Augustina Prisacari

Utilizarea mijloacele de transport auto face posibilă transportarea mărfurilor din „ușă în ușă”, eliminând operaţiunile costisitoare de transbordare, reducând pericolul de deteriorare, pierdere sau avariere a mărfurilor, cât și permițând redirijate pe parcurs, în funcţie de interesul expeditorului sau destinatarului a locului de descărcare al bunurilor.

Dacă e să supunem unei analize transportul de bunuri (mărfuri),  observăm că avem de-a face din punct de vedere juridic cu o structură juridică amplă, iar din punct de vedere practic cu un șir de operațiuni, cum ar fi cele de încărcare a mărfurilor, de descărcare a lor, asigurarea încărcăturii, formalităţi de import sau de export, formalităţi fitosanitare, etc.

În linii generale, prin contractul de transport auto de bunuri, înțelegem transportarea unui bun contra unei remunerații, din punctul A în punctul B.

Chiar de sună simplist, extinderea relațiilor ce iau naștere din contractul de transport este una mare. Un număr impunător de provocări apar tocmai în momentul ajungerii transportatorului la locul indicat în contract, așacum destinatarul din varii motive poate să refuze recepționarea mărfii.

Precizări introductive cu referire la recepționarea încărcăturii

Transportatorul predă mărfurile în punctul de destinaţie, iar destinatarul mărfurilor este obligat să asigure recepţionarea mărfurilor şi descărcarea autovehiculului în termenul stipulat în contractul de transport.

Codul civil la art. 1443, stabileşte că, după ce încărcătura ajunge la locul prevăzut pentru livrare, destinatarul are dreptul să ceară transportatorului, contra unei recipise de primire, cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură (pentru mai multe detalii vezi Convenția CMR) şi predarea încărcăturii. Asupra eliberării recipisei trebuie să insiste în special transportatorul, deoarece la întoarcere el va trebui să probeze expeditorului că a predat marfa şi exemplarul scrisorii de trăsură către destinatar.

Preluarea mărfii de către destinatar este o etapă foarte importantă, deoarece dreptul de dispoziţie asupra mărfii se păstrează la expeditor pe tot parcursul transportării, până la momentul în care transportatorul predă destinatarului scrisoarea de trăsură. La primirea mărfii, destinatarul, împreună cu şoferul, vor recurge la verificarea stării mărfii, şi anume: aspectul ei exterior, sigiliile, numărul coletelor, greutatea mărfii.

Prin urmare, conform pct. 80 din Regulament, eliberarea mărfurilor se efectuează în același mod, în care a fost recepționată de la expeditor. Astfel, mărfurile sosite în autovehicule, remorci, secţii ale autovehiculelor, containere şi cisterne intacte cu sigiliile expeditorului de mărfuri, se predau destinatarului mărfurilor fără controlul greutăţii şi stării mărfurilor, existând prezumția conformității.

În urma controlului cantității și calității mărfii de către destinatar, dacă totul este în ordine, se va purcede la descărcarea mărfii. În urma descărcării, transportatorul transmite scrisoarea de trăsură destinatarului, unde transportatorul semnează că a predat marfa, iar destinatarul că a primit-o. Din momentul respectiv, dreptul de dispoziţie asupra mărfii trece de la expeditor la destinatar.

Totuși, dacă suntem în situația când în timpul controlului încărcăturii, se constantă urme de deteriorare, pierde, rupere, scurgeri, etc., transportatorul este obligat să determine volumul mărfurilor lipsă, alterate sau deteriorate, despre acest lucru făcându-se mențiuni în  scrisoarea de trăsură. Înscrisurile date reprezentând probatoriu în baza căror se va negocia reducerea prețului pentru transportarea efectuată, a se vedea SC „Bortrans Grup” SRL împotriva SRL “B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport”.

NB: În cazul în care lipsurile sau deteriorăriile sunt mari, pentru a stabili suma cu necesită a fi redusă din costul mărfii este necesară efectuarea unei expertize.

Cum acționăm când destinatarul nu dorește recepționarea încărcăturii?

În cazul în care după sosirea mărfii la locul de destinaţie se ivesc impedimente la eliberare, transportatorul cere instrucţiuni de la expeditor. Dacă destinatarul refuză marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta, fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură.

Menționăm că destinatarul poate oricând să ceară eliberarea mărfii, atât timp cât transportatorul nu a primit instrucţiuni contrarii de la expeditor, chiar și în cazul când din start a refuzat-o.

Dacă suntem în situația apariției impedimentului după ce destinatarul, conform dreptului de dispoziție oferit de către expeditor în baza scrisorii de trăsură, a dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane, destinatarul se substituie expeditorului, iar această altă persoană destinatarului.

Cu toate acestea, transportatorul poate să purceadă la vânzarea mărfii fără să aştepte instrucţiuni de la persoana care are dreptul să dispună, cînd natura perisabilă a mărfii sau starea ei o justifică sau când cheltuielile pentru păstrare sunt disproporționate faţă de valoarea mărfii. În celelalte cazuri el poate, de asemenea, proceda la vânzarea mărfii, dacă, într-un termen rezonabil, el nu a primit din partea persoanei care are dreptul să dispună de marfă instrucţiuni contrarii a căror executare nu poate fi cerută în mod echitabil. Procedura utilizată în caz de vânzare este determinată de legea sau de uzanţele locului unde se găseşte marfa.

Dacă marfa a fost vândută, suma obţinută din vânzare trebuie pusă la dispoziţia persoanei care are dreptul de a dispune de marfă, minus cheltuielile care grevează marfa. Dacă aceste cheltuieli sunt mai mari decât suma obţinută din vânzare, transportatorul are dreptul la diferenţa.

Totuși este de menționat că nu avem careva reglementări specifice pentru vânzarea „mărfurilor periculoase”, unde pentru comercializarea acestora sunt necesare licențe ori autorizații suplimentare. Astfel, suntem în situația „blocării” efective a transportatorului, întrucât păstrarea acestor mărfuri este costisitoare, efectuându-se în locuri special amenajate. Prin urmare, consider nu doar oportun, dar și necesar crearea unui mecanism instituit prin lege de dispunere (vânzare) a mărfii periculoase în cazul refuzului recepționării acesteia de către destinatar.

Cum procedăm când serviciile de transport nu sunt achitate? Ce facem cu încărcătură?

Chiar de regula generală prevede că expeditorul este obligat să achite la timp plata pentru transportul mărfurilor, suntem în prezența unui contract, prin urmare, părţile sunt în drept să prevadă o clauză prin care plata pentru transport să o achite destinatarul şi nu expeditorul.

Dacă există o clauză ca și cea menționată supra, din momentul ajungerii la punctul de destinaţie, atâta timp cât destinatarul nu achită toate cheltuielile efectuate de către transportator în legătură cu executarea contractului, acesta din urma are un drept de retenţie asupra încărcăturii.

Retenţia presupune posibilitatea transportatorului de a nu elibera marfa persoanei îndreptăţite până când aceasta nu va plăti. Potrivit  art. 1447 Codului civil al R.M., transportatorul are drept de retenţie asupra încărcăturii atâta timp cât poate dispune de încărcătură pentru toate costurile care decurg din contractul de transport.

Răspunderea transportatorului pentru marfa pe care nu a primit-o destinatarul

Nerespectarea de către transportator a obligaţiilor asumate în contractul de transport dă naştere la răspundere civilă. Răspunderea acestuia va fi angajată conform regulilor stabilite de Codul civil al R.M., Codul transporturilor auto şi Regulamentul transporturilor auto de mărfuri.

În cazul întârzierilor, poate să nu existe prejudiciul, dar oricum răspunderea civilă va fi angajată, pe seama acelei părţi care s-a făcut vinovată de nerespectarea condiţiilor stabilite în contract. Partea vinovată va restitui celeilalte nu valoarea prejudiciului, pe motiv că el nu există, ci o clauză penală.

În cazul pierderea totală ori parțială a bunului, transportatorul trebuie să plătească despăgubiri, despăgubirea se calculează în funcție de valoarea bunului la locul și la momentul preluării.

Totuși, ce facem în situaţia executării aparent normale, mărfurile ajung la destinaţie cu sigilii şi plombe intacte, fără urme de violare sau sustragere, pe când în conţinutul mărfii (din containere, cisterne şi colete) se constată lipsuri. Înaintând pretenţii faţă de transportator, expeditorii de regulă invocă că şoferul a confirmat prin semnătură în scrisoarea de trăsură cantitatea mărfii primite la transport şi fără a avea careva rezerve în acest sens, de aceea răspunzător pentru toate lipsurile din interior este transportatorul, chiar dacă sigiliul a rămas intact, fapt datorat punerii sarcinii probațiunii în seama transportatorului, alin. (1) art. 1450 Cod Civil.

Prin urmare, chiar de avem o reglementare vastă a modului de recepționare a bunului (încărcăturii), totuși suntem într-un raport contractual, de aceea litigiile apărute în urma contractului de transport trebuie soluționate pe cale amiabilă.

NB: În relațiile de transport există termene de prescripție reduse. Pentru a facilita realizarea drepturilor și obligațiilor, dar și a preveni imposibilitatea adresării în instanța de judecată, recomand a se lua cunoștință cu art. 1462 și 1463 Cod Civil.

Referințe bibliografice:

1. Convenția relativă la contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele (C.M.R) din 19 mai 1956. Republica Moldova a aderat prin Hot. Parl. nr. 1318-XII din 02.03.93;
2. Codul Civil al Republicii Moldova, Legea nr. 1107 din 06.06.2002. Republicat în Monitorul Oficial nr. 82-86;
3. Cod tranporturilor rutiere, legea nr. 150 din 17.07.2014. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 247-248 art. 568 din 15.08.2014;
4. Regulamentul transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr.672 din 28 mai 2002. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 87-90 art. 860 din 26 iunie 2002;
5. Regulamentul Transporturilor Rutiere de Mărfuri, adoptat prin Hotărârea nr. 773 din 20.06.2016;
6. I. Mihalache, Dreptul Transporturilor, Europress, Chișinău, 2012;
7. Legal Info, Transport & Expediție, Chișinău, 2016;
8. Despre termene în transport, melegal, 2020.