Petru Vîrlan

Familia, este unitatea fundamentală a societății, nu poate fi ferită nici ea de schimbări, stabilitatea ei fiind amenințată permanent de stresuri externe și insecuritate socială. Un grad crescut de agresivitate socială, într-o perioadă în care se prăbușesc și se caută restabilirea unor valori stabilizatoare în plan spirituale, moral și politic, este fără îndoială reflectat, dar și produs de prefacerile ce au loc în familie, în funcțiile ei socializatoare și educaționale în special.

Violența în familie este o sferă a vieții private care nu poate fi monitorizată decât prin efortul femeilor înseși și doar atunci când acestea: își cunosc propriile drepturi și libertăți; sunt informate privitor la organismele, structurile, persoanele cărora le pot solicita ajutor; sunt sigure că ajutorul va fi oportun și eficient.

Violența în familie are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele Unite și în Europa Occidentală drept o problemă generală gravă a societății abia în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea. Anii ’90 au adus recunoașterea violenței în familie drept o încălcare a drepturilor omului.[1]

În domeniul sociologiei, cercetătorii lipsiți de perspectiva de gen și-au limitat studiile la identificarea și explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenței în familie (consum de alcool sau droguri, probleme de sănătate mintală) și a cauzelor generale de natură socială și economică (sărăcie, lipsa educației, șomaj, apartenență la grupuri sociale defavorizate etc.) Unele studii de specialitate leagă violența în familie de zona pauperă a societății, ignorând cu desăvârșire faptul că ea se produce și în familiile cu un nivel de trai decent sau în cele foarte bogate. Numeroase studii nu au făcut altceva decât să investigheze relațiile de familie, considerând violența în familie o problemă a cuplului.[2]

În Republica Moldova în vederea realizării un cadru legal eficient de abordare a violenței in familie, în martie 2007, a fost adoptată Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie nr.45 care a fost promulgată de Președintele Republicii Moldova pe 18 martie 2008, intrând în vigoare pe 18 septembrie 2008. Adoptarea acestei legi și modificarea ulterioară a legislației în domeniu a avut drept scop crearea unui mecanism de implementare a legii, reprezentând un pas înainte în lupta împotriva violenței în familie și care a contribuit semnificativ la plasarea pe agenda a factorului de decizie politică.

Inițial la implementarea legii au apărut un șir de deficiențe ce au pus în pericol aplicarea justă și eficientă a acestui act legislativ. Dificultatea lui constă în aceea că legea se baza pe o abordare axată pe familie, însă lipsind mecanismele de asigurare a aplicării măsurilor de protecție. În vederea înlăturării a deficiențelor  prin Legea Parlamentului 167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551 a fost introdus in Codul penal art.201¹ intitulat “Violența în familie”.

Violența în familie reprezintă o problemă socială extrem de gravă, iar specialiștii o consideră o formă de tortură[3] datorită caracteristicilor sale. Impactul social al violenței în familie este extins, deoarece acestea afectează nu numai victimele, dar și persoanele care sunt martore sau au cunoștințe de asemenea situații de violenta în familie.

Violența în familie este una din formele de violență cele mai des întâlnite, dar și dintre cele mai îngrijorătoare, pentru că este mai puțin vizibilă. În cele mai multe cazuri, actele de violență au loc în spatele ușilor închise sau sunt ascunse de către victimă din cauza sentimentului de teama fată de agresor sau de jena fată de societate.

Legea supremă a statului care dă o definiție familiei este Constituția Republicii Moldova[4] în art.48 alin.(1), unde familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului. Această definiție este întocmai cu cea dată în art.16, alin.3 al Declarația Universală a Drepturilor Omului[5].

Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea lor în drepturi și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educarea și instruirea copiilor.

În sensul Legii privind protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți nr.14 din 14.06.2013[6], prin familie înțelegem părinții și copiii acestora.

O definiție larg cuprinzătoare  a familiei este cea dată în preambulul Convenției ONU privind drepturile copilului: „…unitatea fundamentală a societății, și mediul natural pentru creșterea și bunăstarea tuturor membrilor săi, și în mod deosebit copiii, trebuie să beneficieze de protecția și de asistenta de care are nevoie pentru a putea să joace pe deplin rolul său în societate”.[7]

În sens restrâns familia se reduce la soți și copiii lor minori. Însă familia există și în lipsa copiilor, numai în prezenţa soţilor; un singur părinte şi copii(ori un singur copil); mai mulţi fraţi şi surori fără părinţi.[8]

Definită în sens larg, familia cuprinde toate persoanele unite prin legături de căsătorie, rudenie firească sau civilă, precum şi persoanele între care s-au stabilit relaţii asemănătoare cu cele care rezultă din căsătorie sau rudenie. În această accepţiune, familia grupează toate persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun, între care există o comunitate de sînge sau civilă, precum şii soţii acestora.

Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie din 01.03.2007[9] este dată următoarea definiție a violenței în familie – orice acțiune sau inacțiune, cu excepția acțiunilor de autoapărare sau de apărare a altor persoane manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzarea de prejudiciu material sau moral de un membru al familiei contra unor alți membri de familie, inclusive contra copiilor, precum și contra proprietății comune sau personale.

Noțiunea de violență în familie se regăsește și în Codul penal al Republicii Moldova[10] în conformitate cu care aceasta reprezintă acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.

În România, conform Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie nr.217/2003[11], art.2, violenta în familie este definită ca fiind „orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”. Constituie de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de aşi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

În literaturii de specialitate[12], violența în familie este definită ca un sistem de conduită, al cărui obiectiv îl constituie exercitarea controlului și stabilirea unor raporturi de subordonare în relațiile de familie. Violenţa în familie constituie una dintre modalităţile cele mai dure de discriminare a femeilor pentru care, practic, nu există un mecanism de eradiere, impunitatea violenţei în familie permiţînd transformarea agresiunii într-un model de conduită pentru bărbaţi în raporturile de familie, conduită pe care copiii o însuşesc ca pe o normă şi care se reproduce din generaţie în generaţie.[13]

Violența în familie se manifestă întotdeauna în cadrul unei relații intime, într-un spațiu restrâns și privat. Acțiunile care însoțesc violența sunt: intimidarea, și manipularea, izolarea și sechestrarea, controlul asupra banilor și abuzul asupra copiilor.

Definită ca un act comportamental, violența în familie are caracter instrumental, intențional și învățat.

– Instrumental: agresorul controlează victima, obține ceea ce dorește de la ea. Comportamentele devin funcționale dacă au și rezultatul scontat. Un comportament care nu are rezultatele așteptate pentru cel care îl aplică, tinde să nu se repete după o anumită perioadă de timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neintervenție sau întărite, persistă și se accentuează.
– Intenţional: se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii, prin faptul că e receptivă (nu apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenţie pe care de regulă abuzatorul nu o recunoaşte, dar poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce. De exemplu, de ce un agresor nu manifestă violenţe similare asupra şefului de serviciu sau persoanelor străine, dar pornim de la ideea că el nu se poate controla la furie?
– Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înnăscută. Copiii învaţă prin imitaţie, familia reprezintă modelul din care îşi extrage valori, cunoştinţe şi comportamente. 60% dintre adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut în familii cu violenţă. Partea optimistă este ca fiind un comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou proces învăţare. Dovadă că violenţa nu este genetică este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin agresori.[14]

Totodată, este necesar de pus accentul pe tipurile de violenţă în familie regăsite în Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie[15], şi anume:

1. violență fizică – constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea asupra victimei. Violența fizică include și distrugerea bunurilor care aparțin victimei sa pe care cei doi parteneri le stăpânesc și le utilizează împreună.[16] Forme: vătămare intenționată a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acțiuni cu efect similar;
2. violență sexuală – orice violență cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relații interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepție, hârțuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituției; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mângâieri, sărutări, pozare a copilului și prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acțiuni cu efect similar;
3. violență psihologică – impunere a voinței sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune și de suferință psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare, poreclire, șantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin amenințări verbale, prin afișare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viața personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituției de învățământ; deposedare de acte de identitate; privare intenționată de acces la informație; alte acțiuni cu efect similar;
4. violență spirituală – subestimare sau diminuare a importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derâdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
5. violență economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situați de superiorite; interzicere a dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune; refuz de a susține familia; impunere la munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acțiuni cu efect similar.

Literatura de specialitate[17] ne oferă alte două tipuri de violență și acestea sunt:

– violența socială – sistarea activităților și relațiilor sociale, izolarea în ipostaza de victimă a violenței în cadrul favorizării acesteia pe planul vieții private și intime, și duce la lipsirea acesteia de suport social, cu anumite dificultăți de ieșire din situațiile de violență;
– violență prin depravare sau neglijare – deși nu este specifică legislației actuale, în plan internațional acest tip reprezintă forma non-fizică a violenței, incluzând violența verbală și cea emoțională, utilizate în scopul amenințării, intimidării și a deținerii controlului asupra victimei cu impact asupra planurilor psihologice. Se manifestă prin incapacitatea sau refuzul adultului de acordare a celor necesare copilului pentru toate aspectele vieţii sale: sănătate, siguranţa vieţii, în contextual în care familia sau îngrijitorul legal are acces la resursele necesare.

Remarcabil este faptul, că deși Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie[18] prevede 5 forme ale violenței, Codul penal al Republicii Moldova se referă doar la două forme dintre acestea și anume: violența fizică sau psihică. Acest lucru creează o confuzie în vederea aplicării legislației întrucât s-ar face o abatere de la norme în cazul în care se va tine cont de aceste 5 forme de violență doar în cadrul infracțiunii prevăzută la art.201¹ din Codul penal al Republicii Moldova[19] și nu vor fi luate în alte cazuri ivite la alte articole din partea speciala a acestuia.

Victima acestei infracțiuni poate fi nu doar un copil al făptuitorului dar și oricare alt membru al familiei. Dacă făptuitorul consideră, în mod întemeiat, că victima nu are calitatea de membru de familie, nu-i poate fi aplicată răspunderea în baza art.201¹ Cod penal al Republicii Moldova. Aceasta nu înseamnă că făptuitorul nu va răspunde pentru una din faptele prevăzute la art.145, 150-152, 155 sau altele din Codul penal ori la art.78 al Codului contravențional al Republicii Moldova, a căror prezentă nu poate fi pusă la îndoială.

La fel este necesară prezența calității de membru la momentul comiterii faptei. Dacă această calitate a încetat (de exemplu, calitatea de soț (soție) a încetat ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorț), fapta nu va putea fi calificată potrivit art.201¹ Cod penal al Republicii Moldova, în condiția locuirii separate. De asemenea, nu va putea fi aplicată această prevedere, dacă făptuitorul și victima erau legați printr-o relație nulă sub aspect juridic, de exemplu: o relație de căsătorie nulă datorită bigamiei.

Analizând cadru de incriminare a violenței în familie vedem că sunt necesare măsuri de protecție suplimentare a  victimelor violenței în familie, astfel vedem că pe parcursul anilor statul a venit cu măsuri suplimentare de protecție, art.15 al Legii Nr. 45 din  01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie prevede ca măsură de protecție aplicată de instanța de judecată în 24 de ore de la depunere cererii, ordonanța de protecție.

Prin ordonanța de protecție, instanța poate aplica agresorului următoarele măsuri:

– obligarea de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor;
– obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, excluzând și orice contact vizual cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
– interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
– interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează;
– obligarea, până la soluționarea cazului, de a contribui la întreținerea copiilor pe care îi are în comun cu victima;
– limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune;
– obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere dacă o asemenea acțiune este determinată de instanța de judecată ca fiind necesară pentru reducerea violenței sau dispariția ei;
– stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor săi minori;
– interzicerea de a păstra și purta armă.

Astfel aceste măsuri aplicate agresorului fiind aplicate trebuie să diminueze comportamentul violent al agresorului și de a preveni repetarea cazurilor de violentă în  familie.

Aceleași măsuri de protecție sunt prevăzute și în art. 215¹ din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122/2003  și art. 278⁷ din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003 care prevăd posibilitate emiterii ordonanței de protecție, astfel prin intermediul reglementărilor specific din cadrul ambelor ramuri de drept, calificarea fenomenului violenței în familie  printr-o abordare inter-ramurală permite protecția în ansamblu a victimei prin aplicare agresorului a diferitor masuri specific.

Aceste măsuri de protecție a victimelor violenței în familie sunt specific majoritatea statelor Uniunii Europene dar și Americii de Sud,  Statelor Unite ale Americii, Canada, Japonia, Coreea de Sud etc.

Întru fortificarea acestor măsuri de protecție și executarea obligațiilor legale impuse agresorilor la data de 25 martie 2020 Guvernul Republicii Moldova a aprobat  Proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative care vine cu următoarele modificări:

Articolul 2151 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122/2003 cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează[20]:

se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:

„(31) Măsurile de protecție prevăzute la alin. (3) lit. a)-d) se aplică în mod obligatoriu cu monitorizarea electronică, în modul prevăzut de lege.”;

se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:

,,(41) Victima sau, după caz, membrii familiei acesteia, pot purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului, exprimându-și acordul în formă scrisă.”;

alineatul (5) se completează cu propoziția ,,În cazul aplicării monitorizării electronice, ordonanţa de protecţie este expediată imediat și organului de probațiune de la locul aflării bănuitului, învinuitului, inculpatului şi a victimei.”

Articolul 2787 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 285-294, art. 436), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

se completează cu alineatele (21) și (22) cu următorul cuprins:

„(21) Măsurile de protecție prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) se aplică în mod obligatoriu cu monitorizarea electronică, în modul prevăzut de lege.

(22) Victima sau, după caz, membrii familiei acesteia, pot purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului, exprimându-și acordul în formă scrisă.”;

la alineatul (4), după cuvintele „ordonanţa de protecţie poliţiei” se introduc cuvintele „ , organului de probațiune”.

La articolul 2711 din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004 cu modificările ulterioare, alineatul (7) va avea următorul cuprins:

„(7) Monitorizarea electronică poate fi aplicată şi:

1. a) condamnaților care se deplasează fără escortă sau însoţire şi/sau celor care se deplasează pe o durată scurtă de timp în afara penitenciarului, conform art. 216 şi 217;
2. b) persoanelor cărora le este aplicată o măsura preventivă cu stabilirea anumitor obligaţii sau restricţii;
3. c) persoanelor bănuite, învinuite, inculpate de comiterea faptelor de violență în familie.”

Și articolul 15 din Legea nr. 45/2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

se completează cu alineatele (11) și (12) cu următorul cuprins:

„(11) Măsurile de protecție prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) se aplică în mod obligatoriu cu monitorizarea electronică. În acest caz, prevederile art. 2711 din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004 se aplică corespunzător.

(12) Victima sau, după caz, membrii familiei acesteia, pot purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului, exprimându-și acordul în formă scrisă.”;

la alineatul (2), după cuvintele ,,subdiviziunii teritoriale ale poliției” se introduc cuvintele ,,și organului de probațiune”;

la alineatul (5), după cuvintele ,,organului de poliție” se introduc cuvintele ,,și organului de probațiune”.

Raționamentul acestor modificări îl vedem în Nota informative a proiectului unde autorii acestui proiect  în urma analizei datelor statistice oferite de Inspectoratul General de Poliție privind numărul ordonanțelor de protecție emise de instanța de judecată și aplicarea măsurilor de protecție victimelor violenței in familie pentru anii 2018-2019, s-au constatat următoarele[21]:

– în decursul anului 2018 au fost pronunțate 666 ordonanțe de protecție a victimelor violenței in familie, dintre care au fost respectate de către agresori 239 ordonanțe de protecție (37 %), iar 427 ordonanțe au fost încălcate (63 %).

– în anul 2019, instanțele judecătorești au emis 710 ordonanțe de protecție a victimelor, dintre care 422 ordonanțe de protecție au fost respectate (59 %), iar 288 ordonanțe au fost încălcate de agresori (41 %).

În anul 2018 au fost înregistrate la nivel național 2655 cazuri de comportament violent in familie, dintre care 998 cazuri de infracțiune, iar 1657 cazuri au întrunit elementele constitutive a contravenției. Din cele 998 de infracțiuni comise, sunt înregistrate 30 omoruri, 905 infracțiuni de violență in familie, 39 violuri și 24 cazuri de acțiuni violente cu caracter sexual, agresori fiind 908 bărbați și 90 femei.

Autor al acestui proiect de modificare a actelor normative este Inspectoratul Național de Probațiune care a venit cu această măsură  novatorie și absolut necesară pentru a preveni aceste tipuri de infracțiuni și contravenții, iar această abordare vine să protejeze victimele acestui comportament ilicit cu implicarea operative a Inspectoratelor de poliție dar și a organelor de probațiune.

Logica acestor modificări este în a  perfecționa prevederile legale referitoare la măsurile de protecție a victimelor violenței in familie. Astfel, pentru asigurarea respectării măsurilor de protecție este necesar expedierea spre executare a ordonanțelor de protecție organului de probațiune pentru monitorizarea electronică a agresorului în cazul unui proces civil sau bănuitului învinuitului, inculpatului de comiterea faptelor de violență in familie în cazul unui proces penal.

Prin aceste măsuri se acordă posibilitate victimei și membrilor familiei  acestei să fie monitorizați printru dispozitiv GSM, doar cu acordul în scris a acestora. Iar prin plasarea  brățării electronice agresorului putem evita încălcarea ordonanței de protecție și proteja victima de o nouă agresiune sau preveni comiterea unei infracțiuni.

Deoarece victima va fi notificată despre apropierea agresorului de aceasta, iar organele de poliție și probațiune vor fi informate în timp real despre încălcarea produsă de agresor si vor putea reacționa operativ și imediat pentru a înlătura pericolul.

Astfel în urma celor expuse considerăm oportune și benefice modificările care se propun la cadrul legal, deoarece într-adevăr prin abordarea acestor măsuri vom putea la maximum diminua încălcarea ordonanțelor de protecție dar și protecția victimelor acestui tip de comportament ilegal vor avea o protecție mai bună și mai eficientă. Aceste măsuri fiind o novație consider că vor avea un rezultat foarte bun în prevenirea violenței în familie și va servi ca exemplu și pentru alte state din lume.

Referințe bibliografice:

1. Sewall P. Rebeca., Vasan Arati, Schuler Margaret A. (ed.), (1996), States Responses to Domestic Violence: Current Status and Needed Improvements, The Institute for Women, Law & Development, Washington, D.C.
2. Jones, Ann, 1994, Next Time She’ll Be Dead: Battering and How to Stop It, Boston: Beacon Press.
3. V.Coomaraswamy,Radika (raportul special al Naţiunilor Unite pe problema violenţei împotriva femeilor în perioada 1994-2003), Lupta împotriva violenţei domestice: obligaţiile statului, Innocenti Digest 10,10 (2000)
4. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94//Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1 din 12.08.1994.
5. Declarația Universală a Drepturilor Omului. Adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948 la New York. Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.217-XII din 28.07.90.
6. Legea nr.14 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, Publicat : 02.08.2013 în Monitorul Oficial Nr. 167-172 , intrat in vigoare la 01.01.2014
7. Culegere de acte normative Drepturile familiei şi copilului, UNICEF, Editura MUSEUM, Chişinău 2001, pag.5
8. Mărgineanu L., Mărgineanu G.,  Dreptul familiei, Chişinău 2002, pag.113
9. Lgea n.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Publicat : 18.03.2008 în Monitorul Oficial Nr. 55-56     art Nr : 178     Data intrarii in vigoare : 18.09.2008
10. Cod penal al Republicii Moldova, nr.985-XV din 18.04.2002.În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002. În vigoare din 12 iunie 2003
11. Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr.217/2003.Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 30 mai 2012
12. Sorin M.Rădulescu, Sociologia violenţei (itra)familiale, victime şi agresori, Bucureşti: Lumina lex 2001, pag.18
13. A.Bantuş, A.Bâcu, Violenţa în societatrea de tranzacţie. Conferinţa ştiinţifică internaţională 16-17 mai 2003, Chişinău 2003, pag.35
14. Sorin M.Rădulescu, Sociologia violenţei (itra)familiale, victime şi agresori, Bucureşti: Lumina lex 2001, pag.21-22
15. Lgea n.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Publicat : 18.03.2008 în Monitorul Oficial Nr. 55-56     art Nr : 178     Data intrarii in vigoare : 18.09.2008
16. A.Bantuş, A.Bâcu, Violenţa în societatrea de tranzacţie. Conferinţa ştiinţifică internaţională 16-17 mai 2003, Chişinău 2003, pag.35
17. Mândrilă C.G, Violenţa în familie.- Iaşi: Cermi, 2004, pag.13
18. Legea Nr. 45 din  01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, M.O. nr. 55-56 din 18.03.2008
19. Ibidem,
20. https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/08.pdf
21. http://politia.md/ro/advanced-page-type/rapoarte-si-evaluari