Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. Vitalie Stati

După C. Gurschi, R. Botezatu, I. Dolea și M. Grama, „[…] practica judecătorească capătă o importanţă esenţială în formarea normelor de drept […] Datorită faptului că legiuitorul nu poate să prevadă totalitatea aspectelor juridice ale normei elaborate, misiunea de a definitiva norma revine instanţelor de judecată […] [1, p. 7]. La rândul său, A. V. Naumov opinează: „De fiecare dată, adică în oricare cauză penală, o anumită componență de infracțiune este „extrasă” din norma penală corespunzătoare […], iar în fața celui care aplică legea penală apare problema exprimării concrete a literei legii penale. Întrucât legea penală obține un conținut efectiv doar prin intermediul practicii judiciare în cauze concrete, fiecare hotărâre judecătorească nouă poate să lărgească sau, din contra, să restrângă reprezentarea celui care aplică legea penală cu privire la conținutul normei penale, în consecință lărgind sau restrângând posibilitățile comportamentului real al subiectului infracțiunii, corespunzător reflectării acestuia în litera legii penale” [2, p. IX].

Aceste puncte de vedere denotă importanța interpretării, pe care o înfăptuiesc cei abilitați cu aplicarea legii penale, în procesul de afirmare plenară a preeminenţei dreptului. În cele ce urmează, ne vom focusa atenția pe practica aplicării răspunderii pentru traficul de copii (art. 206 CP RM) săvârșit în scopul exploatării sexuale. Analiza spețelor, pe care le-am selectat, denotă tendința îngrijorătoare de ignorare de către unii practicieni a principiului legalităţii delictelor şi pedepselor, precum şi a principiului inadmisibilităţii aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei. Or – așa cum se menționează în pct. 33 al Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 25 din 13.10.2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 privind aprobarea Listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit,  precum şi cantităţile acestora (Sesizarea nr. 30a/2015) [3] – tocmai aceste două principii generează preeminenţa dreptului.

În primul rând, atrage atenția următoarea formulare deficientă din unele spețe din practica judiciară, referitoare la scopul infracțiunii prevăzute la art. 206 CP RM: „în scopul exploatării sexuale comerciale şi în prostituţie” [4, 5]. O astfel de formulare nu poate fi acceptată, luând în considerare dispoziția de la lit. a) alin. (1) art. 206 CP RM: „exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică”. Potrivit acestei dispoziții, în ipoteza consemnată la lit. a) alin. (1) art. 206 CP RM, exploatarea sexuală a victimei se concretizează în folosirea acesteia în prostituţie sau în industria pornografică. Cu alte cuvinte, între noțiunile „prostituţie” și „industria pornografică”, pe de o parte, și noțiunea „exploatare sexuală”, pe de altă parte, există o relație de tipul „parte-întreg”. Drept urmare, noțiunea „exploatare sexuală” nu este de același nivel cu noțiunile „prostituţie” și „industria pornografică”. În aceste condiții, nu este admisibilă utilizarea formulării „în scopul exploatării sexuale comerciale şi în prostituţie”.

Reflectarea adecvată a relației dintre noțiunile „exploatare sexuală” și „prostituţie” o atestăm în următoarea speță: C. Gh. a fost condamnat conform lit. b) alin. (3) art. 206 CP RM. În fapt, în luna septembrie 2006, acesta, împreună cu alte două persoane neidentificate se afla în satul Alexeevca, raionul Florești. Urmărind scopul exploatării sexuale comerciale, dându-și seama că prin acțiunile sale recrutează o persoană minoră în prostituție și dorind aceasta, făptuitorii au recrutat-o pe minora X, promițându-i angajarea în calitate de servitoare la un hotel din or. Moscova pentru un salariu de 300 dolari SUA [6]. Din această speță reiese că prostituția constituie expresia concretă a exploatării sexuale comerciale a victimei traficului de copii. Pe bună dreptate, noțiunea „exploatare sexuală” nu este pusă la același nivel cu noțiunea „prostituţie”.

În alt context, nu este necesar ca scopul infracțiunii, care adoptă oricare dintre formele specificate la lit. a)-h) alin. (1) art. 206 CP RM, să fie efectiv realizat. Însă, dacă acesta se realizează, respectiva faptă (prevăzută la art. 166, 167, 168 sau altele din Codul penal) va forma concurs cu infracțiunea specificată la art. 206 CP RM. Eventual, dacă fapta care succede săvârşirea infracțiunii de trafic de copii nu presupune răspundere juridică, acest aspect poate fi luat în considerare la individualizarea pedepsei aplicate pentru respectiva infracțiune.

Regula reliefată mai sus nu vizează ipoteza consemnată la lit. b) alin. (2) art. 206 CP RM. Această normă prevede răspunderea pentru traficul de copii care implică abuz și/sau violenţă sexuală asupra victimei. Prin „abuz și/sau violenţă sexuală” se înţelege: violul; acţiunile violente cu caracter sexual; hărţuirea sexuală; raportul sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani; acţiunile perverse; acostarea copiilor în scopuri sexuale. În cazul în care își găsește realizarea scopul de exploatare sexuală (în sensul lit. a) alin. (1) art. 206 CP RM) exprimat în abuz și/sau violenţă sexuală asupra victimei, nu este necesară calificarea suplimentară conform art. 171, 172, 173, 174, 175 sau 175¹ CP RM. Într-un asemenea caz, abuzul și/sau violenţa sexuală asupra victimei – privită ca rezultat al realizării scopului de exploatare sexuală (în sensul lit. a) alin. (1) art. 206 CP RM) – va constitui parte a întregului reprezentat de art. 206 CP RM. În virtutea regulii fixate la art. 118 CP RM, aplicarea normei, care reprezintă întregul, exclude aplicarea normei care reprezintă partea.

În practica judiciară atestăm spețe în care situația, descrisă mai sus, este tratată neuniform. Astfel, într-o speță, P. G. a fost condamnat în baza alin. (1) art. 171 CP RM. În fapt, la 04.12.2013, aproximativ la ora 19.00, acesta, împreună cu R. N. și G. I., se aflau în satul Mitoc, raionul Orhei. În aceste condiții, cei trei făptuitori au recrutat și au transportat minorele S. A. și G. A. (care se aflau în stare de ebrietate) către o sauna din preajma or. Orhei. Ajungând la destinație, urmărind scopul exploatării sexuale a minorelor sus-menționate, P. G., R. N. și G. I. au agravat starea de ebrietate a lui S. A. și G. A. Profitând de situația de vulnerabilitate a acestora, P. G. a săvârșit raporturi sexuale cu S. A. și G. A. [7] Într-o altă speță, P. I. a fost condamnat conform alin. (1) art. 174 și lit. a), b), e¹) și f) alin.(3) art. 206 CP RM. În fapt, în luna septembrie 2014, acesta se afla în satul Mereni, raionul Anenii Noi. Urmărind scopul exploatării sexuale necomerciale a minorei G. M., P. I. a recrurutat-o și a adăpostit-o în locuința lui din același sat. Pretextul a fost ca G. M. să aibă grijă de P. P., tatăl în etate a lui P. I. Ulterior, P. I. a întreţinut cu G. M. raporturi sexuale, oferindu-i în schimb bani și cadouri [8]. În fine, într-o a treia speță, M. I. a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii prevăzute la lit. b¹) alin. (3) art. 206 CP RM. În fapt, la 29.06.2015, cunoscând despre situația de vulnerabilitate a victimei minore C. V., M. I. a recrutat-o și a transportat-o către o saună de pe str. Cameniţa din mun. Chişinău. La 30.06.2015, aproximativ la ora 22.00, M. I. a abuzat-o sexual pe C. V., aplicând asupra acesteia violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei [9].

Situațiile, reflectate în ultimele trei spețe reproduse mai sus, nu diferă principial. Cu toate acestea, în antepenultima speță reprodusă mai sus, nu a fost respectată regula fixată la art. 118 CP RM, la calificare fiind reținută norma care reprezintă partea. Aceeași regulă nu a fost respectată nici în penultima speță reprodusă mai sus: la calificare a fost reținută atât norma care reprezintă întregul, cât și norma care reprezintă partea. În opoziție, în ultima speță reprodusă mai sus, regula fixată la art. 118 CP RM a fost respectată. Or, prin aplicarea prevederii de la lit. b¹) alin. (3) art. 206 CP RM, s-a ținut cont de regula fixată la lit. c) alin. (2) art. 117 CP RM și, implicit, s-a luat în considerare prezența ipotezei prevăzute la lit. b) alin. (2) art. 206 CP RM.

În altă ordine de idei, vom examina problema delimitării infracțiunii, prevăzute la art. 206 CP RM, de infracțiunea specificată la art. 220 CP RM. Reproducem mai jos o speță care constituie un exemplu de delimitare incorectă a acestor infracțiuni: B. M. a fost condamnat în baza lit. b) alin. (3) art. 206 CP RM. În fapt, în perioada august-noiembrie 2003, acesta se afla în or. Sângerei. În împrejurările descrise, urmărind scopul exploatării sexuale, B. M. le-a recrutat pe minorele L. V. și C. M. La concret, B. M. le-a propus acestora să practice prostituţia în schimbul unor recompense materiale mari. Ambele victime proveneau din medii socialmente vulnerabile, aflându-se într-o situaţie economică precară. Acest fapt a fost dovedit prin declaraţiile părţii vătămate şi ale matorilor [10]. Totuși, din declaraţiile părţii vătămate şi ale matorilor, pe care le găsim în textul sentinței de condamnare a lui B. M., nu rezultă o asemenea concluzie. Din aceste declarații aflăm că L. V. și C. M. doreau să se angajeze în câmpul muncii. Însă, o astfel de dorință nu poate echivala cu situaţia de vulnerabilitate a victimei în sensul lit. c) alin. (2) art. 206 CP RM.

În contextul analizat, consemnăm: nu este obligatoriu ca, în contextul infracțiunii de trafic de copii, acţiunea prejudiciabilă în oricare din cele şase modalităţi normative ale sale (recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea victimei, ori darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra victimei) să fie secundată de o acţiune adiacentă (ajutătoare). Totuși, această posibilitate nu poate fi exclusă. Astfel, la lit. a)-c) și f) alin. (2) art. 206 CP RM, sunt enumerate modalităţi ale acţiunii adiacente, care au și rolul de circumstanţe agravante.

În ultima speță reprodusă mai sus, ca modalitate a acţiunii adiacente în contextul traficului de copii, este menționată profitarea de situaţia de vulnerabilitate a copilului. Din pct. 10) art. 2 al Legii nr. 241 din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane [11] (în continuare – Legii nr. 241/2005), reiese că profitarea de situaţia de vulnerabilitate a copilului constă în profitarea de aflarea acestuia în una din următoarele situații: a) situaţia precară din punctul de vedere al supravieţuirii sociale; b) situaţia condiţionată de vârstă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală; c) situaţia precară şi ilegală de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie.

În ultima speță reprodusă mai sus, a fost doar alegată prezența ipotezei de la lit. a) pct. 10) art. 2 al Legii nr. 241/2005. Însă, această alegație nu se sprijină pe argimente. În această ordine de idei, este util să reproducem un fragment dintr-o decizie a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție: „Instanţa de apel a menţionat că se invocă şi profitarea de starea de vulnerabilitate a minorului. Însă starea de vulnerabilitate nu este probată. Astfel, pe de o parte minora M. L. duce un mod de viaţă amoral, de la şcoală lipseşte, vagabondează, iar pe de altă parte, în cadrul confruntării cu inculpata, M. L. declară că starea financiară este normală, lipsă de bani nu duce. Astfel, nu este clar care este starea de vulnerabilitate a unui minor, care se consideră independent, locuieşte aparte de părinţi şi nu duce lipsă de bani. În dosar există un raport ce reflectă starea de vulnerabilitate, însă acesta se referă la starea de vulnerabilitate a familiei lui M. L., nu a lui M. L.” [12]

Totuși, așa cum am relevat mai sus, în contextul infracțiunii prevăzute la art. 206 CP RM, nu este obligatorie prezența acţiunii adiacente (inclusiv a acțiunii adiacente în modalitatea normativă consemnată la lit. c) alin. (2) art. 206 CP RM. În cazul acestei infracțiuni, obligatoriu este scopul care adoptă oricare dintre formele specificate la lit. a)-h) alin. (1) art. 206 CP RM. În speță reprodusă mai sus, nu găsim argumente că scopul lui B. M. a fost de a exploata minorele L. V. și C. M.

Astfel, în primul rând, L. V. și C. M. au fost determinate (și nu constrânse) să practice prostituția. În pct. 3¹) art. 2 al Legii nr. 241/2005 se stabilește: „exploatare sexuală comercială – folosirea persoanei prin constrângere (sublinierea ne aparține – n.a.) în prostituţie sau în industria pornografică în schimbul mijloacelor financiare sau al altor beneficii patrimoniale”. În consecință, constrângerea la prostituţie (atestată în cazul infracțiunii prevăzute la art. 206 CP RM) urmează a fi deosebită de determinarea la prostituţie (atestată în cazul infracțiunii specificate la art. 220 CP RM). Nu poate fi considerată constrângere la prostituţie promiterea de către făptuitorul B. M. victimelor L. V. și C. M. a unor recompense materiale mari. Astfel de oferte sunt posibile în contextul infracţiunii de proxenetism. Ele nu sunt specifice pentru traficul de copii, deoarece nu înrăutăţesc poziţia victimei, nu o pun într-o situaţie fără ieşire, care ar sili-o să practice prostituţia.

În al doilea rând, nu cunoaștem finalitatea urmărită de către B. M. Or, în cazul infracţiunii de proxenetism, făptuitorul trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către victimă. Totuşi, victima îşi însuşeşte o parte substanţială din beneficii. În contrast, în cazul traficului de copii, întreaga activitate are loc în scopul, exclusiv, al exploatării victimei. De aceea, folosul obţinut astfel este însuşit în întregime (sau într-o proporţie ce semnifică exploatarea) de către făptuitor.

În concluzie, B. M. ar fi trebuit să răspundă conform lit. a) alin. (2) art. 220 CP RM, nu potrivit lit. b) alin. (3) art. 206 CP RM.

Continuând firul logic al investigaței noastre, vom încerca să răspundem la întrebarea: este oare posibil concursul ideal dintre traficul de copii și proxenetism?

În pct. 15¹ al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 37 din 22.11.2004 cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii, se explică, printre altele: „Delimitând traficul de fiinţe umane de proxenetism, urmează de avut în vedere următoarele: […] d) În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, înşelăciune, abuz de autoritate, de starea de vulnerabilitate sau prin alte forme de constrângere, ori profitând de imposibilitatea altei persoane de a-şi exprima voinţa, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 165 şi 206 CP; e) Proxenetismul se poate manifesta separat. El poate să se transforme în trafic de persoane ori să existe în cumul cu ultimul; f) În cazul când acţiunile subiectului încep ca proxenetism, iar ulterior acesta acţionează asupra aceleiaşi persoane prin modalităţile specificate la lit. d) al prezentului punct, se va constata săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 220 CP RM, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 165 CP RM, în concurs real de infracţiuni (sublinierea ne aparține – n.a.)” [13].

Aceste explicații ale instanței supreme sunt invocate ca temei de calificare într-o decizie a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție [14]. La rândul său, această decizie este prezentată ca model de inspirație într-o sentință a Judecătoriei Buiucani [15]. De asemenea, acest model inspiră și sentința pronunțată în următoarea speță: L. N. a fost acuzată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la lit. b) alin. (3) art. 206 și lit. a) alin. (3) art. 208 CP RM. În fapt, în decembrie 2007, aceasta a amenințat cu violența minorele A. P. și S. P., urmărind ca acestea să practice prostituția [16].

În opinia noastră, cele săvârșite de L. N. nu pot să reprezinte concursul ideal al infracțiunilor prevăzute la lit. b) alin. (3) art. 206 și lit. a) alin. (3) art. 208 CP RM. Nu avem niciun temei să afirmăm că fapta, comisă de L. N., întruneşte elementele ambelor acestor infracţiuni.

În calitate de argument în sprijinul cuvintelor noastre, vom apela la punctul de vedere a lui A. Tănase care se referă la o situație asemănătoare. Autorul în cauză infirmă posibilitatea concursului ideal dintre infracțiunile prevăzute la art. 165 și 220 CP RM: „Nu considerăm posibilă transformarea proxenetismului în trafic de fiinţe umane. Datorită numeroaselor incompatibilităţi dintre cele două infracţiuni, nu este cu putinţă ca persoana care execută intenţia iniţială de săvârşire a proxenetismului, până la consumarea acestei infracţiuni, să-şi redirecţioneze atitudinea psihică, astfel încât intenţia supravenită să fie cea de săvârşire a traficului de fiinţe umane. Oricum, chiar dacă am admite că este posibilă o asemenea transformare de intenţie, cele săvârşite s-ar califica numai conform art. 165 CP RM. Nu s-ar face calificarea conform regulilor concursului de infracţiuni […] [F]ăptuitorul, odată ce începe executarea infracţiunii de proxenetism, duce această executare până la capăt. După care începe executarea unei alte infracţiuni, a celei de trafic de fiinţe umane. În aceste condiţii […] va exista un concurs real dintre cele două infracţiuni” [17].

Revenind la analiza ultimei spețe reproduse mai sus, considerăm că L. N. ar fi urmat să răspundă fie doar conform lit. b) alin. (3) art. 206 CP RM, fie doar conform  lit. a) alin. (3) art. 208 CP RM. Alegerea uneia dintre aceste norme depinde de faptul dacă, în rezultatul amenințării victimelor A. P. și S. P. cu violența, acestea au fost lipsite de posibilitatea de a-şi dirija acţiunile sau nu. În alți termeni, alegerea dintre lit. b) alin. (3) art. 206 CP RM și lit. a) alin. (3) art. 208 CP RM depinde de faptul dacă A. P. și S. P. au fost constrânse să practice prostituția ori nu. Dacă ele au fost constrânse să practice prostituția, ar urma să se aplice numai lit. b) alin. (3) art. 206 CP RM. Dacă însă ele au fost determinate să practice prostituția, atunci ar urma să se aplice numai lit. a) alin. (3) art. 208 CP RM. Or, în art. 208 CP RM se vorbește despre „determinarea minorilor la săvârşirea unor fapte imorale”.

Cert este că o faptă nu poate să reprezinte concomitent atât constrângerea la prostituție, cât și determinarea la prostituție. Nu este posibil ca victima infracțiunii să aibă posibilitatea de a-şi dirija acţiunile și, în același timp, să fie lipsită de această posibilitate. Noțiunile „constrângerea la prostituție” și „determinarea la prostituție” se exclud una pe cealaltă. De aceea, considerăm neîntemeiată condamnarea lui L. N. în baza lit. b) alin. (3) art. 206 și lit. a) alin. (3) art. 208 CP RM.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире // Журнал. – Переяслав Хмельницкий, 2018, Вып. 7, ч. 3, p.27-34.

Referințe bibliografice:

1. Gurschi C., Botezatu R., Dolea I., Grama M. Jurisprudenţa Curţi Supreme de Justiţie în materie penală (2008-2010): Culegere. – Chişinău: Tipografia Centrală, 2012. – 916 p.
2. Наумов А. В. Практика применения Уголовного кодекса Российской Федерации: комментарий судебной практики и доктринальное толкование / Под ред. Г. М. Резника. – Москва: Волтерс Клувер, 2005. – 1024 p.
3. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 25 din 13.10.2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 privind aprobarea Listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora (Sesizarea nr. 30a/2015) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2016. – nr. 13-19.
4. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21.03.2018. Dosarul nr. 1ra-413/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=10683
5. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.05.2018. Dosarul nr. 1ra-959/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11267
6. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23.05.2018. Dosarul nr. 1ra-931/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11312
7. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17.04.2018. Dosarul nr. 1ra-378/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11051
8. Sentința Judecătoriei Anenii Noi din 28.12.2017. Dosarul nr. 1-251/2016. Disponibil: https://jan.instante.justice.md/ro/hot?solr_document=&solr_document_2=&DenumireDosar=&Tematica=206&solr_document_3=2
9. Sentința Judecătoriei Buiucani din 25.10.2016. Dosarul nr. 1-967/2016. Disponibil: https://jc.instante.justice.md/ro/hot?solr_document=&solr_document_2=&DenumireDosar=&Tematica=206&solr_document_3=2
10. Sentința Judecătoriei Bălți din 12.02.2016. Dosarul nr. 1-212/2014. Disponibil: https://jbl.instante.justice.md/ro/hot?solr_document=&solr_document_2=&DenumireDosar=&Tematica=206&solr_document_3=2
11. Legea nr. 241 din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2005. – nr. 164-167.
12. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22.12.2015. Dosarul nr. 1ra-1276/2015. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=5497
13. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii nr. 37 din 22.11.2004. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=230
14. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 09.04.2014. Dosarul nr. 1ra-704/2014. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=2021
15. Sentința Judecătoriei Buiucani din 25.10.2016. Dosarul nr. 1-967/2016. Disponibil: https://jc.instante.justice.md/ro/hot?solr_document=&solr_document_2=&DenumireDosar=&Tematica=206&solr_document_3=2
16. Sentința Judecătoriei Cahul din 29.12.2017. Dosarul nr. 1-422/2014. Disponibil: https://jch.instante.justice.md/ro/hot?solr_document=&solr_document_2=&DenumireDosar=&Tematica=206&solr_document_3=2
17. Tănase A. Latura subiectivă a infracțiunii de trafic de ființe umane (art. 165 CP RM) // Revista Naţională de Drept. – 2011. – nr. 2. – p. 10-22.