Alexandru Muturniuc

Introducere

,,Epoca în care omenirea stătea neputincioasă în fața epidemiilor naturale probabil a luat sfârșit’’. Cu această frază, profesorul Y.N.Harari încheie un capitol dintr-o lucrare recentă de a sa în care din perspectivă istorică abordează molimile [1]. La doar 4 ani, după publicarea lucrării în cauză, ne aflăm în situația invers proporțională celei descrise. Neputincioși probabil nu suntem, dar puternic afectați, da.

Interesul Juridic față de această tematică este susținut în primul rând, de absența unei reglementări eficiente la nivel Internațional a unei situații de pandemie. Dat fiind faptul, că prin tratate sau Acorduri sunt reglementate relațiile Internaționale cu privire la războaie[2], schimbări climatice[3] chiar și spațiul Cosmic[4]. Neprevederea unei Pandemii reprezintă în opinia mea o lacună gravă. Deși, premise pentru o astfel de reglementare au fost suficiente.

Pandemii/epidemii în istoria omenirii au fost destule pentru ca oamenii să cunoască capacitatea de stagnare a dezvoltării umane, drept  exemple ne pot servi: Ciuma, numită și moartea neagră, Tiful sau Variola. Desigur, cele mai oribile Pandemii le vom aminti din evul mediu și antichitate, totuși și perioada modernă cât și cea contemporană nu sunt lipsite de izbucniri de boli infecțioase, spre exemplu: Gripa Spaniolă din  1918 care a ucis de două ori mai multe persoane, decât primul război mondial, într-un timp record de doar 6 luni sau SARS, izbucnit în 2003 care la fel face parte din clasa coronaviridae ca și actualul Covid-19.

Calitatea Vieții și a medicinii au crescut impunător și indiscutabil, mai ales după 1928, când A. Fleming a descoperit proprietățile ampicilinei. După al doilea Război Mondial, riscurile noilor epidemii ca și în evul mediu erau greu de imaginat. O adevărată victorie, la nivel Internațional, a constat în formarea în data de 7 aprilie 1948, a: Organizației Mondiale a Sănătății, Adoptarea Declarației de la Alma-Ata, Declarația de la Astana și desigur Charta de la Otawa, toate într-un fel sau altul, referindu-se la Calitate Sănătății Publice.  Situația unei Pandemii, însă, nu este nicăieri prevăzută. După cum s-a menționat anterior, o astfel de situație nu se discuta, bazându-ne pe conștientizarea și menținere igienii, studiului și succesului obținut pe teritoriul mediciini, dar la o analiză mai amplă, putem conclude, că premise pentru o nouă epidemie au existat destule.

Premisele

Piața unică Europeană fundamentează 4 libertăți, care în cadrul Uniunii Europene circulă liber: Bunurile, Serviciile, Forța de Muncă și Capitalul. Aceste 4, cât și Informația, nu doar în cadrul Uniunii circulă liber și rapid ci și pe întreg globul. Într-adevăr, acum orice produs din orice parte a globului, fără mari eforturi(cu excepția unor de natură tehnică) și cu acoperirea cheltuielilor aproape în toate cazurile, poate ajunge dintr-o parte a Terrei în cealaltă chiar dacă este absolut exotic și nu are nici o condiție vitală. Globalizarea inevitabilă, Piața Liberă, Dezvoltarea tehnică, inclusiv îmbunătățirea modalităților de transport a produselor, ne relevă faptul că ceea ce cu 200 de ani în urmă reprezenta previlegiul aristocraților, iar cu 500 de ani era ceva imposibil de imaginat, astăzi pare ceva real și mai mult chiar, necesar. Spre exemplu, o călătorie în jurul pământului până la Fernado Magilan reprezenta maxim o fantezie, după, era privită ca o aventură periculoasă și costisitoare care obligatoriu avea să dureze câțiva ani, dar odată cu cercetarea și supunerea voinței umane a diferitor surse de energie, viteza cu care oamenii parcurg aceeași distanță se mărește impunător ca exemplu, un Falcon HTV-2 poate ajunge la viteza de 20 mach(24500.88 km/h) ceea ce i-ar permite să facă înconjurul pământului în câteva ore. Vorbind despre tehnologiile accesibile omului simplu, un boing care dezvoltă o viteză medie de 800 km pe oră i-ar permite unei persoane infectate cu un nou tip de patogen să traverseze oceanul în mai puțin de o zi, astfel un nou patogen în mai puțin de o zi ar putea fără mari dificultăți ajunge de pe un continent pe altul.

A doua premisă constă în numărul populației umane de pe glob. În urma exploziei demografice și a îmbătrânirii populației, privim cum cifra oamenilor crește mediu cu un miliard per deceniu. Vorbind despre o pandemie, nu contează atât numărul cât contează densitatea populației.  Densitatea medie a oamenilor pe pământ este de 55 locuitori pe km². Dar avem la antipod State ca Bangladesh care deține recordul de 1123 locuitori pe km²  și Australia cu o medie de 3,3 locuitori pe km². Este de la sine înțeles că statele, precum Bangladeshul și diferitele Megalopolisuri ca BosWash-ul, reprezintă din punct de vedere al răspândirii un adevărat rai pentru patogeni, chiar dacă igiena și medicina sunt la înălțime. Probabil cele mai afectate de Pandemie urmează a fi Statele puternic Urbanizate, urbanizarea reprezintând un ‘trend’. Conform Agenției Europene a Mediului, numai pe vechiul continent, aproximativ 75% din populație trăiesc în mediul urban, în astfel de circumstanțe, când într-un oraș se declară stare excepțională, se lovește puternic asupra economiei nu doar a unui stat. Globalizarea presupunând un schimb permanent de materie primă de la un centru industrial la altul.

Ca ultimă premisă, merită să atragem atenția la igiena globală. În conformitate cu Joint Monitoring Programme for Water Supply and Sanitation(JMP) minimul necesar de igienă, care ar fi săpunul, lipsește la circa 3 miliarde de oameni. Astfel, condițiile sanitare precare cumulative, densitatea populației mare și capacitatea de transport enormă, (importante fiind capacitățile patogenilor de a muta sau de a fi tot mai rezistente antibioticilor, dar această lucrare nu râvnește a fi  una din domeniul științelor naturii, de aceea aici, am analizat doar factorii antropologici), ne permit să concludem că actuala Pandemie are loc să fie, și puțin probabil că va fi ultima(deși ar fi foarte bine). De aceea, neprevederea la nivel Internațional reprezintă o carență.

Problematica

În conformitate cu articolul 38 al statutului curții Internaționale de Justiție, drept izvoare ale Dreptului Internațional sunt recunoscute Convențiile, Cutuma Internațională și Principiile dreptului Internațional. Prin Tratate, statele manifestă acordul de voință cu scopul de a crea norme de drept Internațional pe care se obligă să le respecte sub Imperativul principiului Pacta sunt Servanda, efectiv, dacă statele nu respectă ele pot fi sancționate. Respectiv, în lipsa unui tratat sau convenții, statul nu este obligat spre careva acțiuni sau inacțiuni. Analizăm acest aspect din perspectiva unei Pandemii, spre exemplu informația cu privire la dezvoltarea situației epidemiologice care este una vitală de la stat la stat și necesită a fi rapidă și veridică. Care ar fi acea normă sau garanție că informația prezentată de către un stat altuia este una autentică?

O altă lacună de drept Internațional este problema circulației persoanelor și problema repatrierii persoanelor străine. Vom analiza această problemă din perspectiva Uniunii Europene. Articolul 39 și 40 al Tratatului de la Roma [5], asigură libera circulație în cadrul Uniunii a lucrătorilor, pornind de la aceste articole sunt Adoptate: Regulamentul 1612/68 care vine să specifice drepturile muncitorilor și a familiilor acestora de a se stabili și activa liber în cadrul țărilor membre UE și Directiva 2004/28 care permite libera circulație și stabilire nu doar a persoanelor care lucrează, dar a oricărui cetațean al unei țări din cadrul Uniunii Europene. O dată cu începutul epidemii care a trecut în Pandemie, statele declarând situație excepțională fie au închis hotarele, fie au limitat puternic accesul, ceea ce desigur este un lucru binevenit, chiar vital în situația creată, doar că, pe deoparte avem un regulament și o directivă  adoptate de către organele internaționale(CCE și respectiv Parlamentul European) care garantează libera circulație a persoanelor și pe de altă parte, avem limitarea acestui drept de către statele lovite de epidemie la recomandarea Comisiei Europene. Măsura de a limita circulația este una desigur esențială, dar din perspectiva pur juridică, nefiind prevăzută la nivel de tratat, această limitare care vine în urma recomandărilor CE, nu reprezintă nimic altceva decât o antinomie între normele și principiile valorificate anterior și cele de pe timp de criză epidemiologică. Antinomia va persista atât timp cât nu vor fi specificate exhaustiv excepțiile și condițiile acestora care pot interveni și limita dreptul la libera circulație.

Problema desigur nu rezidă doar în cadrul UE sau a Spațiul Schengen. Declarația Universală a Drepturilor Omului la rândul ei specifică: Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat și Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa [6], această normă a fost una din cele mai grav încălcate, dat fiind faptul că exact întoarcerea în statele de origine a și reprezentat una din cele mai mari probleme din două perspective: prima, ține de dificultatea de acces la transportul Interstatal, prin creșterea prețurilor la astfel de călătorii, urmărind spre exemplu bilanțul prețurilor la biletele de avion care este în creștere. Al doilea aspect, ține de călătoriile persoanelor ce au permis transformarea epidemiei în Pandemie. Aici, necesitatea reglementării speciale este una esențială, pe de o parte avem obligația de a stopa numărul persoanelor infectate, iar pe de altă parte, dreptul recunoscut al persoanei de a călători și de a se întoarce în Țara sa. În același timp, odată  cu declararea Pandemiei întreg globul a devenit prea brusc inaccesibil,  exemplul navei de croazieră MS Westerdam, care după declararea Pandemiei încercând să acosteze a fost respinsă de către cinci porturi din Asia și abia la a 6-a încercare a primit dreptul de a acosta în Cambodgia [7]. Aceasta însemnând că aproximativ 2000 de persoane de la bordul Navei, de diferite naționalități, chiar dacă nu au anunțat nici un caz suspect se aflau în apele oceanului planetar fără să aibă o idee exactă când vor putea din nou ajunge la sol. Unicul răspuns al comunității Internaționale a fost să declare fapta Cambodgiei lăudabilă (ceea ce în opina mea nu este tocmai suficient).

Vedem cum în situația creată, încep să se clatine din temelii pilonii relațiilor Internaționale formate după al doilea război mondial. Iar prin situația tensioantă se întrezărește o nouă criză, atât economică cât și politică.

Esența a ceea ce încerc să spun, este că răspunsul Comunității Internaționale la Pandemie a fost prompt, dar monitorizând numărul persoanelor infectate, a celor care nu au făcut față virusului și au decedat, a numărului de activități sistate și povara care s-a lăsat peste întreg sistemul medical, este de la sine clar că măsurile au fost luate cu întârzierea. De aici, primordial se elucidează necesitatea unui tratat care să prevadă expres și exhaustiv măsurile ce trebuie luate încă de la prima sesizare cât și necesitatea rectificării lui de cât mai multe state posibil.

Necesitatea

Declarațiile, deja menționate în prima parte a lucrării, precum cea de la Astana (care o reafirmă pe cea de la Alma-Ata), ce constă în stabilirea de obligații și norme cu privire la asistența medicală primară, semnată de 141 de state. Textul declarației de la Alma-Ata prevede: Guvernele au o responsabilitate pentru sănătatea oamenilor lor, care poate fi îndeplinită numai prin furnizarea de măsuri sociale și de sănătate adecvate[8]. Aici ni se arată expres, că obligația de  menținere a sănătății publice  este în corelare puternică cu articolul 25 al declarației Universale a Drepturilor Omului și revine primordial Guvernelor statelor semnatare. La nivel Internațional, Organizații ca UNICEF-ul și OMS-ul urmează să vină cu recomandari și soluții pentru statele semnatare. Pe lângă aceste două organizații, sus menționate, mai putem evidenția și  Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor . Deja, în dependență  de state avem diferite organizații la nivel statal, cum ar fi: CDC sau Centers for Disease Control and Prevention în SUA, Centrul Național de Supraveghere și Control a bolilor Transmisibile,abreviat CNSCBT, din România, etc. Rezumând scopurile fiecărei organizații, la nivel statal sau Internațional, am putea conclude că  situația de Pandemie reprezintă o gafă enormă, totuși critica aici nu este admisibilă, deoarece este clar că se depune maxim efort pentru ameliorarea situației. Circumstanțele actuale trebuie luate ca surse pentru importante concluzii: în primul rând, actualele politici din domeniul sănătății sunt defectuoase. Nu putem eradica o epidemie doar prin efortul unui singur stat sau a unei singure organizații, efortul trebuie depus de către majoritate entităților Internaționale. După cum a fost menționat anterior, informația circulă mai repede ca niciodată, aceasta poate fi principala armă în combaterea unor astfel de situații. Efortul trebuie depus în comun, Pandemia ne-a reamintit că pământul reprezintă patrimoniul întregii umanități, atunci când acționăm nu trebuie să avem privelegiați, acționăm în numele tuturor. Reafirm în acest context, necesitate unei reglementări la nivel Internațional a situației de Pandemie.

Concluzia

Concluzia de fapt vine de la sine, de iure, pe parcursul dezvoltării relațiilor Internaționale problema sănătății publice și a bolilor nu a fost trecută în umbră. De facto acum avem realitatea și vedem că strategiile adoptate nu sunt valide și pentru o situație de Pandemie. De aceea, Pandemia nu trebuie inclusă în hotarele juridice a unor tratate cu privire la sănătatea Publică ci necesită o reglementare aparte. O altă concluzie relevantă, constă în necesitatea unei altei abordări. Intentez, prin alte abordări, includerea în lupta cu epidemiile nu doar a factorului uman ci și noile tehnologii, în special Inteligența Artificială care are o capacitate de stocare a informației titanice, luând, astfel, de pe umerii sistemului medical o sarcină sisifică. În 2008, gigantul informațional Google a lansat un proiect promițător, Google Flu Trends [9]. Acest proiect analizează cuvintele care au fost introduse în motorul de căutare Google, astfel când un utilizator introduce cuvinte ca: febră, dureri de cap, etc., sistemul le colectează și compară. În acest mod, Flu Trend ar putea detecta o situație de epidemie cu 10 zile mai repede decît sistemele tradiționale. Desigur, acest sistem este dezvoltat de o companie privată, având propriile scopuri și fiind puternic limitată de către legislațiile fiecărui stat în parte.  Un astfel de sistem, ar fi o idee pentru întreaga comunitate Internațională. Dezvoltat sub egida unei organizații Internaționale sau prevăzut fiind de către un tratat Internațional, este de la sine clar, că prin efortul comun a Națiunilor Unite s-ar putea ajunge la succese remarcabile. Imperativul fiind, nu aplanarea situațiilor de criză, ci prevenirea unor astfel de situații.

*Acest articol a fost scris cu ocazia desfășurării Concursului de articole organizat de ELSA Republica Moldova pe tema „Efectele pandemiei din perspectivă juridică„.

Referințe bibliogradice:

[1] Yuval Noah Harari; Homo Deus Scurta Istorie a Viitorului; editura Polirom 2018, pag 20.
[2] Convențiile de la Geneva; 1949.
[3] Acordul de la Paris; 2016.
[4] Tratatul privind principiile ce guvernează activitatea statelor în explorarea şi exploatarea spaţiului extraatmosferic, a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti; 1967.
[5] Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene; 1957.
[6] Declarația Universală a drepturilor omului; 1948.
[7] https://www.bbc.com/news/world-asia-51484625
[8] Declarația de la Alma-Ata 1978; punctul V.
[9] Yuval Noah Harari; Homo Deus Scurta Istorie a Viitorului; editura Polirom 2018, pag 294.