Gheorghe Reniță

Dr. Vitalie Stati

La 06.01.2017 a fost publicată Legea nr. 291 din 16.12.2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc [1] (în continuare – Legea nr. 291/2016). În corespundere cu art. 55 al acestei legi, la data publicării Legii nr. 291/2016, a fost abrogată Legea nr. 285 din 18.02.1999 cu privire la jocurile de noroc [2] (în continuare – Legea nr. 285/1999). Unele norme din această din urmă lege au îndeplinit rolul de norme de referință pentru art. 242¹ „Manipularea unui eveniment” și art. 242² „Pariurile aranjate” din Codul penal. Scopul studiului de față constă în stabilirea efectelor pe care abrogarea Legii nr. 285/1999, precum și adoptarea Legii nr. 291/2016, le au asupra interpretării prevederilor art. 242¹ și 242² CP RM.

Cât privește efectele asupra interpretării prevederilor art. 242¹ CP RM, acestea vizează victima infracţiunii de manipulare a unui eveniment. Din art. 242¹ CP RM deducem că infracțiunea în cauză are victimă doar atunci când presupune influenţarea implicând cauzarea unui prejudiciu. În astfel de cazuri, victimă este participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, supus unei astfel de influenţări. Luând în considerare obiectul de reglementare al Legii nr. 285/1999 și al Legii nr. 291/2016, ne vom referi doar la noțiunea „participant la un eveniment de pariat”.

În Legea nr. 285/1999, participantul la un eveniment de pariat era numit „jucător”. Conform alin. (1) art. 5 al acestei legi, „jucător este persoana care a plătit participarea sa la joc şi are dreptul să primească câştigul prevăzut de regulile jocului”.

Pentru comparație, în Legea nr. 291/2016, participantul la un eveniment de pariat este numit „participant la jocul de noroc (jucător)”. Potrivit art. 2 al legii în cauză, participant la jocul de noroc (jucător) este „persoana fizică care a încheiat un acord de participare la jocul de noroc cu organizatorul jocurilor de noroc sau cu alți jucători prin achitarea taxei (mizei) pentru participarea la jocul de noroc”. În linii mari, această definiție nu diferă de cea din Legea nr. 285/1999. Totuși, definiția din Legea nr. 291/2016 a fost completată cu elemente care i-au sporit gradul de previzibilitate. În special, plata de participare la jocul de noroc este denumită „taxă (miză)”. Mai mult, în art. 2 al Legii nr. 291/2016, găsim definițiile noțiunilor „taxă de participare directă (miză de joc)” și „taxă de participare indirectă”. La fel, spre deosebire de definiția din Legea nr. 285/1999, cea din Legea nr. 291/2016 conține mențiunea explicită privind condiția încheierii de către participantul la jocul de noroc (jucător) a acordului de participare la jocul de noroc cu organizatorul jocurilor de noroc sau cu alți jucători. Deși implicit, o astfel de condiție reiese și din art. 38 al Legii nr. 285/1999: „pariul (totalizatorul) este un joc de noroc, bazat pe miză nemijlocit între jucători sau între jucători şi organizatorul jocului (sublinierea prin scrierea cu caractere cursive ne aparţine, în acest exemplu şi, în continuare, pe tot parcursul studiului de față – n.a.) în ceea ce priveşte rezultatul unui eveniment discutabil”. O altă deosebire ar consta în aceea că, în definiția din Legea nr. 291/2016, nu este consemnat în mod expres dreptul participantului la jocul de noroc (jucătorului) de a-și primi câştigul prevăzut de regulile jocului. Totuși, un asemenea drept apare ca o consecință logică din interpretarea sistemică a altor prevederi ale Legii nr. 291/2016: „câştig – mijloace bănești, lucruri susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturi patrimoniale, bilete ale loteriilor care se transmit în proprietate jucătorului câștigător al jocului de noroc pe baza rezultatelor favorabile acestuia la finalizarea jocului de noroc” (art. 2); „Jucătorii au dreptul la: […] d) primirea câştigurilor în conformitate cu prevederile prezentei legi” (alin. (1) art. 13).

Un efect cu adevărat relevant asupra interpretării prevederilor art. 242¹ CP RM îl au remanierile legislative legate de tipul evenimentelor de pariat la care poate participa un jucător. Astfel, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016, victime ale infracțiunii prevăzute la art. 242¹ CP RM puteau fi participanţii la evenimentele de pariat care aveau un caracter sportiv sau extrasportiv. Aceasta reieșea din dispoziția art. 42 al Legii nr. 285/1999: „Pentru desfăşurarea pariurilor nemijlocit la competiţii sportive şi la alte competiţii şi acţiuni, este necesar acordul organizatorilor competiţiilor şi acţiunilor de a folosi rezultatele lor”. Nu aceeași concluzie reiese din analiza unor dispoziții ale Legii nr. 291/2016: „Este considerată activitate în domeniul jocurilor de noroc: […] d) organizarea şi desfăşurarea pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive” (alin. (1) art. 6); „Jocurile de noroc ce nu corespund cerinţelor prezentei legi sunt interzise […]” (alin. (4) art. 6); „Prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice poate fi desfăşurat orice joc de noroc dacă sunt respectate prevederile prezentei legi şi regulile aprobate de Ministerul Finanţelor” (alin. (2) art. 47); „Încălcări ale prezentei legi se consideră: a) organizarea și desfășurarea jocului de noroc interzis […]” (alin. (2) art. 54).

Așadar, legislația Republicii Moldova permite pariurile doar pentru competiţiile/evenimentele sportive. Folosirea de către legiuitor a barei verticale pentru a crea o condiție de tip „sau”, acreditează la prima facie (falsa) ideea că, din punct de vedere conceptual, noțiunile „competiţie sportivă” și „eveniment sportiv” au o conotație juridică distinctă. Însă, în realitate, din alin. (1) art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive din 18.09.2014 [3], rezultă că: „Competiţie sportivă semnifică oricare eveniment sportiv […]”. De aici derivă și fireasca constatare: sintagmele confruntate au aceeași încărcătură juridică. După această paranteză, subliniem că participanții la pariurile interzise de lege nu beneficiază de protecția pe care o acordă art. 242¹ CP RM. Ergo, după intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016, participantul la un eveniment de pariat, care nu are un caracter sportiv, nu poate fi victimă a infracțiunii prevăzute la art. 242¹ CP RM.

Din considerentele menționate mai sus, se impune modificarea dispoziției alin. (1) art. 242¹ CP RM: sintagma „la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat” să fie substituită prin sintagma „la un eveniment sportiv, inclusiv la un eveniment sportiv de pariat”. Ex aequa, recomandăm operarea unor astfel de modificări și în art. 333 și 334 CP RM. În același context, este necesară excluderea din dispoziția alin. (1) art. 242² CP RM a sintagmei „sau pe un alt eveniment de pariat”.

Urmând firul logic, în cele ce urmează vom stabili efectele pe care abrogarea Legii nr. 285/1999, precum și adoptarea Legii nr. 291/2016, le au asupra interpretării prevederilor art. 242² CP RM. În primul rând, vom analiza efectele asupra interpretării prevederilor art. 242² CP RM, care vizează obiectul juridic special al infracţiunii de pariuri aranjate. Ca și dispoziţia art. 242¹ CP RM, dispoziția art. 242² CP RM presupune ipoteza desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare și desfășurare a pariurilor. Această teză este valabilă atât pentru perioada dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 291/2016, cât și pentru perioada de după intrarea în vigoare a acesteia. Cât privește perioada dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 291/2016, din examinarea coroborată a unor prevederi ale legislaţiei, aflăm că activitatea de pariere a avut statutul de activitate de întreprinzător supusă licenţierii. Astfel, conform pct. 7 alin. (1) art. 8 al Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate [4] (în continuare – Legii nr. 451/2001) (în redacția de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 34 din 17.03.2017 pentru modificarea unor acte legislative [5]), se supuneau licenţierii activitatea legată de jocurile de noroc. În afară de aceasta, prevederea de la lit. a) art. 9 al Legii nr. 285/1999 stabilea că licenţa pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se elibera, pe un termen de până la un an, persoanei juridice care practica orice gen de activitate în domeniul jocurilor de noroc, respectându-se condiţia că forma juridică de organizare este societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată.

Reiese că tocmai relaţiile sociale cu privire la activitatea de întreprinzător erau cele afectate în rezultatul comiterii infracţiunii prevăzute la art. 242² CP RM. În contextul infracţiunii examinate, relaţiile sociale cu privire la activitatea de întreprinzător constituiau obiectul juridic de subgrup, categorie intermediară între obiectul juridic generic şi obiectul juridic special. Or, art. 242² CP RM presupunea ipoteza desfăşurării legale a activităţii de organizare a pariurilor, privite ca una dintre formele activităţii de întreprinzător. Justeţea acestei opinii o confirma implicit următoarea aserţiune: „Meciurile aranjate în contextul pariurilor sportive reprezintă un tip aparte de fraudă care contravine intereselor organizaţiilor sportive, ale sportivilor, jucătorilor (consumatorilor) şi operatorilor reglementaţi” [6].

În sprijinul opiniei noastre invocăm şi alte prevederi legale: jocurile de noroc ce nu corespundeau cerinţelor Legii nr. 285/1999 erau interzise şi practicarea lor pe teritoriul Republicii Moldova nu se permitea (art. 4 al Legii nr. 285/1999); licenţa era documentul care acorda persoanei juridice titulare a certificatului de înregistrare de stat autorizaţie pentru activitatea de organizare a jocurilor de şansă, pariurilor sau a jocurilor de abilitate pe adresa indicată în licenţă, cu respectarea regulilor de joc şi a prevederilor legislaţiei (alin. (1) art. 8 al Legii nr. 285/1999); pentru examinarea chestiunii privind eliberarea licenţei pentru desfăşurarea pariurilor, în afară de documentele indicate la art. 46 al Legii nr. 285/1999, la Camera de Licenţiere se prezentau suplimentar: a) modelele cartelelor de joc folosite la primirea mizelor; b) descrierea procedurii de repartizare şi primire a câştigurilor; c) calculul mărimii maxime a fondului de câştiguri (art. 44 al Legii nr. 285/1999); contractul de loterie şi alte contracte de joc similare produceau efecte juridice numai dacă loteria sau jocul erau autorizate de stat (alin. (1) art. 1376 din Codul civil); relaţiile dintre organizatorii de loterii totalizatoare (pariuri mutuale) şi alte jocuri de risc ce au obţinut licenţă în modul stabilit de legislaţie şi participanţii la jocuri se stabileau în contractul respectiv (alin. (2) art. 1376 din Codul civil).

Toate prevederile legale exemplificate mai sus conduc spre o singură idee: dacă dispoziţia art. 242² CP RM ar fi presupus ipoteza desfăşurării în condiţii de ilegalitate a activităţii de organizare a pariurilor, ar fi fost imposibil de stabilit valorile şi relaţiile sociale apărate de articolul în cauză.

Am afirmat mai sus că dispoziția art. 242² CP RM presupune ipoteza desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare și desfășurare a pariurilor. Această teză este valabilă nu doar pentru perioada dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 291/2016, ci și pentru perioada de după intrarea în vigoare a acesteia.

Referitor la perioada de după intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016, este util să reproducem următoarele prevederi ale legii în cauză: „Organizarea şi desfășurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția întreținerii cazinourilor, constituie monopol de stat[1] şi au loc în condiţiile prezentei legi” (alin. (1) art. 3); „Gestionarea activității în domeniul jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat este realizată de către stat prin intermediul Loteriei Naționale a Moldovei” (alin. (2) art. 3); „Activitatea organizatorului jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat – Loteria Națională a Moldovei – nu este supusă licențierii” (alin. (3) art. 3); „În Republica Moldova, activitatea de organizare și desfășurare a pariurilor pentru competițiile/evenimentele sportive constituie monopol de stat și este realizată de Loteria Națională a Moldovei” (alin. (1) art. 43).

[1] Sub acest aspect, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Monopolul asupra jocurilor de noroc […] nu poate fi justificat decât dacă urmăreşte în mod coerent şi sistematic obiectivul combaterii pericolelor legate de jocurile de noroc”. De asemenea, s-a reţinut că, pentru a fi coerentă cu obiectivul combaterii criminalităţii şi cel al reducerii ocaziilor de joc, reglementările naţionale care instituie un monopol, permiţând totodată titularului monopolului de a duce o politică expansionistă, trebuie să aibă la bază, în mod necesar, constatarea că activităţile infracționale şi frauduloase legate de jocuri constituie o problem în statul membru respectiv, care ar putea fi remediată printr-o extindere a activităţilor reglementate. Cu toate acestea, Curtea de la Luxemburg subliniază că numai obiectivul de a maximiza veniturile la bugetul statului nu poate să permită o astfel de restricţie privind libera prestare a serviciilor. Prin urmare, monopolul în domeniul loteriilor ar putea fi justificat doar dacă se urmăreşte în mod coerent şi sistematic obiectivul combaterii pericolelor legate de jocurile de noroc [11].

Din aceste prevederi rezultă că activitatea de pariere nu mai este o activitate supusă licențierii. Singura activitate din domeniul jocurilor de noroc, supusă licențierii este cea de întreținere a cazinourilor. Aceasta o confirmă și dispoziția de la pct. 45 lit. g) alin. (1) art. 8 al Legii nr. 451/2001: „Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate: […] de către Ministerul Finanțelor: activitatea în domeniul jocurilor de noroc: întreținerea cazinourilor”.

Totuși, faptul că activitatea de pariere nu mai este o activitate supusă licențierii, nu trebuie să ne ducă spre concluzia că dispoziția art. 242² CP RM nu ar mai presupune ipoteza desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare a pariurilor, privite ca una din formele activităţii de întreprinzător. Aceasta o demonstrează interpretarea sistemică a următoarelor prevederi normative:

– „organizator al jocurilor de noroc care constituie monopol de stat – Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”, agent economic cu cotă integrală de stat, împuternicit să desfășoare jocuri de noroc ce constituie monopol de stat” (art. 2 al Legii nr. 291/2016);

– „Reglementarea de stat, supravegherea de stat şi controlul de stat al activităţii în domeniul jocurilor de noroc se exercită de către autorităţile administraţiei publice abilitate cu dreptul de control şi supraveghere în limitele prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător” (alin. (2) art. 4 al Legii nr. 291/2016);

– „Jocurile de noroc organizate prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice constituie monopol de stat și se desfășoară numai de către agentul economic cu capital de stat împuternicit să desfăşoare jocuri de noroc ce constituie monopol de stat” (alin. (1) art. 47);

– „Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului” (alin. 1 art. 17 al Legii nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi [7]);

– „agent economic – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări)” (art. 1 al Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor [8]);

– „Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a examinat adresarea ÎM „XXX” SRL din 10.07.2009 privind aprecierea valorii livrărilor scutite, prestate de către subiecţii care desfăşoară activitatea de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc şi comunică următoarele.

Serviciile legate de jocurile de noroc prestate de către subiecţii care desfăşoară activitatea de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc sunt scutite de TVA în conformitate cu prevederile alin. 14) art. 103 al Codului fiscal.

Astfel, valoarea livrărilor de servicii scutite de TVA, prestate de către subiecţii care desfăşoară activitatea de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc, se va determina reieşind din valoarea achitată de către beneficiarul serviciilor; la procurarea drepturilor de joc (valoarea fişelor oferite pentru joc, valoarea mizelor etc.)” (Scrisoarea IFPS nr. 17-2/2-02/2-4295 din 22.07.2009 privind aplicarea TVA în sfera jocurilor de noroc [9]).

În concluzie, ca și anterior, la moment dispoziția art. 242² CP RM presupune ipoteza desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare a pariurilor, privite ca una din formele activităţii de întreprinzător.

În continuare, vom analiza efectele asupra interpretării prevederilor art. 242² CP RM, care vizează victima infracţiunii de pariuri aranjate. În cazul acestei infracțiuni, victimă este participantul la pariu sau organizatorul pariului care suferă daune materiale. La conținutul noțiunii „participantul la pariu” ne-am referit supra. În consecință, ne vom focusa atenția asupra noțiunii „organizatorul pariului”.

În conformitate cu art. 10 al Legii nr. 285/1999, „organizator al jocurilor de noroc poate fi o persoană juridică, rezidentă în Republica Moldova, care deţine licenţa respectivă şi desfăşoară nemijlocit jocuri de noroc autorizate”. Această definiție se referea inclusiv la organizatorul pariului. Articolul 2 al Legii nr. 291/2016 conține următoarea definiție: „organizator al jocurilor de noroc (organizator) – persoană juridică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova, autorizată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc în condiţiile prezentei legi”. Însă, pe lângă această definiție generică, art. 2 al Legii nr. 291/2016 mai conține una care îl privește, printre altele, pe organizatorul pariului: „organizator al jocurilor de noroc care constituie monopol de stat – Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”, agent economic cu cotă integrală de stat, împuternicit să desfășoare jocuri de noroc ce constituie monopol de stat”.

Așadar, în conformitate cu legea în vigoare, organizator al pariului, privit ca victimă a infracţiunii de pariuri aranjate, poate fi doar Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”. Nicio altă persoană nu poate avea această calitate. Adițional, precizăm că, chiar dacă Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei” este creată de Guvern (funcţia de fondator al entități în cauza fiind exercitată de către Ministerul Finanţelor) [10] și deține cotă integrală de stat, victimă a infracțiunii de pariuri aranjate nu poate fi în același timp și statul. Or, o societate cu capital statutar alimentat de stat, indiferent de proporția participării statului, are o individualitate separată și nu se confundă din punct de vedere juridic cu statul. Mai mult, anume statul este înzestrat în exclusivitate cu forța coercitivă (ius puniendi). Iar respectivul atribut este incompatibil cu noțiunea de victimă a infracțiunii (cu excepția, crimei de agresiune).

În cele ce urmează, vom analiza efectele asupra interpretării prevederilor art. 242² CP RM, care vizează latura obiectivă a infracţiunii de pariuri aranjate. În acest sens, consemnăm că prima dintre modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile prevăzute la art. 242² CP RM – parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat – presupune punerea unui pariu pe un astfel de eveniment.

Este cazul să stabilim conţinutul noţiunii „pariu”. Pentru aceasta, este necesar să stabilim conținutul noțiunii „joc de noroc”, care este o noțiune generică în raport cu cea de pariu. Astfel, alin. (1) art. 2 al Legii nr. 285/1999 prevedea: „Prin joc de noroc, în sensul prezentei legi, se înţelege jocul, desfăşurat conform regulilor, participarea la care permite a câştiga bani, alte bunuri sau drepturi patrimoniale, iar rezultatul este generat, în întregime sau parţial, de evenimente aleatorii”. Pentru comparație, definiția noțiunii omonime din art. 2 al Legii nr. 291/2016 conține mai multe detalieri care-i sporesc gradul de previzibilitate: „joc de noroc – activitate desfășurată conform regulilor stabilite, bazată pe risc, care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: permite a câştiga bani, alte bunuri sau drepturi patrimoniale, ca urmare a oferirii publice de către organizator a unui potenţial câştig şi a acceptării ofertei de către participant, cu perceperea taxei de participare directe (mizei de joc) sau indirecte, câştigurile fiind atribuite prin selecţia aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului (cu excepţia pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive), indiferent de modul de producere a acestora”.

Diferențele se referă și la noțiunea propriu-zisă de pariu. Astfel, în corespundere cu lit. b) alin. (1) art. 3 al Legii nr. 285/1999, pariurile sunt acele jocuri de noroc „al căror rezultat este generat parţial de elemente aleatorii, când jucătorul mizează pe caracterul real sau ireal al unui oarecare eveniment, iar organizatorul jocului se obligă să plătească câştigătorului suma câştigului”. Potrivit art. 38 al aceleiași lege, „pariul (totalizatorul) este un joc de noroc, bazat pe miză nemijlocit între jucători sau între jucători şi organizatorul jocului, în ceea ce priveşte rezultatul unui eveniment discutabil; totodată, premiul depinde de volumul total al mizelor, precum şi de numărul participanţilor câştigători. Repartizarea câştigurilor se efectuează după sistemul stabilit de regulile jocului”. În contrast, definiția din art. 2 al Legii nr. 291/2016 se referă la pariul doar pentru competiţiile/evenimentele sportive: „joc de noroc desfăşurat între organizator şi jucător sau între jucători, în care sunt folosite rezultatele unor competiţii/evenimente sportive ce se vor produce fără implicarea organizatorului, cu condiţia ca rezultatele pe care se pariază să nu fie determinate pur aleatoriu”.

În plus, anumite diferențe marchează definițiile noțiunilor privind categoriile (formele) pariului. Astfel, din art. 39 şi 40 ale Legii nr. 285/1999 aflăm că pariurile cunosc două forme: 1) sistemul mutual – formă a pariului, bazată pe miză nemijlocit între jucători, în ceea ce priveşte rezultatul unui eveniment discutabil; totodată, premiul este direct proporţional volumului mizelor jucătorilor câştigători. Mărimea câştigului depinde de suma totală a mizelor după reţinerea comisionului ce se cuvine organizatorului jocului; 2) sistemul bookmaker – formă a pariului când organizatorul jocului garantează jucătorului, în caz de câştig, plata sumei stabilite. Mărimea câştigului se stabileşte prin acordul dintre părţi. Conform alin. (2) art. 43 al Legii nr. 291/2016, pariurile se clasifică în: a) pariurile mutuale (totalizator), în cadrul cărora câştigul se distribuie jucătorilor, proporţional cu numărul variantelor câştigătoare deţinute de fiecare dintre aceştia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a mizelor şi de distribuire a câştigurilor potrivit regulilor de desfășurare a pariului. Câştigul, în cazul pariului mutual, depinde de volumul total al mizelor, precum şi de numărul jucătorilor câştigători; b) pariurile în cotă fixă (bookmaker), în cadrul cărora organizatorul este cel ce stabileşte, pe baza unor criterii proprii, şi aduce la cunoştinţa jucătorilor cotele de multiplicare a mizei în cazul în care variantele jucate sunt declarate câştigătoare în conformitate cu regulile de desfășurare a pariului.

Finalmente, vom analiza efectele asupra interpretării prevederilor art. 242² CP RM, care vizează subiectul infracţiunii de pariuri aranjate. Astfel, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016, subiect al infracţiunii specificate la art. 242² CP RM putea fi, inter alia, organizatorul pariului. Aceasta reieșea implicit din prevederea de la lit. b) alin. (2) art. 11 al Legii nr. 285/1999: „Organizatorului jocurilor de noroc i se interzice: […] să participe la jocul de noroc desfăşurat de el personal. Interdicţia dată se extinde şi asupra persoanelor fizice din rândurile acţionarilor, asociaţilor, membrilor comitetului de conducere sau persoanelor a căror atribuţie nemijlocită de serviciu este desfăşurarea jocului de noroc sau exercitarea controlului asupra lui”. Bineînţeles, într-o astfel de situaţie, victimă a infracţiunii putea fi numai participantul la pariu prejudiciat, nu şi organizatorul pariului.

O astfel de ipoteză e posibilă și sub imperiul legii în vigoare: potrivit lit. b) alin. (3) art. 12 al Legii nr. 291/2016, „organizatorului i se interzice: […] să admită participarea la jocul de noroc desfăşurat de acesta a personalului, a membrilor (acţionarilor/asociaților), a factorilor de decizie ai acestuia […]”. Ca și anterior, potrivit legii în vigoare, subiect al infracţiunii specificate la art. 242² CP RM poate fi, printre altele, organizatorul pariului. Totuși, în comparație cu perioada dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 291/2016, actualmente, subiect al infracțiunii în cauză poate fi doar organizatorul pariului pentru competiţiile/evenimentele sportive.

Concluzia generală este că efectele abrogării Legii nr. 285/1999, precum și ale adoptării Legii nr. 291/2016, constau într-o anumită restrângere a sferei de aplicare a art. 242¹ și 242² CP RM. Aceasta se datorează faptului că legislația în vigoare a Republicii Moldova permite pariurile doar pentru competiţiile/evenimentele sportive.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире: XXV Международная научная конференция (26-27 мая 2017 г., Переяслав-Хмельницкий). Сборник научных трудов. Переяслав- Хмельницкий, 2017, Вып. 5, ч. 10, рp. 95-103.

Referințe bibliografice:

1. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2017. – nr. 2-8.
2. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1999. – nr. 50-52.
3. Council of Europe Convention on the Manipulation of Sports Competitions of 18.09.2014. Disponibil: http://www.coe.int/ru/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/09000016801cdd7e
4. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2001. – nr. 108.
5. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2017. – nr. 109-118.
6. Comisia Europeană. Strasbourg, 23.10.2012 COM(2012) 596 final. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online”. http://ec.europa.eu/internal_market/ services/docs/gambling/comm_121023_onlinegambling_ro.pdf
7. Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. – 1994. – nr. 2.
8. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2003. – nr. 126-131.
9. Scrisoarea IFPS nr. 17-2/2-02/2-4295 din 22.07.2009 privind aplicarea TVA în sfera jocurilor de noroc. Disponibil: http://contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=230&id=3342
10. Hotărârea Guvernului cu privire la crearea Societăţii pe Acţiuni „Loteria Naţională a Moldovei”, nr. 371 din 24.05.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2011. – nr. 87-90.
11. Criminal proceedings against Jochen Dickinger and Franz Ömer. Case C-347/09. Disponibil: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:62009CJ0347&from