Efectele pandemiei din perspectivă juridică

Sub jugul unei pandemii mai mortale ca orice război, analizele juridice sunt ca prognozele meteorologice, dau senzația de control asupra unei situații incerte și neechilibrate.

Astfel, amprentând devastator sistemul de drept, cercetarea și analiza naturii juridice a acestui fenomen de amploare globală, coronavirusul SARS-CoV-2, merită o atenție sporită, întrucât efectele în lanț ale acestuia devin o preocupare esențială pentru practicienii dreptului în Republica Moldova.

Suntem conștienți oare de faptul că în orice moment putem fi antrenați în eventuale crize contractuale? Crize fără precedent și nu doar? Milenarul „phronesis„, tipul de înţelepciune care guvernează eticul şi politicul și deopotrivă, concept al virtuţii practice, ne îndeamnă la prudenţă maximă în aceste actualități critice existente.

Constatăm astfel, că nu este posibilă o analiză în ansamblu a efectelor juridice ale pandemiei, întrucât aceste efecte variază de la o ramură de drept la alta, în funcție de o situație specifică și o speță reală concretă. Astfel, antrenăm în cercetarea respectivă câteva fenomene juridice generate de amploarea coronavirusului.

I. Cunoaștem că, în ultima perioadă de timp, au fost instituite, de către autorități, anumite măsuri restrictive în Republica Moldova, pentru stagnarea răspândirii pandemiei de COVID-19, care contribuie esențial la diminuarea activității de afaceri și afectează, în mare parte, consumerismul.

Este evident că, o criză economică nu generează efecte doar asupra veniturilor populaţiei, dar şi asupra comportamentului consumatorilor. Astfel, cetățenii, impuși de situația actuală, trebuie să renunţe sau să diminueze substanțial cheltuielile pentru investiţii, vacanţe şi călătorii, înrolând însă, valoarea cheltuielilor pentru alimente și produse pentru sănătate.

Acest comportament de consum al populaţiei poate fi considerat raţional în perioada actuală de criză, întrucât, utilitatea bunurilor este una pe termen scurt în defavoarea utilităţii bunurilor pe termen lung. Prin contrast, COVID-19 distruge atât oferta, cât și cererea prin efectul de lacăt, care se extinde propriu-zis asupra produselor în perioada respectivă. Intuim că nu este o criză economică tipică. Paradoxul real e că putem să interpretăm această criză drept un dezastru natural. Ca și după Marea criză spaniolă, urmată de ani tumultuoși (the roaring twenties), ar trebui de acum încolo să inițiem construcția unor noi modele economice!

De la izbucnirea pandemiei până la starea curent înregistrată, s-a atestat o amplificare a numărului de comercianți, care vând în mediul online diverse produse înșelătoare și care pretind că ar putea preveni sau trata noul tip de infecție. Anumite declarații false se referă la o categorie de produse inerente cetățenilor, iar în contextul necesității majore, comercianții exploatează situația existentă, pentru a-și vinde produsele la prețuri exagerate, inducând astfel în eroare consumatorii.

Analizând acest aspect juridic, este obligatoriu de notat că, consumatorii  sunt expuși unui risc nemărginit. Suntem în situația când societatea informațională tot mai globalizatoare preocupă legiuitorii să asigure protecţia juridică a consumatorilor. Inevitabil, aceștia trebuie să fie precauți dacă, în cadrul unei oferte, comercianții: folosesc un instrument de comunicare sau  imagini care generează direct sau indirect ideea că un produs poate preveni sau vindeca virusul, vizează profesioniști din domeniul sănătății, medici, experți, dar și alte surse neoficiale care declară că un produs poate preveni sau vindeca o infecție cu noul virus, menționează că, produsul se găsește în cantități limitate, utilizând următoarele expresii  „disponibil doar astăzi”, „vânzare rapidă”, furnizează informații despre condițiile de piață, utilizând expresii precum „cel mai mic preț de pe piață”, „singurul produs care poate vindeca infecțiile cu CODVID-19”, practică prețuri care sunt mult mai mari decât prețul normal al unor produse similare, invocând faptul că acestea ar împiedica sau ar vindeca infecția cu COVID-19.

În cazul în care consumatorii identifică pe diferite platforme de socializare aumite afirmații care nu au un fundament veridic sau care induc în eroare, aceștia trebuie să utilizeze instrumentele de raportare furnizate de operatorul platformei pentru a face vizibil conținutul necorespunzător autorităților competente. Iar comercianții, în aceeași măsură, trebuie să acționeze în mod responsabil, să se abțină de la practicile menționate supra și să le interzică, administrând toate recomandările din partea autorităților naționale în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva coronavirusului.

Este în interesul general să se garanteze un mediu online sigur în care consumatorii, în special în contextul dificultăților cauzate de criza actuală, să se simtă protejați împotriva oricăror practici ilegale și incorecte, care le-ar putea pune în pericol sănătatea și sfida anumite valori fundamentale.

Drept concluzie, în ceea ce priveşte politica (instrumentele/metodele) de depăşire a crizei, apreciem că, acestea ar putea fi: stabilirea soluţiilor care să restabilească încrederea investitorilor şi a consumatorilor (pe termen scurt), iar, pe termen extins, provocarea majoră ar putea fi constituită din reforma sistemului financiar național, ba chiar internaţional, cel care ar genera transparenţa și vizibilitatea necesară, dar și reguli inovate pentru a proteja economiile mondiale şi cetățenii fiecărui stat.

II. Dintr-o altă perspectivă și continuitate, o nouă problemă apărută în contextul evoluției pandemiei vizează libertatea de exprimare. Fenomenul înregistrat produce efecte juridice, alimentând spațiul virtual cu fake news-uri și analize, concluzii și statistici bazate pe date ireale. Acest instrument de propagare, difuzat prin intermediul mijloacelor digitalizate automate, își face prezența pe arealul internetului, contaminând continuu un cerc nedeterminat de persoane.

Iată de ce, lupta contra dezinformării a prins teren în contextul stării de urgență declarate în Republica Moldova.

Spațiul virtual abundă de dezinformări și teorii ale conspirației despre noul coronavirus. Scenariile cu cea mai grandioasă priză la public sunt lansate pentru a produce haos și a destabiliza democrația statelor.

Dacă ar exista o teorie care să înglobeze cele mai răspândite și evidențiate dezinformări despre pandemia de Covid-19, atunci aceasta ar reflecta următoarele: coronavirusul este o armă biologică creată de mâna omului, inventată de elitele mondiale, care are ca scop introducerea tiraniei mondiale sau a „hegemoniei SUA”, iar pandemia ar fi falsă.

Canalele de dezinformare sunt un fel de atacuri strategice, care în contextul situației înregistrate atât la nivel național, cât și mondial, ar putea declanșa un război informațional. Prin inventarea unui cocktail Molotov de dezinformare, prin amestecarea mai multor mesaje contradictorii, mesagerii acestor știri false manipulează indivizii, le subminează încrederea în guvernele lor și astfel impun haosul la nivel statal. Astfel, dezinformarea afectează capacitatea cetățenilor de a lua deciziile corecte. Consecințele devin tot mai grave: amenințări la adresa siguranței cetățenilor, deteriorarea încrederii în mass-media, subminarea influenței globale. Suntem prea vulnerabili în momente de criză intensă, iar anumiți actori se folosesc de situație pentru a ataca. “Și chiar dacă sunt necesare măsuri de urgenţă pentru a răspunde acestei urgenţe de sănătate publică, o situaţie de urgenţă nu este un cec în alb pentru a ignora obligaţiile în materie de drepturile omului”, a afirmat Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, în cadrul unei reuniuni virtuale a Consiliului drepturilor omului de la Geneva. Astfel, este de menționat că, dacă situația o cere și este respectată Constituția, statul ar putea îngrădi libertatea de exprimare pentru anumite manifestări sau mesaje care ar putea aduce panică în rândul populației, ca de exemplu știrile false cu privire la fenomenul pandemic.

III. În ce condiții poate să fie restrâns exercițiul unui drept în Republica Moldova?

Art. 54 din Constituția Republicii Moldova prevede că,

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. [1]

În consecință, trebuie respectate trei condiții pentru a putea fi restrânse drepturile cetățeanului în contextul stării de urgență:

• Ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege 

Potrivit CEDO, dar și jurisprudenței acesteia, prin lege poate fi înțeles orice act normativ care este accesibil şi previzibil.

• Ingerinţa trebuie să urmărească un scop legitim

În cazul de față, măsurile care limitează drepturile și libertățile fundamentale ale omului trebuie să aibă drept scop inerent protejarea sănătății și siguranța publică.

• Ingerinţa trebuie să fie necesară și proporțională într-o societate democratică

Statul prin intermediul autorităților sale este cel care va aprecia necesitatea ingerinţelor, dispunând de o marjă de apreciere, însă orice individ se poate adresa în instanța de judecată în măsura în care exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale i-a fost restrânsă în mod nejustificat, disproporțional sau în mod discriminatoriu.[2]

În lumina celor abordate supra, este primordial de specificat că statul Republica Moldova trebuie să se pregătească pentru orice fel de scenariu, indiferent dacă pandemia actuală ar înregistra în următoarele perioade un impact mai diminuat pe toate palierele!

Independent de cât de plauzibile s-ar putea dovedi scenariile și analizele juridice, de scepticismul ori optimisul existent în societate, de măsurile restrictive de care dispunem, să fim conștienți și pregătiți pentru orice provocare!

*Acest articol a fost scris cu ocazia Concursului de articole organizat de ELSA Republica Moldova pe tema „Efectele pandemiei din perspectivă juridică„.

Referințe bibliogradice:
[1] Constituția Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la  29.07.1994. Publicată la 12.08.1994 în M.O. Nr. 1, în vigoare din 27.08.19
[2] Convenția Europeană a Drepturilor Omului,  adoptată de statele membre ale CE la 04.11.1950, la Roma. Ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului  nr. 1298 din 24. 07. 1997, M.O. 21.08. 1999, în vigoare din 21.08.1999