Cyberlaw & Data protection
 

Clarificarea unor termeni utilizați în legea penală privind frauda informatică și operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
05.05.2020 | Sergiu Crijanovschi

Dr. Sergiu Crijanovschi

Dr. Sergiu Crijanovschi

În mediul informatic, frauda poate avea mai multe forme şi adesea se poate confunda cu înşelăciunea tradiţională, mijlocul de realizare fiind computerul. Este o formă de fraudă informatică în care făptuitorul ademeneşte potenţiali clienţi făcând publicitate (preţ foarte mic, profitabilitatea afacerii etc.) unor produse, care fie nu există în realitate, fie sunt ulterior schimbate cu produse aparent similare, dar cu calităţi net inferioare.

Frauda informatică se realizează printr-o acţiune alternativă de introducere, modificare sau ştergere de date informatice ori de restricţionare a accesului la respectivele date sau de împiedicare în orice mod a funcţionării unui sistem informatic. Întrucât unele dintre acestea au fost déjà analizate în cadrul infracţiunii de alterare a integrităţii datelor informatice, fac trimitere la explicaţiile date la acea infracţiune. Împiedicarea funcţionării sistemului informatic vizat presupune înfăptuirea oricărui act de natură a duce la imposibilitatea utilizării, parţial sau total, temporar sau permanent, a respectivului sistem. Frauda poate fi comisă cu ajutorul mai multor mijloace, însă în lucrarea de faţă vom aborda doar mediile electronice (poştă electronică, telefon, cablu, Internet etc.) prin următoarele metode: „Trucuri bazate pe încredere – abuzul de încredere” (Confidence Tricks), „Fraude cu avans” (Advance Fee Fraud), „Depozitele false” (Fake Escrow). „Frauda salam”, „Prizonierul Spaniol”, etc. [2, p.87-92]

În esenţă, clientului i se prezintă posibilitatea de a achiziţiona un anumit produs la un preţ foarte mic, însă în momentul onorării comenzii, acestuia I se comunică faptul că produsul „nu mai există în stoc” şi i se oferă o altă posibilitate, un alt produs (contrafăcut) ca o „consolare” pentru „inexistenţa” celui original prezentat în anunţ. Caracteristic pentru această fraudă este faptul că în nici un moment autorul nu are de gând (nu intenţionează) să vândă produsul-momeală. Fapta se realizează cel mai adesea prin intermediul sistemelor informatice şi al reţelei Internet. Ademenirea clienţilor se poate face şi prin mesaje de poştă electronică (email) sau prin intermediul unei (bine alcătuite) pagini de Web [1]. Adesea, frauda nu se opreşte după primul transfer bancar de acest gen, victima realizând mult mai târziu, în cursul corespondenţei electronice cu autorul, că sunt necesare şi alte „operaţiuni costisitoare” cărora a trebuit (trebuie) să le facă faţă „pentru eliberarea personajului”, totul fiind, evident, construit artificial.

Succesul fraudei rezidă de cele mai multe ori în măiestria jocului psihologic al autorului care îmbracă povestea „incredibilă” într-o aură de mister şi confidenţialitate, reuşind să-i creeze victimei impresia că participă la o „acţiune de mare însemnătate” în plan politic-economic-social ori artistic.

Este de precizat că în astfel de cazuri nu este nevoie de calificat fapta prin concurs cu furtul, ci se va aplica doar norma specială. Astfel, accesul, fără drept, în sistemul informatic al unei bănci, prin utilizarea, în mod fraudulos, a user name-ului și a parolei unui salariat al băncii, precum și efectuarea unui transfer bancar al unor sume de bani din contul unei societăţi comerciale în conturile altor persoane, prin introducerea de date informatice în sistemul informatic al băncii, cauzând un prejudiciu patrimonial, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru persoanele în conturile cărora au fost transferate sumele de bani, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică. În acest caz, instanţa nu poate reţine și infracţiunea de furt, în concurs cu infracţiunea informatică, întrucât este aplicabilă numai norma specială [5].

Infracţiunea de fraudă informatică constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul [6].

Vânzările fictive de bunuri on-line, realizate prin intermediul platformelor specializate în tranzacţionarea de bunuri online, care cauzează un prejudiciu persoanelor vătămate induse în eroare prin introducerea de date informatice cu privire la existenţa bunurilor și determinate, în acest mod, să plătească preţul unor bunuri inexistente, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică. În acest caz, nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune, întrucât infracţiunea de fraudă informatică reprezintă o variantă a infracţiunii de înșelăciune săvârșită în mediul virtual, iar frauda informatică constituie norma specială în raport cu înșelaciunea, care constituie norma generală, fiind aplicabilă exclusiv norma specială.

Parola, ca şi codul de acces, reprezintă o înşiruire cu lungime variabilă de cifre, litere şi semne speciale rezultate în urma atingerii anumitor butoane ale tastaturii ori generate aleatoriu, prin aplicarea unui algoritm matematic anumitor semnale electrice (sau de altă natură) în cadrul unui dispozitiv special fabricat în acest sens. În mod figurat, parola şi codul de acces pot fi comparate cu „dinţii” unei chei. Cu ajutorul acestora, din motive de securitate, deţinătorii sau utilizatorii autorizaţi restricţionează accesul străinilor la sistemele, dispozitivele sau programele informatice pe care le rulează sau gestionează.

Producerea unui dispozitiv informatic constă în efectuarea unor activităţi de ordin tehnic prin care anumite componente electronice sunt astfel îmbinate şi interconectate încât produsul obţinut să poată interacţiona (direct sau de la distanţă) cu un sistem informatic sau să devină o parte integrantă a acestuia. Spre exemplu, confecţionarea unui dispozitiv electronic cu ajutorul căruia pot fi interceptate transmisiile de pachete de date într-o reţea de calculatoare. Astfel, într-un caz (Arhiva Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ra – 351/14. Decizia Colegiului penal din19 februarie 2014), instanţa de fond a reţinut că Y.S., se învinuieşte în aceia că el, ne avînd acces autorizat la reţeaua „Moldtelecom” SA şi fără încheierea unui contract despre instalarea reciprocă şi indicaţiile serviciilor de terminaţiile traficului, benevol a stabilit tehnologia corespunzătoare alături de numerele de telefoane în reţeaua telefonică, cu ajutorul cărora a realizat terminaţia-trafic. Pentru acordarea serviciilor pe terminaţia traficului, operatorul este obligat să achite pentru fiecare trafic 0,07 dolari SUA, astfel că părţii vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 233.201,61 lei [3].

Crearea unui program informatic presupune elaborarea unei schiţe logice a programului în funcţie de scopul urmărit şi transcrierea instrucţiunilor întrun limbaj de programare pentru a putea fi „înţelese” şi ulterior executate de către sistemul informatic vizat.

Fapta de a monta, la un bancomat, un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, întrucât bancomat-ul constituie sistem informatic, iar prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice se încalcă măsurile de securitate ale bancomatului, care au ca scop asigurarea secretului numărului de cont și al operaţiunilor efectuate, precum și prevenirea folosirii frauduloase a cardurilor [4].

Faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deţine astfel de instrumente falsificate și de a retrage sume de bani în numerar cu ajutorul acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică și ale infracţiunii referitoare la punerea în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, întrucât punerea în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate se poate realiza prin retragerea sumelor de bani în numerar, nefiind necesară transmiterea posesiei instrumentelor de plată electronică falsificate către alte persoane.

Referințe bibliografice:


Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.