Flux noutăţi

Unitatea poporului şi reprezentanţa naţională – 30 de ani de la convocarea Parlamentului de primă legislatură
17.04.2020 | Alexandru Arseni

Alexandru Arsenie

Dr. hab. Alexandru Arseni

*Acest mesaj a fost transmis prin intermediul domnului prof. dr. hab. Alexandru Arseni, deputat în cadrul Parlamentului de primă legislatură, votant și semnatar al Declarației de Independență.

Hristos a înviat!

Acum, 30 de ani la 17 aprilie 1990, deputaţii poporului mandataţi prin voinţa liberă a cetăţenilor s-au întrunit în prima şedinţă a reprezentanţei naţionale – Parlamentul de prima legislatură.

Alegerile s-au desfăşurat în baza circumscripţiilor uninaţionale cu două tururi de scrutin. Concurenţii electorali/colectivele de muncă ale instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, ONG-lor, mişcărilor social-politice şi partidul unionist) şi-au înaintat candidaţii lor pe circumscripţie (de la 2 la 18 candidaţi).

Scrutinul a reflectat „fotografia” opţională şi a curentelor de opinii privind evoluţia societăţii şi doleanţele majore de perspectivă minimă şi maximă.

În fond deputaţii poporului au reprezentat diversitatea opţională a societăţii – frumoasă prin natura ei. Or tocmai menirea deputaţilor – întruniţi în reprezentanţa naţională este de a îngriji această diversitate reflectând-o în actele juridice pe care le adoptă. Numai pe această cale se reuşeşte promovarea interesului general sub aspect juridico-politic.

Pe această evoluţie dialectică s-a născut şi apoi cimentat suveranitatea naţională, statul de drept şi democratic, pluralismul politic şi proeminenţa drepturilor fundamentale bazată pe supremaţia legii. Aşa s-a impus Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă.

La scurgerea acestor ani acum suntem îndreptăţiţi să spunem că deputaţii poporului – Parlamentul independenţei (1990-1994) prin diversitatea lor conceptuală au dat permanent soluţii cu interes general. Aceasta graţie înţelepciunii, practicii de viaţă şi a responsabilităţii personale şi răspunderii pentru actele săvârşite. Unitatea în acţiuni şi actele adoptare au avut la bază şi legătura organică cu cetăţenii în unitatea şi diversitate lor.

O succintă trecere în revistă a actelor politico-juridică adoptate de către deputaţii poporului Parlamentul ’90 servesc ca dovadă incontestabilă a celor expuse.

Aşa, la 27 aprilie 1990 prin lege constituţională Tricolorul este proclamat drapel de stat legitimându-se astfel voinţa poporului.

La 23 iunie 1990 este adoptată prin vot unanim Declaraţia suveranităţii (parte din programele electorale ale deputaţilor). Acest document a proclamat pluralismul politic, principiul separaţiei puterilor în stat; supremaţia Constituţiei. În aceeaşi zi Parlamentul a probat avizul comisiei privind pactul Ribbentrop-Moldotv şi consecinţele lui pentru Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.

La 27 iulie 1990 prin vot unanim se adoptă Decretul cu privire la puterea de stat. Apoi Parlamentul aderă la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) şi ratifică Pactele internaţionale din 1966.

Astfel la acea etapă deputaţii poporului au adoptat întreaga gamă a actelor normative referitoare la proclamarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a pluralismului politic şi a separaţiei puterilor în stat. Toate acestea având la bază proeminenţa dreptului şi a supremaţiei constituţiei.

În vâltoarea evenimentelor din spaţiul Uniunii Sovietice, a provocărilor asupra suveranităţii Republicii Moldova, deputaţii poporului au demonstrat din nou unitate şi coeziune în soluţiile adoptate păstrând în calitate de dominantă şi unitatea naţională, spiritul unionist şi abnegaţia de colaborare între statele suverane.

În septembrie, prin reformă constituţională este instituită instituţia Preşedintelui de Republică şi în aceeaşi zi alegând şi şeful statului. La 3 noiembrie 1990 este adoptată stema de stat a Republicii Moldova.

Provocarea din martie 1991 privind referendumul de păstrare a fostei URSS din nou a consolidat şi cimentat unitatea în decizii şi viziuni a deputaţilor poporului. În consecinţă, s-a boicotat „referendumul”, boicot susţinut de poporul Republicii Moldova.

Justeţea acestei decizii ca rezultat al unităţii deputaţilor cu voinţa poporului s-a demonstrat prin lovitura de stat din 19 august 1991 la Moscova. Şi din nou, cu o forţă majoră, s-a demonstrat unitatea de cuget şi responsabilitate dintre deputaţii poporului la 27 august 1991 când Parlamentul a adoptat Declaraţia de Independenţă şi a imnului oficial: „Deşteaptă-te române!”.

Unitatea dintre popor şi reprezentanţii săi – deputaţii poporului a triumfat tot la 27 august 1991, când întruniţi în Marea Adunare Naţională delegaţii colectivităţilor locale, prin vot unanim, au legitimat Declaraţia de Independenţă şi Imnul „Deşteaptă-te române!”.

În fine, dar nu în ultimul rând, deputaţii poporului ca reprezentanţi în Parlamentul statului independent – Republica Moldova în martie 1993 adoptă în prima lectură proiectul Constituţiei statului independent, încheind astfel procesul de constituzionalizare a Parlamentarismului, proces care urma să fie dezvoltat de celelalte legislaturi.

Aşadar, societatea umană reprezentând o diversitate chiar fizico-biologică, iar sub aspect civil, cultural, politic s-a dezvoltat şi se dezvoltă doar păstrând această diversitate întruchipată într-o unitate juridico-politică asigurată şi materializată de către reprezentanţii săi mandataţi şi răspunzători pentru acţiunile sale în faţa societăţii umane, a fiecărui cetăţean în parte. Anume respectarea demnităţii umane, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale a liberei dezvoltări a personalităţii umane ca valori divine şi umane reprezintă oglinda juridică şi personal profesională a reprezentanţilor mandataţi prin vot, precum şi a reprezentanţilor puterilor executive şi judecătoreşti.

Aceste valori conştientizate şi asumate au stat la baza activităţii deputaţilor poporului din primul Parlament (1990-1994) ales democratic şi care au lucrat păstrând diversitatea opţională dar uniţi în acţiuni şi fapte în jurul idealurilor şi unităţii naţionale şi a valorilor general umane.

Prin înţelepciune s-a reuşit consolidarea societăţii şi nu a beneficilor puterii.

Societatea şi acum, în această perioadă critică are nevoie de unitatea şi colaborarea guvernanţilor în promovarea interesului general şi individual în baza asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a liberei dezvoltări a personalităţii umane în baza principiului preeminenţei dreptului, asigurată de autoritatea judecătorească.

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu !!!

Asociaţia obştească „Parlamentul ’90”


Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.