Jud. Ion Malanciuc
În spațiul public, ca reacție la un accident teribil (a nu știu cîtulea într-o perioadă relativ scurtă de timp), iarăși s-au amplificat discuțiile cu referire la ce se întîmplă, încotro mergem, ce trebuie să facem.
Iarăși, mai marii țării au ieșit cu propuneri/porunci de a se înăspri imediat legislația în domeniu pentru a se termina odată și odată cu acest flagel, și anume, încălcarea gravă a regulilor circulației rutiere, care se soldează cu consecințe nefaste pentru liniștea publică și pentru „ratingul personal al acestor mai mari”.
Ce vă pot spune eu la acest capitol, ca o persoană care interacționează zi de zi, la figurat vorbind, cu acest fenomen și care pot face careva constatări și, respectiv, niște concluzii cît de cît obiective.
Accidente, incusiv și teribile, tot timpul vor fi, indiferent de ce măsuri vei adopta sau nu. Măsurile adoptate pot influența doar numărul acestora, ele (accidentele grave) reprezentînd o excepție sau o regularitate.
De fiecare dată cînd liniștea publică este afectată de un astfel de caz, se vorbește despre necesitatea urgentă de asprire a pedepselor și, de regulă, cam așa și se întîmplă.
Ca rezultat, în domeniul reglementării activității de circulație rutieră, suntem printre liderii Europei la capitolul severitatea pedepselor (ca bază nu luați valoarea nominală a unei sancțiuni, ci gradul de afectare a puterii de cumpărare a persoanei, or, în Elveția 1 000 de euro reprezintă doar o fracțiune din salariul mediu pe economie, pe cînd în Moldova aproape toate trei). Totuși, avînd sancțiuni destul de severe la acest capitol, avem foarte multe accidente letale comparativ cu Europa, dacă calculăm numărul accidentelor în raport cu numărul populației.
În același timp, ce avem pe parcursul aceste perioade de evoluție a severității sancțiunilor la noi? Constat că numărul dosarelor persoanelor învinuite de conducere în stare de ebrietate scade constant. Totodată, constat că numărul dosarelor persoanelor învinuite de conducere în stare de ebrietate soldate cu accidente cu decedați rămîne cam același.
Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că fenomenul conducerii în stare de ebrietate nu s-a redus, or, în caz contrar, ar trebui să se reducă și numărul accidentelor provocate de această stare.
Iar dacă fenomenul nu s-a redus, dar numărul dosarelor expediate în instanță doar pe conducere, fără accidente, se reduce, ce deducem? Corect, că cauzele ”se tochesc” tot mai des pînă a ajunge în instanță, de fapt, mai corect ar fi nu pînă a ajunge în instanță, ci pînă a fi înregistrat cazul la IP (după înregistrare practic e imposibil).
„Se tochesc” ele fie contra plată, fie datorită ”intervenției” vecinului, nănașului, cumătrului, tatălui, mamei, finului, fratelui etc. (oameni de bună credință avem mulți la noi). Și, cu cît mai aspră devine pedeapsa, cu atît mai ușor e să convingi persoana că ar fi mai bine de înțeles „pe loc”.
Problema, în viziunea mea, constă nu în blîndețea sancțiunilor, ci în evitabilitatea lor. Cît de aspre n-ar fi sancțiunile, dar dacă le poți evita, atunci nu te temi de ele.
Pentru ca ”evitabilitatea sancțiunii” să se transforme în ”inevitabilitate” ce trebuie de făcut? Corect, de iradicat corupția. Reducîndu-se corupția, ca rezultat inevitabil se vor reduce și accidentele rutiere, pentru că lumea va înțelege că încălcînd regulele inevitabil vei fi atras la răspundere ”po vsei strogosti zacona” altă soluție neexistînd.
Așadar, dragii noștri mai mari ai țării, dacă într-adevăr țineți la oameni și nu doriți ca ei să moară sau să se traumeze pe drumuri, nu măriți „a nu știu cîta oară” sancțiunile, dar luptați cu corupția în domeniu.
Doar că, e imposibil să lupți cu corupția într-un domeniu, dar s-o lași intactă în altele, îndeosebi acolo unde activezi tu – sau total sau deloc. Pentru că nu o să poți să-i ceri unui subaltern să fie corect, dacă prin exemplul tău arăți cu totul altceva….