. În mod evident, aceste categorii juridice sunt diferite. Ca și persoană fizică individualizată (individ), fiecare om este purtător direct de sănătate individuală. Totodată, nu se poate afirma acelaşi lucru şi în privinţa sănătăţii publice; adică persoana fizică nu este concomitent şi purtătoare directă de sănătate publică. Însă relizarea efectivă a dreptului la ocrotirea sănătății, inerent oricărei persoanei fizice, poate fi obţinută doar cumulativ, prin securizarea mixtă atât a sănătăţii individuale, de care este reponsabil fiecare individ în parte, cât şi a celei publice, de care este responsabil atât statul, cât şi populaţia ţării, parte a căreia este, la rându-i, şi purtătorul suveran al sănătăţii individuale – persoana fizică.

Serviciile de sănătate, serviciile de sănătate publică şi actele medicale: dimensiuni juridice. În mod praxiologic, realizarea dreptului persoanei fizice la ocrotirea sănătăţii se produce prin intermediul prestării unor servicii specializate de către subiecţii autorizați în modul stabilit de lege. Serviciile specializate în cauză (abordate strict doar sub aspectul celor tratate în acest articol! – N.S.) sunt de două feluri (categorii): servicii de sănătate și, respectiv, servicii de sănătate publică. Serviciile de sănătate reprezintă, potrivit art.1 din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr.263/27.10.2005, un complex de măsuri orientate spre satisfacerea necesităţilor populaţiei în ocrotirea şi recuperarea sănătăţii, realizate cu folosirea cunoştinţelor profesionale medicale şi farmaceutice [10], iar serviciile de sănătate publică fac obiectul de reglementare al Legii nr.10/03.02.2009 şi sunt definite, prin intermediul art.2, drept activităţi destinate să promoveze sănătatea, să prelungească viaţa şi să prevină bolile în cadrul sectorului de sănătate, orientate către populaţie. Așadar, dacă sănătatea individuală și sănătatea publică, ca și categorii juridice, sunt esențialmente diferite, atunci serviciile de sănătate și, respectiv, serviciile de sănătate publică au suficiente elemente comune. Actele medicale, la rândul lor, constituie o subcategorie de servicii de sănătate individualizate şi se manifestă, potrivit art.1 din Legea nr.263/27.10.2005, prin orice examinare, tratament, cercetare clinică şi asistenţă sau altă acţiune aplicată pacientului cu scop profilactic, diagnostic, curativ (de tratament), de reabilitare sau de cercetare biomedicală şi executată de un medic sau de un alt lucrător medical. Fiecare persoană fizică este în drept să beneficieze – din punct de vedere praxiologic – atât de servicii de sănătate individualizate (acte medicale), cât și de servicii de sănătate publică (ca și individ care face parte din categoria generică, denumită de către legiuitor populație). Iată de ce fiecare persoană fizică, indiferent de statutul propriu – beneficiază sau nu momentan de prestarea unui serviciu de sănătate individualizat – are calitatea de beneficiar de servicii de sănătate publică și este obligaţă să respecte prevederile legale operabile în materia sănătății publice. Altfel spus, nu orice persoană fizică deţine calitatea de pacient, dar toate persoanele fizice deţin calitatea de beneficiari de servicii de sănătate publică. Statutul respectiv de beneficiar de sănătate publică este obţinut de către persoana fizică prin efectul legii, iar raporturile juridice apărute în legătură cu prestarea serviciilor de sănătate publică beneficiarilor sunt raporturi de drept public, spre deosebire de raporturile de prestare a serviciilor de sănătate individualizate (de efecturae a actelor medicale), care – de regulă – sunt prestate pacienţilor la solicitarea acestora şi fac parte din categoria raporturilor de drept privat.

Beneficiarii de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19. Cu începere de la 24 februarie 2020, adică din ziua când Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică (în continuare – CNESP) a constatat grad de alertă Cod galben la nivel naţional referitor la situaţia epidemiologică prin infecţia cu COVID-19, manifestat prin existența unui risc posibil de declanşare a urgenţei de sănătate publică, fiecare persoană fizică aflată în ţară a căzut în mod direct sub incidența legislației speciale în materie de sănătate publică. Aşadar, începând cu ziua respectivă toate persoanele fizice au obţinut un nou statut juridic – cel de beneficiari de servicii de sănătate publică în contextul epidemiei COVID-19 (la momentul constatării gradului de alertă Cod galben încă nu fusese declarată starea de pandemie), cu toate drepturile, obligațiile, garanţiile, dar şi cu răspunderea juridică asociată statutului respectiv. În urma obţinerii calităţii juridice în cauză, organismele abilitate ale statului au fost autorizate cu dreptul de intervenție în scopul depistării persoanelor fizice care, ipotetic, erau contaminate cu virusul SARS-CoV-2 sau erau bolnave de COVID-19. Faptul dat a generat intrarea persoanelor fizice, în calitate de beneficiari de servicii de sănătate publică în contextul epidemiei COVID-19, în raporturi juridice de drept public cu caracter special. În virtutea acestor raporturi, în situațiile legate de existența unui risc de atentare asupra sănătății publice a populației, persoanele fizice beneficiare au fost obligate să se supună măsurilor întreprinse de către organismele în cauză – în primul rând, celor întreptrinse de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (în continuare – ANSP) – sau acestora li s-a recomandat adoptarea şi uzitarea unui comportament care să nu compromită sănătatea publică. În acest sens, Hotărârea CNESP nr.2/24.02.2020 a generat în sarcina beneficiarilor un şir de acţiuni cu conținut juridic special – păstrarea distanţei sociale, autoizolarea la domiciliu, etc.

Ulterior pe parcursul perioadei care a urmat, procesele s-au desfăşurat (şi continuă să se desfăşoare) cu o viteză ameţitoare. Astfel, CNESP a mai adoptat pe parcurs încă şapte hotărâri legate de situaţia ce ţine de infecţia COVID-19 (în total – nouă hotărâri, ultima fiind cea adoptată în ziua de 15 martie 2020, cu două zile înainte de declararea stării de urgenţă pe teritoriul ţării) [11]. Aceste acte cu caracter tehnico-normativ au generat atât în beneficiul, cât şi în sarcina beneficiarilor o nouă serie de drepturi şi obligaţii legate de protejarea sănătăţii publice a populaţiei, unele dintre acestea fiind, din nefericire, confuze sau chiar lipsite de un substrat consistent de ordin juridic. Totodată, pe parcursul acestei perioade a intervenit şi modificarea statutului juridic al beneficiarilor de servicii de sănătate publică în contextul epidemiei COVID-19: după declararea la 11 martie 2020 de către OMS a pandemiei globale, aceştia s-au transformat deja în beneficiari de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19.

După declararea stării de urgenţă CNESP nu a mai emis niciun act deoarece, conform Hotărârii Parlamentului nr.55/17.03.2020 şi în temeiul Legii privind regimul stării de urgență, de asediu și de război nr.212/2004 [12], pe perioada stării de urgență Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova (în continuare – CSERM) este abilitată cu dreptul de a emite dispoziții în vederea punerii în executare a măsurilor speciale, legate de gestionarea tuturor politicilor ce ţin de supravegherea de stat asupra sănătăţii publice. Astfel, CSERM a adoptat deja treisprezece dispoziţii legate de gestionarea situaţiei ce ţine de pandemia generată de infecţia COVID-19 [13]. La fel ca şi hotărârile emise de CNESP, şi actele CSERM poartă caracter tehnico-normativ şi generează pentru beneficiarii de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19, noi drepturi şi obligaţii ce ţin de protejarea sănătăţii publice a populaţiei. Este important de a ţine cont de faptul că toate autorităţile publice centrale, autorităţile publice locale, toate persoanele juridice de drept public şi de drept privat, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi toate persoanele fizice aflate la momentul actual pe teritoriul Republicii Moldova, sunt obligate să asigure în continuare executarea tuturor prevederilor hotărârilor CNESP, emise în perioada 02 februarie 2020 – 15 martie 2020, care nu au fost abrogate sau care nu contravin dispoziţiilor, emise de CNESP începând cu data de 18 martie 2020.

Categoriile de beneficiari de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19. Fiind abordate prin prisma statutului juridic individual al fiecărui beneficiar de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19, toate persoanele fizice – populația Republicii Moldova – se află în situaţie de risc de contaminare. În acest sens persoanele în cauză, fără nicio excepţie, pot fi incluse de jure în una (sau, în anumite cazuri, în mai multe) din categoriile de beneficiari, în dependenţă de criteriul utilizat pentru încadrarea respectivă. Din punct de vedere praxiologic drept criteriul primar şi, totodată, cel mai important pentru încadrare, serveşte însăşi infecţia COVID-19. Acest criteriu este important datorită faptului că nu este centrat pe formalităţi juridice exteriorizate, cum ar fi asigurarea medicală a subiectului, vârsta acestuia, cetăţenia, locul de trai (reşedinţă) etc., ci pe valoarea primară supusă riscului de a fi afectată şi necesităţii directe de a fi protejată prin mecanisme juridice specifice – sănătatea subiectului în raport cu infecţia COVID-19.

Sub aspectul celor menţionate, subiecţii în cauză deţin fie statut juridic unic, fie statut juridic multiplu (dublu). În prima categorie se încadrează persoanele care sunt beneficiare de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19, însă nu sunt infectate sau în privinţa cărora nu există simptome clare că ar putea fi infectate; în cea de a doua categorie – persoanele care sunt beneficiare de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19 şi sunt infectate sau în privinţa cărora există simptome că ar putea fi infectate. Cu referinţă la cea de a doua categorie, subiecţii incluşi aici deţin, pe lângă statutul juridic de beneficiari de servicii de sănătate publică, şi statutul juridic de beneficiari de servicii de sănătate individualizate – sunt pacienţi. În privinţa acestora sunt efectuate un şir de acte medicale sub forme de intervenţii medicale – examinări, tratamente, cercetări clinice şi asistenţă sau alte acţiuni aplicate cu scop profilactic, diagnostic, curativ (de tratament), de reabilitare sau de cercetare biomedicală şi care sunt executate – obligatoriu! –  de medici sau de alţi lucrători medicali.

Beneficiarii de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19, care nu sunt infectaţi sau în privinţa cărora nu există simptome clare că ar putea fi infectaţi. În contextul pandemiei legate de infecţia COVID-19, sănătatea publică a populaţiei Republicii Moldova se asigură prin intermediul prestării pentru persoanele fizice a unor servicii speciale de sănătate publică, caracterul cărora este determinat de instituirea stării de urgenţă în sănătatea publică. Cu referinţă la situaţia epidemiologică prin infecţia cu COVID-19, instituirea stării de urgenţă în sănătatea publică a atras în consecinţă aplicarea unor măsuri cu caracter divers, dar care nu sunt caracterizate în mod primar prin dimensiuni de ordin medical. În aceste condiţii, majoritatea absolută a persoanelor fizice în calitate de beneficiari de servicii de sănătate publică se află sub incidenţa directă a unor măsuri care, deşi nu sunt medicale, au drept scop prevenirea infectării persoanelor cu infecţia COVID-19. Aceste măsuri se încadrează (sau cel puţin se prezumă că se încadrează) în spaţiul legal şi se manifestă, pentru categoria dată de beneficiari, printr-un şir de acţiuni juridice cu caracter administrativ, economic, social şi de menţinere a ordinii publice. Din categoria acestora fac parte, inter alia, următoarele: păstrarea distanţei sociale; interzicerea aflării persoanelor în spații publice: parcuri, păduri, terenuri de joacă, terenuri sportive, zone de agrement; interzicerea pentru persoanele în vârstă de peste 63 ani de a se afla în afara domiciliului și în spațiile publice fără necesitate stringentă; interzicerea aflării în locuri publice în grupuri mai mari de 3 persoane (cu excepţiile stabilite); autoizolarea la domiciliu, în cazul lipsei simptomelor de boală respiratorie, pentru persoanele care s-au aflat în contact cu o persoană infectată cu COVID-19 și pentru cele care s-au întors de peste hotarele Republicii Moldova; completarea fişei epidemiologice de către persoana care traversează frontiera de stat pe sensul de intrare în Republica Moldova, etc. În cazul în care în anumite localităţi este instituit regim de carantină în legătură cu infecţia COVID-19, persoanele fizice care locuiesc în localităţile respective sunt suspuse unor măsuri speciale suplimentare, de regulă de natură relativ-imperativă sau chiar absolut-imperativă.

Atâta timp cât beneficiarii serviciilor de sănătate publică nu sunt infectaţi sau în privinţa cărora nu există indicii clare că ar putea fi infectaţi, aceştia nu sunt supuşi – nici în sens juridic, nici în sens medical – unor acte medicale şi nu deţin statut juridic de pacienţi. Din aceste considerente măsurile non-medicale aplicate asupra beneficiarilor în cauză adesea sunt percepute de către subiecţii respectivi ca şi intervenţie a statului în domeniul vieţii lor private şi generează, în unele cazuri, refuzul direct sau indirect de a se conforma măsurilor de acerst gen. Considerăm că este imperios necesar de a menţiona, cu referinţă la acţiunile respective ale statului în calitate de prestator general de servicii de sănătate publică, că majoritatea absolută a acestora se încadrează în conceptul juridic complex de impunere a unor măsuri speciale rezonabile de ordine publică în materie de drept privat şi sunt condiţionate de necesitatea de protecţie a sănătăţii publice în contextul existenţei unui risc major în raport cu posibilitatea de infectare cu COVID-19. În consecinţă, persoanele fizice în cauză – beneficiarii de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19 – participând la/în diferite raporturi juridice civile trebuie, în concordanţă cu prevederile art.10 din Codul Civil, să-şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile atât în acord cu legea, cât şi cu ordinea publică instituită [8]. Totodată este important de a menţiona că şi statul, prin intermediul autorităţilor desemnate legal să elaboreze şi să pună în aplicare măsurile respective, trebuie să ţină cont de faptul că acestea sunt provizorii şi necesită să fie rezonabile şi să poată fi apreciate în mod obiectiv de către subiecţii obligaţi de a le respecta, luând în considerare toate circumstanțele situaţiei care au dus la elaborarea şi punerea lor în aplicare. Chiar dacă majoritatea subiecţilor care cad sub incidenţa acestor măsuri nu sunt infectaţi sau în privinţa cărora nu sunt indicii clare că ar putea fi infectaţi cu COVID-19, le percep doar în calitate de obligaţii, acestea urmăresc scopul final de a genera beneficii duble: în primul rând, beneficii cu efect direct asupra sănătăţii individuale a titularului statutului juridic de beneficiar de sănătate publică; în al doilea rând – beneficii în folosul tuturor celorlalţi beneficiari de sănătate publică, care formează restul populaţiei Republicii Moldova.

Beneficiarii de servicii de sănătate publică în contextul pandemiei COVID-19, infectaţi sau în privinţa cărora există simptome că ar putea fi infectaţi. După cum am menţionat mai sus, persoanele fizice care fac parte din această categorie deţin, pe lângă calitatea de beneficiari de servicii de sănătate publică, şi calitatea de pacienţi, adică de beneficiari de servicii de sănătate individualizate, în privinţa cărora sunt efectuate intervenţii medicale specializate. În raport cu această categorie de subiecţi este necesar de a sublinia faptul că atât din punct de vedere medical, cât şi din punct de vedere juridic persoanele fizice respective sunt în primul rând pacienţi şi se bucură de drepturile garantate acestora, dar sunt şi titulare de obligaţii speciale, care decurg din statutul juridic pe care-l deţin.

În calitate de pacienţi, subiecţii rerspectivi cad sub incidenţa directă a legislaţiei care reglementează modul de acordare a asistenţei medicale persoanelor fizice, dacă CSERM nu stabileşte altceva. Astfel, pacienţii cu COVID-19 sunt titulari ai drepturilor stabilite de legea-cadru în domeniul drepturilor pacientului – Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr.263/27.10.2005 [10]. În contextul polemicilor publice, declanşate de condiţionarea întoarcerii în ţară a cetăţenilor cu deţinerea obligatorie a statutului juridic de persoană asigurată în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, este necesar de a menţiona că potrivit art.8 din Legea nr.263/27.10.2005 fiecărui pacient i se garantează accesul gratuit la serviciile de sănătate de urgenţă, iar CSERM a statuat prin Dispoziţia nr.2/20.03.2020 că instituţiile medico-sanitare publice vor asigura acordarea asistenţei medicale tuturor persoanelor care întrunesc criteriile definiţiei de caz pentru COVID-19, indiferent de statutul acestora în sistemul Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală (asigurate/neasigurate) [14]. Ulterior şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în continuare – CNAM) a venit cu un anunţ public în care a reiterat că toate persoanele, inclusiv cele neasigurate, care întrunesc criteriile definiţiei de caz pentru COVID-19 beneficiază de asistenţă medicală gratuită, iar cheltuielile pentru serviciile medicale respective sunt acoperite din fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală [15]. Dacă subiectul în caz este internat în spital, pe toată perioada internării asigurarea obligatorie de asistenţă medicală acoperă toate cheltuielile pentru consultaţii, tratamente, îngrijiri medicale, medicamente, consumabile, cazare şi alimentaţie.

În raport cu acordarea asistenţei medicale (prestarea serviciiilor de sănătate individualizate) pacienţilor care întrunesc criteriile definiţiei de caz pentru COVID-19, se aplică prevederile Protocolului clinic naţional provizoriu (în continuare – PCNP) ,,Infecţia cu coronavirus de tip nou (COVID-19)”, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale (în continuare – MSMPS) nr.336/30/03/2020 [16], Ghidului practic “Managementul complicațiilor severe cauzate de infecția provocată de coronavirus (COVID-19)”, aprobat prin Ordinul MSMPS nr.326/27.03.2020 [17], precum şi prevederile altor acte normative departamentale, emise de MSMPS sau de către alte autorităţi competente, după caz. Este important de menţionat că PCNP-ul în cauză stabileşte că actul medical efectuat în cadrul prestării pacientului (care întruneşte criteriile definiţiei de caz pentru COVID-19), a serviciului de sănătate individualizat nu se limitează doar la medicaţie curativă medicamentoasă, ci obligă personalul medico-sanitar implicat în tratament să efectueze şi intervenții de sănătate mintală și psiho-emoțională la aceşti pacienți, ţinând cont de stresul și simptomele psihologice/psihice specifice acestora.

Notă intermediară: ţinând cont de faptul că intervenţiile autorităţilor statului, responsabile de gestionarea la nivel naţional a pandemiei legate de infecţia COVID-19, se produc precipitat, în dependenţă de gravitatea decurgerii pandemiei, ne rezervăm dreptul de a interveni ulterior cu precizări, rectificări şi concluzii conforme.

Referințe bibliografice:

1. Declaraţia lui Tedros Adhanom Ghebreyesus din 11 martie 2020, Secretar General al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Publicată: https://www.who.int/dg/speeches/detail/who-director-general-s-opening-remarks-at-the-media-briefing-on-covid-19–11-march-2020
2. Hotărârea Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică nr.2/02.2020 „Privind situaţia epidemiologică la infecţia cu Coronavirusul de tip nou, măsurile de prevenire şi răspuns”. Publicată: https://gov.md/sites/default/files/hot_cnesp_nr.2.pdf
3. Hotărârea Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică nr.3/03.2020 „Privind situaţia epidemiologică la infecţia cu Coronavirusul de tip nou, măsurile de prevenire şi răspuns”. Publicată: https://gov.md/sites/default/files/hot_cnesp_nr.3.pdf
4. Hotărârea Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică nr.7/03.2020 „Privind evoluţia situaţiei epidemiologice a infecţiei COVID-19”. Publicată: https://gov.md/sites/default/files/hot_cnesp_nr.7_anexa.pdf
5. Hotărârea Parlamentului nr.55/03.2020 „Privind declararea stării de urgență”. Publicată: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120817&lang=ro
6. Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, adoptată la 22 iulie 1946. Publicată: http://apps.who.int/gb/bd/PDF/bd47/FR/constitution-fr.pdf?ua=1
7. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. Publicată: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro
8. Codul Civil al Republicii Moldova 1107/06.06.2002. Publicat: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120080&lang=ro
9. Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr.10/03.02.2009. Publicată: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120903&lang=ro.
10. Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr.263/27.10.2005. Publicată: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=110648&lang=ro
11. Hotărârile Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică pot fi consultate pe pagina web a Guvernului: https://gov.md/sites/default/files/hot_cnesp_nr.2.pdf
12. Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război nr.212/2004. Publicată: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120832&lang=ro
13. Dispoziţiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova pot fi consultate pe pagina web a Guvernului: https://gov.md/sites/default/files/hot_cnesp_nr.2.pdf
14. Dispoziţia Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.2/03.2020. Publicată: https://gov.md/sites/default/files/dispozitia_cse_nr.2.pdf
15. „Asistenţa medicală este oferită gratuit tuturor cetăţenilor, inclusiv celor neasiguraţi, suspectaţi sau infectaţi cu COVID-19”. Anunţul din 24 martie 2020 a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină. Publicat: http://cnam.md/?&page=46&news=1040
16. Ordinul Ministrului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale „Cu privire la aprobarea Protocolului clinic naţional provizoriu ,,Infecţia cu coronavirus de tip nou (COVID-19)” nr.336/30/03/2020. Publicat: https://msmps.gov.md/sites/default/files/ordinul_msmps_nr.336_din_30.03.2020_cu_privire_la_aprobarea_pcn_provizoriu-_infectia_cu_coronavirus_de_tip_nou_covid-19_0.pdf
17. Ordinul Ministrului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale „Cu privire la aprobarea Ghidului practic “Managementul complicațiilor severe cauzate de infecția provocată de coronavirus (COVID-19)” nr.326/27.03.2020. Publicat: https://msmps.gov.md/sites/default/files/ordinul_msmps_nr.326_din_27.03.2020_cu_privire_la_aprobarea_ghidului_practic_-managementul_complicatiilor_severe_cauzate_de_infectia_provocata_de_coronavirus_covid-19_0.pdf