Drept penal şi contravenţional

Conținutul laturii obiective a infracțiunii de încălcare a regulilor de protecție a muncii
20.05.2020 | Stela Botnaru, Tudor Jalbă

Dr. Stela Botnaru

Dr. Stela Botnaru

Tudor Jalbă

Tudor Jalbă

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin manifestările exterioare ale făptuitorului prin care se realizează acțiunea sau inacțiunea și se produc urmările socialmente periculoase. Structura laturii obiective este alcătuită din: elementul material (acțiunea sau inacțiunea), urmarea prejudiciabilă și legătura de cauzalitate.

Fapta de încălcare a regulilor de protecţie a muncii este prevăzută de art.183 din Codul penal, care constă în încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau o altă organizaţie nestatală, a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni, alte urmări grave, sau decesul unei persoane.[1]

Infracțiunea în cauză face parte din categoria infracțiunilor contra drepturilor politice, de muncă și altor drepturi constituționale ale cetățenilor, protejate conform art.43 de Constituția Republicii Moldova.[2]

Pentru ca făptuitorul să poată fi tras la răspundere în confomitate cu art.183 din Codul penal, trebuie să încadrăm toate acțiunile, incțiunile acestuia potrivit elementelor componente ale infracțiunii de încălcare a regulilor de protecție a muncii.

O analiză separată a acestor elemente permite, pe de o parte, un studiu mai profund al fiecăruia dintre ele și al infracțiunii în ansamblul său pentru a delimita o faptă infracțională de alta, pe de altă parte, pentru a stabili circumstanțele infracțiunii la faza urmăririi penale, pentru a califica corect fapta și, prin urmare, pentru stabilirea unei pedepse corecte făptuitorului.

Prin urmare, vom descrie latura obiectivă a infracțiunii nominalizate, care constituie un element important al fundamentării stabilirii vinovăției și răspunderii penale făptuitorului.

Rezultate şi discuţii

N. Kudryavtsev, descrie latura obiectivă ca fiind un proces de înfrângere social periculoasă și ilegală asupra intereselor protejate de lege, considerate din exteriorul său, din punct de vedere al dezvoltării consecvente a acelor evenimente și fenomene care încep cu o acțiune sau inacțiune penală a subiectului și se încheie cu urmările prejudiciabile cauzate victimei.[3, p.9]

În opinia noastră latura obiectivă poate fi exprimată prin încălcarea normelor de siguranță sau a altor reguli de protecție a muncii (norme de igienizare industrială, reguli speciale de siguranță), dacă acest lucru presupune, prin neglijență, cauzarea de vătămări corporale medii sau grave sau moartea unei sau mai multor persoane.

Latura obiectivă a încălcării regulilor de protecţie a muncii include: a) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii; b) urmările prejudiciabile sub formă de accidente cu oameni sau alte urmări grave; c) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.[4, p.751]

Regulile de protecţie a muncii se conţin în Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a muncii în domeniul securității și sănătății în muncă, precum și domeniul de muncă ratificate de Parlamentul Republicii Moldova sau în actele normative naţionale, după cum urmează: Constiuția Republicii Moldova din  29.07.1994, Codul muncii nr.154 din 28.03.2003, Legea privind securitatea şi sănătatea în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, Legea privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr.756-XIV din 24.12.1999, Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea  cerințelor minime de securitate și sănătate la locul de muncă nr.353 din 05.05.2010, Hotărârea Guvernului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă nr.603 din 11.08.2011, Hotărârea Guvernului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile nr.80 din 09.02.2012, Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătății persoanelor expuse acțiunii factorilor profesionali de risc nr.1025 din 07.09.2016, Hotărârea Guvenului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de producere a unor afecţiuni dorsolombare nr.584 din 12.05.2016, Hotărârea Guvernului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate  de vibraţiile mecanice, nr.589 din 12.05.2016, Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea cerințelor minime de securitate privind exploatarea ascensoarelor nr.506 din 05.07.2017, Hotărârea Guvernului pentru aprobarea cerințelor minime de securitate privind exploatarea sistemelor de distribuție a gazelor combustibile naturale, nr.552 din 12 iulie 2017, Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind protecția sănătății lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă nr.775 din 02.10.2017, Hotărîrea Guvernului privind aprobarea cerințelor minime de securtitate și sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafață sau subterane nr.151 din 07.03.2019, Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru elaborarea și realizarea măsurilor de protecție a muncii nr.40 din 16.08.2001, Convenția colectivă (nivel național) cu privire la eliminarea celor mai grave forme ale muncii copiilor nr.8 din 12.07.2007 etc.[5]

Pentru a califica corect acțiunile sau inacțiunile făptuitorului la comiterea infracțiunii de încălcare a regulilor de protecție a muncii, mai întâi de toate trebuie să stabilim cu precizie care din regulile prevăzute în actele normative supra indicate au fost încălcate.

Fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de încălcare a regulilor de protecție a muncii poate fi realizată prin următoarele modalități:

– încălcarea tehnicii securității;
– încălcarea igienei industriale;
– încălcarea altor reguli de protecție a muncii.

Tehnica securității reprezintă un ansamblu de măsuri organizatorice și mjloace tehnice de prevenire a acțiunii factorilor periculoși asupra lucrătorilor. Principalele norme în acest domeniu sunt prevăzute în legislaţia muncii, inclusiv legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă, care conține o serie de reglementări de specialitate.

Prin încălcarea regulilor tehnicii securității se înțelege neasigurarea lucrătorilor cu îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție, cu cabluri de siguranță în cazul efectuării lucrărilor la înălțime, precum și alte echipamente de protecție personală potrivit specificului producției, neinstruirea angajaților privind regulile de securitate în domeniul muncii, neinstalarea sistemelor de alarmă necesare la locurile de muncă și spații industriale, neplasarea semnelor de siguranță, neîntreținerea periodică a echipamentelor, neasigurarea condițiilor optime de temperatură la locul de muncă, a iluminării suficiente, încălcarea regulilor de exploatare a utilajului tehnologic, mașinilor și mecanismelor, încălcarea regulilor de construcție a instalațiilor electrice, regulilor de exploatare a acestora, cerințelor, normelor și regulilor de securitate, precum și alte încălcări a regulilor prevăzute în normele speciale ce reglementează raporturile de muncă.

Asociația Americană de Igienă Industrială, definește igiena industrială drept știința și arta de a recunoaște, a evalua și a controla acei factori de mediu sau tensiuni emanate sau provocate de locul de muncă și care pot determina îmbolnăviri, alterări ale sanătății și bunăstării în muncă și pot determina efecte negative semnificative asupra lucrătorilor sau comunității.[6]

Igiena industrială constituie un ansamblu de măsuri și mijloace organizatorice, igienice și sanitaro-tehnice care exclud acțiunea factorilor nocivi de producție asupra lucrătorilor.

Încălcarea regulilor de igienă industrială constă în nerespectarea cerințelor sanitare de lucru cu substanțe radioactive, sau altele, neevacuarea deșeurilor industriale, neasigurarea încăperilor cu instalaţii de ventilare suficiente, precum și alte reguli impuse entităților.

Alte reguli de protecție a muncii decât cele indicate în actele normative de rigoare, pot fi instituite de către angajatorul entității care are obligația de a elabora instrucțiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea și particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor și a altor reglementări în domeniu, în funcție de particularitățile proceselor de muncă.

În continuare, vom descrie al doilea semn obligatoriu al laturii obiective, care constă în urmările prejudiciabile survenite în urma încălcării regulilor de protecție a muncii, sub formă de:

– accidente cu oameni;
– alte urmări grave;
– decesul unei persoane (în cazul comiterii infracțiunii în formă agravantă).

În conformitate cu pct.3) al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentului de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1361 din 22.12.2005, prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului survenit.[7]

Respectiv, conținutul noțiunii accident de muncă încadrează și noțiunea accidente cu oameni care se definește în felul următor: electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de calamităţi naturale etc., care, după gravitate, a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit.

Potrivit pct.24 din Regulamentul nr.199 din 27.06.2003, de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, aprobat de Ministerul Sănătății, gradul de gravitate al vătămărilor corporale după criteriul dereglării sănătăţii se determină conform timpului necesar pentru restabilirea sănătăţii în funcţie de volumul şi caracterul lezional, care se apreciază în zile. Pct.63 din Regulament, prevede că vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condiţionat o incapacitate generală de muncă cu caracter permanent în volum considerabil, dar nu mai mic de 33%, se califică drept vătămare gravă.[8]

Conform pct.67 din Regulamentul indicat, vătămările corporale medii sunt apreciate după următoarele criterii de calificare: lipsa pericolului pentru viaţă; lipsa tuturor consecinţelor prevăzute de prezentul Regulament, cu referinţă la vătămările corporale grave; dereglarea sănătăţii de lungă durată; incapacitatea permanentă însemnată de muncă.

Printr-o dereglare a sănătăţii de lungă durată se subînţeleg consecinţele determinate nemijlocit de vătămare (maladii, dereglări de funcţii etc.), care au o durată de peste 3 (trei) săptămâni (mai mult de 21 zile). Printr-o incapacitate permanentă şi însemnată de muncă trebuie înţeleasă o incapacitate generală de muncă în volum mai mare de 10%, dar până la 33% (o treime) inclusiv.

Deci, din noțiunea ,,accidente cu oameni”, prevăzută în norma penală, nu rezultă care ar fi gravitatea vătămărilor corporale cauzate pentru ca fapta să fie încadrată conform art.183 alin.(1) din Codul penal, însă luând în considerație prevederile Regulamentelor supra indicate, ajungem la concluzia că pentru a fi calificate acțiunile făptuitorului în baza art.183 alin.(1) din Codul penal, urmările prejudiciabile trebuie să fie exprimate prin cauzarea vătămărilor corporale medii sau grave.

Dacă prin încălcarea regulilor de protecţie a muncii nu au survenit asemenea urmări, cele săvârșite trebuie calificate conform art.553 din Codul contravențional, care prevede răspunderea pentru încălcarea de către angajator a legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă dacă fapta nu constituie infracțiune.[9]

Referitor la noțiunea ,,alte urmări grave”, în opinia noastră aceasta urmează a fi exclusă din dispoziția normei prevăzută de art.183 din Codul penal.

Potrivit Hotărîrii Curții Constituționale nr.24 din 17.10.2019, privind controlul constituționalității unor prevederi din articolele 189 alin.(3) lit. f), 307 alin. (2) lit. c), 327 alin. (2) lit. c), 329 alin.(1) și (2) lit.b) și din articolul 335 alin.(11) din Codul penal, cu privire la noțiunea „urmări grave”, Curtea a remarcat că nu există nici un text normativ care ar defini noțiunea respectivă. De asemenea, legea nu stabilește nici un criteriu material care să cuantifice „gravitatea” urmării prejudiciabile. [10]

Având în vedere multitudinea semnificațiilor textului ,,alte urmări grave”, Curtea a reținut că destinatarul normei penale nu poate cunoaște care este acţiunea/inacţiunea prohibită, astfel încât să-şi adapteze conduita în mod corespunzător. În practică, stabilirea acestora nu poate fi făcută de către cei competenți să aplice legea penală, decât în baza unor criterii lipsite de suport legal.

Prin urmare, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate, declarând neconstituționale textele „intereselor publice sau” „soldată cu urmări grave” ,,soldate cu alte urmări grave”,  „alte urmări grave” indicate în prevederile articolelor supra indicate.

În acest context, considerăm că textul ,,alte urmări grave”, din art.183 din Codul penal, ar constiui obiect al controlului de constituționalitate, or, în actele normative naționale precum și în cele cu vocație internațională ce reglemenează raporturile de muncă, nu se regăsește explicația sensului textului ,,alte urmări grave”, astfel textul în cauză este lipsit de suport juridic, nu conține criterii previzibile pentru aprecierea în mod concret a dispoziției normei și nu poate să cuantifice gravitatea urmării prejudiciabile, din care motiv urmează a fi exclus din art.183 alin.(1) din Codul penal.

În cazul variantei agravante prevăzute la alin.(2) al art.183 din Codul penal, urmarea prejudiciabilă survine ca urmare a încălcării regulilor de protecţie a muncii, care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane. În practică, în cazul în care prin încălcarea regulilor de protecție a muncii, a survenit decesul a două sau mai multor persoane, se aplică prevederile alin.(2).

Așadar, legiuitorul a ignorat agravarea pedepsei în cazul provocării decesului a două sau mai multor persoane ca urmare a încălcării regulilor de protecție a muncii, necătând la faptul că gradul de pericol public este mai grav decât cel prevăzut în alin.(2) al normei, care stabilește răspunderea penală pentru încălcarea regulilor de protecție a muncii, soldând cu moartea unei persoane din imprudență.

În opinia noastră, urmează de completat art.183 din Codul penal cu un alineat suplimentar care urmează să stabiliească pedeapsa pentru încălcarea de către o persoana cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat decesul a două sau mai multor persoane. Această abordare este, de asemenea, justificată prin menținerea unui nivel destul de ridicat de accidente în grup.

Latura obiectivă a infracțiunii în cauză implică necesitatea stabilirii unei relații de cauzalitate între încălcarea regulilor de protecție a muncii și consecințele care au survenit. Astfel, în fiecare caz de încălcare a normelor de protecție a muncii, trebuie să analizăm legătura de cauzalitate  dintre încălcările admise și urmările survenite, care au o importanță deosebită.

Cea mai mare dificultate în stabilirea unei relații de cauzalitate între încălcarea acestor reguli și urmările survenite apare în cazul în care fapta socialmente periculoasă constituie o încălcare a întregului sistem de norme sau reguli impuse. Fiecare încălcare a acestor reguli creează anumite consecințe. Încălcarea unor reguli poate duce la consecințe grave, nesemnificative, sau nu implică, în general consecințe considerabile. În asemenea cazuri urmează de stabilit cu precizie care regulă a fost încălcată în rezultatul căreia au survernit urmările prejudiciabile sub formă de vătămare medie, gravă, sau decesul persoanei.

Infracţiunea prevăzută de art.183 din Codul penal este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile sub formă de accidente cu oameni.

Concluzii

Reieșind din cele expuse, observăm că latura obiectivă a infracțiunii de încălcare a regulilor de protecție a muncii, constituie elementul fundamental al stabilirii vinovăției și răspunderii penale a făptuitorului.

Efectuând un studiu al cauzelor penale pornite în baza art.183 din Codul penal, am constatat că majoritatea infracțiunilor în cauză sunt comise prin inacțiune. Analiza practicii arată că încălcarea regulilor de protecție a muncii este exprimată cel mai adesea în absența instrucțiunilor necesare, prin supravegherea insuficientă a respectării normelor de protecție a muncii, starea sanitară și igienică nesatisfăcătoare, precum și din cauza defecțiunilor echipamentelor de producție, unelte etc.

Existența unui număr impunător de acte normative care reglementează raporturile de muncă în absența sistematizării lor este tipică, ceea ce provoacă dificultăți semnificative la aplicarea legii, în special în cazul investigării cauzelor penale din această categorie. În acest sens, în opinia noastră este necesară sistematizarea actelor juridice aplicabile în domeniul protecției muncii în diverse sectoare ale economiei, constucției, industriei, etc.

Pentru a nu admite interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale, optăm pentru excluderea textului ,,alte urmări grave”, din motivele supra enunțate.

Totodată, considerăm necesară includerea unui alineat suplimentar în art.183 din Codul penal, în sensul agravării care să stabilească pedeapsa pentru încălcarea regulilor de protecție a muncii, dacă a fost provocat decesul a două sau mai multor persoane.

Referinţe bibliografice

  1. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-74 din 14.04.2009.
  2. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 78/140 din 29.03.2016.
  3. Кудрявцев В.Н. Объективная сторона преступления. М., 1960. С. 9.
  4. Brînza S., Stati V., Tratat de drept penal, Partea specială, volumul I, Chișinău 2015, p.751.
  5. https://ism.gov.md/ro/legisla%C5%A3ia.
  6. Jalbă T., Securitatea și sănătatea în muncă, cadru teoretic și normativ, articol științific susținut în cadrul Conferinței Științifice Naționale cu participare internațională ,,Statul și Dreptul între Tradiție și Modernitate”, desfășurată la data de 28.03.2019, în cadrul Univeristății de Stat din Moldova.
  7. Monitorul Oficial al Republicii Moldova9-12 din 20.01.2006.
  8. Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 170-172 din 08.08.2003.
  9. Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.78-84 din 17.03.2017.
  10. http://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=712&l=ro.

Aflaţi mai mult despre , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.