Drd. Iulian Moraru

Dr. hab. Violeta Cojocaru

1. Originea confuziei

Conceptul confuziei a fost legiferat pentru prima dată în contextul prevederilor Convenției de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale din 1883 prin intermediul modificărilor operate la textul convenției la 06.11.1925 la Haga, cu modificările ulterioare aferente operate la 02.06.1934 la Londra

Ulterior, prin intermediul “Model Provisions on Protection Against Unfair Competition” (1996), OMPI (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale) a elaborat un set de dispoziții-cadru cu privire la sistemul acțiunilor de concurență neloială, unde a fost inclusă și confuzia.

La nivel național, prin intermediul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1103 din 30.06.2000 cu privire la protecția concurenței (în prezent abrogată), a fost introdus doar conceptul confuziei cu modalitățile de realizare a acestuia, fără indicarea expresă a denumirii acțiunii respective de concurență neloială.

La etapa actuală, acțiunea de concurență neloială de confuzie este consacrată la textul art. 19 din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

2. Actualitate

În prezent, în sensul definirii confuziei în calitate de act de concurență neloială, primar, există necesitatea apelării inițiale la definirea termenului de “confuzie” în calitate de noțiune generică.

Astfel, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, confuzia (din latinescul confusio) derivă de la verbul a confunda, care se explică ca fiind “acțiunea de a lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul, a asemăna, a asemui, a forma un singur tot, a se contopi”.

În contextul definirii confuziei în caltate de acțiune de concurență neloială, doctrina oferă un răspuns relevant. Astfel,  “Confuzia este actul de concurență neloială, care constă în disimularea credibilî a propriei activități de piață a autorului sub aparența semnele distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenți”.[1]

La nivel legislativ, art. 19 alin. (1) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012 dispune: “Sînt interzise orice acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin:

a) folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă întreprindere;
b) copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi şi plasarea produsului respectiv pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.”

3. Motivul existenței

Necesitatea reglementării exprese și distincte a acțiunii de concurență neloială de confuzie se explică prin acordarea posibilității titularilor de drepturi de proprietate industrială protejate și/sau neprotejate de beneficiere de protecție inclusiv prin intermediul normelor de concurență neloială, pentru situațiile în care se încalcă un drept de proprietate industrială protejat/neprotejat de către concurentul netitular al dreptului încălcat respectiv.

4. Diferență de abordare

Protecția dublă de care pot beneficia titularii drepturilor de proprietate industrială protejate și/sau neprotejate este, totuși, una condiționată (cu referire la protecția prin intermediul normelor de concurență neloială).

Astfel, dacă potrivit normelor de proprietate industrială, obiectul de proprietate industrială protejat este susceptibil de protecție chiar și în ipoteza în care domeniul de activitate (piața pe care activează) al uzurpatorului drepturilor titularului legitim este diferit de cel al ultimului, atnci în cazul concurenței neloiale, condiția esențială o constituie existența raportului juridic de concurență dintre titularul de drepturi de proprietate industrială și uzurpatorul acestor drepturi. Cu alte cuvinte, aceștia trebuie să activeze pe aceeași piață, or Legea concurenței, prin intermediul prevederilor art. 4, definește concurența neloială în calitate de “orice acţiune, realizată de întreprinderi în procesul concurenţei, care este contrară uzanţelor oneste în activitatea economică” (evidențierea ne aparține), iar concurența este definită în același context în calitate de “rivalitate economică, existentă sau potenţială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piaţă relevantă, cînd acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea bunăstării consumatorilor” (evidențierea ne aparține).

În plan contrar, cu titlu de exemplu, normele corespunzătoare din Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecția mărcilor (în speță, prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din actul legislativ specificat), indică asupra următoarelor: “…Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său:.. un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.” (evidențierea ne aparține). Observăm că și în acest caz, protecția mărcii înregistrată pentru produse și/saru servicii diferite de cele pentru care a fost înregistrat semnul uzurpant este condiționată de circumstanța dobândirii unui renume național a primei.

5. Aspecte statistice

În practica autorității naționale de concurență, ponderea cazurilor de confuzie, in perioada cuprinsă în intervalul mai 2017 – mai 2020, este mai mare decât ponderea altor tipuri de încălcări ale normelor de concurență neloială (discreditarea concurentului, deturnarea clientelei concurentului, instigarea la rezilierea contractului cu concurentul, obținerea și/sau folosirea ilegală a secretului comercial a concurentului).

Astfel, în perioada nominalizată, în cadrul Consiliului Concurenței, s-au aflat/se află în examinare preliminară/imvestigație peste 20 plângeri care au ca obiect presupusa încalcare manifestată prin acțiunea de concureță neloială de confuzie.

6. Aspecte calificative

Din practica Consiliului Concurenței, se desprind următoarele modalități de calificare a acțiunii de confuzie conform criteriului existenței unui drept de proprietate industrială înregistrat. Astfel, acțiunea de concurență  neloială de confuzie se califică, corespunzător ordinii de expunere a modalităților alternative de realizare a confuziei după cum urmează:

– existența unui drept de proprietate intelectuală protejat;
– inexistența unui drept de proprietate intelectuală protejat;
– varianta mixtă (combinată).

Existența unui drept de proprietate industrială protejat

Criteriul existenței unui drept de proprietate intelectuală (industrială) protejat reprezintă criteriul de delimitare dintre cele două modalități alternative de realizare ale confuziei, luând în considerare practica Consiliului Concurenței în acest sens. Acest fapt rezultă expres din prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, prevederi potrivit cărora “Sînt interzise orice acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă întreprindere” (evidențierea ne aparține).

Astfel, chiar din dispoziția normei date rezultă atribuirea expresă la categoria obiectelor de proprietate industrială a tuturor obiectelor enunțate.

Marca. Cu referire la marcă, relevante sunt prevederile art. 3 din Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecția mărcilor. Astfel, potrivit prevederilor date din actul normativ specificat, drepturile asupra mărcii sunt dobândite și protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin:

1. înregistrare în condiţiile legii respective;
2. înregistrare internaţională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27 iunie 1989;
– recunoaşterea mărcii ca fiind notorie.

Prin urmare, dreptul titularului asupra mărcii este protejat, alternativ, prin intermediul:

– înregistrării naționale sau internaționale;
– recunoașterii mărcii ca fiind notorie.

Procedura de recunoaștere a mărcii ca fiind notorie este reglementată prin intermediul prevederilor Secțiunii a 11-a din actul normativ nominlizat. Baza recunoașterii o constituie prevederile art. 32¹. Astfel, potrivit alin. (1) al articolului specificat, “Marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei cereri de constatare a notorietăţii, depusă la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă”.

Desenul sau modelul industrial. În contextul desenelor și modelelor industriale, relevante sunt prevederile art. 4 din Legea nr. 161 din 12.07.2007 privind protecția desenelor și modelelor industriale. Astfel, potrivit prevederilor alin. (2) al art. specificat supra,  pe teritoriul Republicii Moldova sunt recunoscute şi protejate, în condiţiile legii respective:

1. desenele sau modelele industriale înregistrate şi confirmate prin certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial;
2. desenele sau modelele industriale internaţionale înregistrate conform Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la 6 noiembrie 1925;
3. desenele sau modelele industriale neînregistrate în cazul în care au fost făcute publice în conformitate cu legea respectivă.

Prin urmare, sunt protejate desenele și modelele industriale care, în mod alternativ:

– sunt înregistrate la nivel național sau internațional;
– au fost făcute publice în modul stabilit.

În sensul celei de-a doua modalități de beneficiere de protecție juridică, relevante sunt prevederile art. 10 din același act normativ,  prevederi potrivit cărora “…se consideră că un desen sau un model industrial a fost făcut public dacă a fost expus sau a fost publicat, utilizat, comercializat sau dezvăluit în alt mod, cu excepţia cazurilor în care aceste acţiuni nu puteau deveni cunoscute în mod rezonabil şi în cursul normal al activităţii unor persoane fizice sau juridice din Republica Moldova, specializate în domeniul respectiv:

1. în cazul desenului sau modelului industrial înregistrat, înainte de data de depozit sau, dacă este invocată prioritatea, înainte de data de prioritate;
2. în cazul desenului sau modelului industrial neînregistrat, înainte de data la care a fost dezvăluit pentru prima oară.”

Totodată, în conformitate cu prevederile alin. (2) al aceluiași articol, “Un desen sau un model industrial nu se consideră făcut public dacă a fost dezvăluit unui terţ în condiţii de confidenţialitate explicite sau implicite.”

În același context, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr/ 161/2007, recunoaşterea drepturilor prevăzute de legea respectivă nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată aceleiaşi persoane sau, cu consimţămîntul ei, unei alte persoane prin alte dispoziţii legale privind proprietatea intelectuală, în special cele referitoare la mărci, indicaţii geografice, brevete de invenţie, modele de utilitate, caractere tipografice, topografii ale circuitelor integrate şi concurenţa neloială. (evidențierea ne aparține).

Aceasta semnifică că titularul de drepturi asupra unui desen sau model industrial se bucură de protecția juridică oferită de legislația aferentă conceptului de concurență neloială, indiferent de existența protecției în conformitate cu prevederile din actul normativ nominalizat. Anume în acest mod poate fi explicată protecția de care se bucură titularul de drepturi asupra unui desen sau model industrial neprotejat în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Emblema de deservire. În partea ce privește emblem de deservire, specificăm faptul că legislația autohtonă în  materie nu conține reglementări în acest sens. Prin urmare, emblema de derservire poate fi calificată drept obiect de proprietate industrială doar în contextul prevederilor Legii concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Cu titlu de comparație, în legislația din România, art.15 lit.a) al Legii privind registrul comerțului nr.26 din 1990 prevede că „Înmatricularea unei regii autonome, companii naționale sau societăți naționale în registrul comerțului va cuprinde: a) actul de înființare, denumirea, sediul și, dacă este cazul, emblema acesteia…”. Astfel, emblema este un atribut de identificare facultativ, pe lângă denumirea de firmă, care se înscrie în registrul comerțului în detrimentul înregistrării acesteia într-un anumit registru de proprietate industrială.[2]

Prin prisma legislației și doctrinei autohtone, se consideră ca emblemei de deservire i se aplică regimul juridic de protecția al mărci. Cu alte cuvinte, titularul de drepturi se va bucura de protecție în cazul în care emblema respectivă va fi protejată în calitate de marcă.

De asemenea, opinăm că emblema de deservire ar putea fi eventual protejată și în măsura în care aceasta este protejată în calitate de desen sau model industrial. Mai mult decât atât, criteriile de protecție oferite de legislația aferentă protecției desenelor și modelelor industriale extinde numărul de cazuri în care un asemenea obiect de proprietate industrială poate fi protejat, ceea ce, luând în considerare specificul de utilizare al emblemelor, poate facilita semnificativ sarcina titularului de drepturi.

Denumirea de firmă. În ceea ce privește denumirea de firmă, potrivit prevederilor art. 182 alin. (1) din Codul Civil al Republicii Moldova, “Persoana juridică participă la raporturile juridice numai sub denumire proprie, stabilită prin actele de constituire şi înregistrată în modul corespunzător.”  Astfel, legea, de rând cu doctrina relevantă, consideră denumirea de firmă drept unul dintre atributele de identificare ale persoanei juridice.

În context, similar situației emblemelor de deservire, denumirea de firmă poate fi înregistrată în calitate de marcă în temeiul prevederilor art. 24 pct. 5 din Legea nr. 845 din 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, prevederi potrivit cărora “Firma poate fi utilizată şi în calitate de marcă, cu condiţia înregistrării acesteia conform Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor.”

În ceea ce privește alte obiecte de proprietate industrială, se consideră că asemenea obiecte pot constitui indicațiile geografice, denumirile de origine, specialitățile tradiționale garantate, soiurile de plante, topografii ale circuitelor integrate.[3]

Regimul juridic al indicațiilor geografice, denumirilor de origine și a specialităților tradiționale garantate este determinat prin  intermediul prevederilor Legii nr. 66 din 27.03.2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate. Astfel, potrivit prevederilor art. 4 al actului nomativ nominalizat, protecţia juridică a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării lor la AGEPI, în modul stabilit de legea respectivă sau în baza tratatelor internaţionale, inclusiv a acordurilor bilaterale, la care Republica Moldova este parte. Prin urmare, obiectele de proprietate industrială specificate supra sunt protejate urmare a unei înregistrări corespunzătoare la AGEPI.

Sub aspectul protecției soiurilor de plante, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 39 din 29.02.2008 privind protecția soiurilor de plante, drepturile asupra unui soi sînt obţinute şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin acordarea unui brevet pentru soi de plantă de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în conformitate cu legea respectivă şi actele normative subordonate legii, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Prin urmare, criteriul de protecție al soiurilor de plante ține de înregistrarea acestora la AGEPI.

Sub aspectul topografiilor circuitelor integrate în calitate de obiect de proprietate industrială, sunt relevante prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 655 din 29.10.1999 privind protecția topografiilor circuitelor integrate, prevederi potrivit cărora dreptul asupra topografiei este recunoscut şi protejat pe teritoriul Republicii Moldova prin înregistrare, în condiţiile legii respective, la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi eliberare a certificatului de înregistrare.

Deci, se constată faptul că, indiferent de tipul obiectului de proprietate industrială, titularul de drepturi asupra obiectului respectiv beneficiază de protecție juridică, în calitate de regulă generală, în cazul înregistrării de stat la AGEPI al obiectului dat de proprietate industrială. Anume în situația existenței unei protecții legale oferite de prevederile normative de rigoare, o întreprindere este pasibilă de răspundere administrativă în cazul folosirii ilegale integrale sau parțiale a unui anumit obiect de proprietate industrială enunțat expres sau implicit la dispoziția normei de la art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

De asemenea, este de menționat faptul că folosirea ilegală, integrală sau parțială a unui obiect de proprietate industrială protejat se poate realiza și în cazul utilizării unor obiecte de proprietate industrială diferite de cele utilizate în mod legal de către o altă întreprindere. Cu alte cuvinte, este posibilă, de exemplu utilizarea ilegală, integrală sau parțială a unei denumiri de firmă în contextul în care întreprinderea concurentă utilizează o marcă similară sau identică.

Un exemplu elocvent în acest sens poate fi considerat cazul  “Totul pentru copii” S.R.L. împotriva “Daybegin” S.R.L.

Astfel, prin intermediul Deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-46 din 02.07.2015, întreprinderii “Daybegin” S.R.L. i-a fost aplicată amendă în mărime de 8142,68 lei pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Potrivit celor invocate în plângere, presupusele acțiuni de concurență neloială realizate de către întreprinderea „Daybegin” S.R.L. se manifestă prin folosirea parțială de către ultima a mărcii comerciale „BABY-BOOM” (care aparține reclamantului) ca mijloc de redirecționare pe pagina web www.bimbo.md, prin intermediul căreia sînt promovate și comercializate produsele reclamatului.

În consecința examinării preliminare a plângerii în conformitate cu prevederile de rigoare din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, Plenul Consiliului Concurenței a dispus inițierea investigației prin intermediul Dispoziției nr. 10 din 20.03.2015 privind presupusa încălcare a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței.

În cadrul desfășurării examinării prelimare și a investigației, s-au constatat următoarele:

– Marca „BABY-BOOM”, care aparține întreprinderii reclamante, este înregistrată la AGEPI;
– Întreprinderea reclamată utilizează marca respectivă în calitate de nume de domeniu cu titlul babyboom.md, fără a dispiune de protecție corespunzătoare prin intemerdiul drepturilor de proprietate industrială;
– Întreprinderea reclamată a întreprins acțiuni de natură să creeze confuzie cu întreprinderea reclamantă, în particular marca deținută de către ultima;
– Acțiunile respective se manifestă prin utlizarea numelui de domeniu babyboom.md în detrimentul reclamantului, care dispune de protecție în măsura în care a înregistrat la AGEPI marca„BABY-BOOM”;
– Acțiunile respective sunt susceptibile a aduce atingere intereselor legitime ale reclamantului.

În partea dispozitivă (rezolutorie) a Decizei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-46 din 02.07.2015, s-a menținut abordarea calificativă considerată în momentul adoptării Dispoziției de inițiere a investigației nr.10 din 20.03.2015 privind presupusa încălcare a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Prin urmare, s-a constatat acțiunea de concurență neloială de confuzie în ipoteza existenței unui drept de proprietate industrială protejat în conformitate cu normele dreptului proprietății industriale și s-a realizat calificarea legală corespunzătoare.

O altă particularitate semnificativă a modalității date de manifestare a confuziei rezidă în realizarea condiției negative implicite de nebeneficiere de protecție juridică a titularului de obiect de proprietate industrială. Cu alte cuvinte, utilizatorul  ilegal, integral sau parțial, al obiectului de proprietate industrială trebuie să nu beneficieze de protecție juridică în sensul prevederilor legilor tangente domeniului proprietății industriale.

Cu toate acestea, există posibilitatea generării situației în care se recurge la înregistrarea cu rea-credință a obiectului de proprietate industrială și utilizarea integrală sau parțială a respectului obiect, în condițiile în care ultimul reproduce integral sau parțial obiectul de proprietate industrială utilizat în mod legal de către cocurentul uzurpatorului. Într-o asemenea ipoteză, este discutabilă calificarea unor asemenea fapte potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) or în măsura în care uzurpatorul a înregistrat obiectul de proprietate industrial, se instituie o prezumție de legalitate. Totuși, considerăm că în funcție de toate circumstanțele relevante ale cazului (inclusiv existența sau  lipsa bunei-credințe în procesul de înregistrare a obiectului de proprietate industrială), urmează a se determina existența sau lipsa semnelor constitutive ale încălcării enunțate.

Inexistența unui drept de proprietate industrială protejat

Contrat modalității alternative de realizare a confuziei consacrată la art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, prevederile lit. b) al aceluiași alineat al aceluiași articol consfințesc modalitatea de realizare a confuzie în contextul inexistenței unui drept de proprietate industrială protejat.

Astfel, în conformitate cu respectivele prevederi, “Sînt interzise orice acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin…copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi şi plasarea produsului respectiv pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.”

Deci, după cum am indicat anterior, obiectul de protecție pentru modalitatea respectivă de realizare a confuziei îl reprezintă un interes legitim neprotejat prin intermediul legislației de proprietate industrială. Anume sintagma de “interes legitim” generează concluzia potrivit căreia obiectul de protecție este un drept de proprietate industrială neprotejat în conformitate cu legea specială tangentă domeniului proprietății industriale, or interesul legitim în asemenea contexte rezidă în faptul că potențialul titular de protecție a drepturilor asupra obiectului de proprietate industrială este interesat în a obține protecție juridică efectivă în sensul în care legea domenială specială acordă o asemenea prerogativă. În principiu, prin atribuirea sensului corespunzător tuturor termenilor dispoziției normei respective, se ajunge la concluzia că obiect de protecție poate fi o marcă sau un desen/model industrial neprotejat prin intermediul Legii privind protecția mărcilor și a Legii privind protecția desenelor și modelelor industriale, dat fiind faptul că forma, amabalajul și/sau aspectul exterior al produsului unei întreprinderi pot constitui alternativ sau concomitent mărci sau desene/modele indusriale neprotejate.

În același context, considerăm că și o specialitate tradițională garantată neprotejată poate constitui obiect de protecție în sensul prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012. E adevărat că potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 66 din 27.03.2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, „Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.” (evidențierea ne aparține) Subliniem că în contextul aspectului exterior al specialității tradiționale garantate neprotejate, ultima nu poate constituie obiect de protecție în sensul prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței, dar poate, per a contrario, constitui obiect de protecție sub aspectul formei acestuia, pentru că legea nu conține o interdicție în acest sens.

Totodată, nu se exclude și copierea ilegală a unei denumiri de firmă sau embleme de deservire în măsura în care acestea pot fi înregistrate ca marcă sau desen/model industrial.

În ceea ce privește copierea ilegală a publicității, relevante sunt prevederile art. 1 din Legea nr. 1227 din 27.06.1997 cu privire la publicitate, prevederi care definesc publicitatea (reclamă) în calitate de informaţie publică despre persoane, mărfuri (lucrări, servicii), idei sau iniţiative (informaţie publicitară, material publicitar) menită să suscite şi să susţină interesul public faţă de acestea, să contribuie la comercializarea lor şi să ridice prestigiul producătorului. Din definiția termenului publicității expusă anterior rezultă elementele definitorii ale definiției respective:

– publicitatea constituie o informație publică;
– informația publică respectivă să fie despre persoane, mărfuri (lucrări sau servicii), idei sau inițiative;
– informația publică respectivă să fie menită, cumulativ, să suscite și să susțină interesul public față de obiectul publicității, să contribuie la comercializarea lor și să ridice prestigiul producătorului.

Prin urmare, există necesitatea întrunirii a 3 condiții pozitive în sensul calificării unei anumite informații în calitate de publicitate.

În contextul aceleiași modalități de realizare a acțiunii respective de concurență neloială, menționăm că dispoziția normei respective instituie condiția ilegalității copierii obiectului de proprietate industrială neprotejat și a publicității. Dar, considerăm că suplimentar condiției de ilegalitate, copierea poate fi deopotrivă integrală și parțială. Prin urmare, este suficientă o copiere parțială a unui obiect de proprietate industrială neprotejat sau a unei publicități în sensul calificării acțiunii de concurență neloială respective potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

În acest sens, relevante sunt circumstanțele cauzei “Bucuria” S.A. împotriva “Nefis” S.R.L.  Prin Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-48/18-74 din 31.10.2019, întreprinderii “Nefis” S.R.L. i-a fost aplicată amendă în mărime de 152.100, 24 lei pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Potrivit celor invocate în plângere, presupusele acțiuni de concurență neloială realizate de către întreprinderea „Nefis” S.R.L. se manifestă prin faptul copierii ambalajului și plasării pe piață a produselor de bomboane la cutie „Meteorit 320 g”, „Meteorit 400 g”, „Chișinăul de seară” și „Pasărea Măiastră” pentru produsele „5 minute”, „Fortuna”, „Prună 12 Delicioasă” și „Lapte de vis”.

În consecința examinării preliminare a plângerii în conformitate cu prevederile de rigoare din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, Plenul Consiliului Concurenței a dispus inițierea investigației prin intermediul Dispoziției nr. 48 din 20.12.2018 privind presupusa încălcare a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței.

În cadrul desfășurării examinării prelimare și a investigației, s-au constatat următoarele:

– Nu se atestă existența unei înregistrări a ambalajelor produselor comercializate de către întreprinderile reclamantă și reclamată în calitate de desen sau model industrial;
– Întreprinderea reclamată a întreprins acțiuni de natură să creeze confuzie cu întreprinderea reclamantă, în particular produsele ultimei;
– Acțiunile respective se manifestă prin faptul copierii ambalajului și plasării pe piață a produselor de bomboane la cutie „Meteorit 320 g”, „Meteorit 400 g”, „Chișinăul de seară” și „Pasărea Măiastră” pentru produsele „5 minute”, „Fortuna”, „Prună 12 Delicioasă” și „Lapte de vis”.
– Acțiunile respective sunt susceptibile a aduce atingere intereselor legitime ale reclamantului.

În partea dispozitivă (rezolutorie) a Decizei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-48/18-74 din 31.10.2019, s-a menținut abordarea calificativă considerată în momentul adoptării Dispoziției de inițiere a investigației nr. 48 din 20.12.2018 privind presupusa încălcare a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Prin urmare, s-a constatat acțiunea de concurență neloială de confuzie în ipoteza inexistenței unui drept de proprietate industrială protejat în conformitate cu normele dreptului proprietății industriale și s-a realizat calificarea legală corespunzătoare.

Varianta mixtă (combinată)

În practica autorității naționale de concurență (Consiliul Concurenței, Republica Moldova), sunt înregistrate cazuri care au fost finalizate cu decizii de sancționare a întreprinderilor-autor a acțiunilor de concurență neloială de confuzie, acte decizionale prin intermediul cărora conduita anticoncurențială a subiecților activi a fost calificată în conformitate cu prevederile ambelor modalități alternative de realizare a confuzie (calificare generică sau generală). Asemenea calificări sunt susceptibile a fi operate în contexte precum:

– existența unei situații incerte generate de imposibilitatea determinării gradului de similitudine dintre obiectele de proprietate industrială protejate și neprotejate;
– existența unei cereri de înregistrare pendinte la AGEPI în privința obiectului de proprietate industrială neprotejat;
– acțiunile aceleiași întreprinderi prezintă semne ale ambelor modalități alternative de realizare a acțiunii de concurență neloială de confuzie (de exemplu, se utilizează ilegal de către o întreprindere o marcă folosită protejat de către o altă întreprindere și, concomitent, se copiază parțial de către aceiași întreprindere desenul/modelul industrial neprotejat de către o altă întreprindere);
– necesitatea corespunderii soluției calificative finale cu eventuala soluție de calificare considerată la etapa inițierii investigației.

În acest sens, relevantă este cazul “Sevex-Prim” S.R.L. împotriva “Buelo” S.R.L.

Prin Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-56 din 02.11.2017, întreprinderii “Buelo” S.R.L. i-a fost aplicată amendă în mărime de 77.197, 29 lei pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) și )b din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012 în raport cu întreprinderea “Sevex-Prim” S.R.L.

Astfel, potrivit celor invocate în plângere, presupusele acțiuni de concurență neloială realizate de către înteprinderea „Buelo” SRL se manifestă prin faptul folosirii ilegale parțiale a mărcii comerciale cu nr. 17829, copierii ambalajului și plasării pe piață a produselor de  bastonașe din porumb „CRISTINUȚA”, „CRISTINEL” pentru produsele „SĂNDUȚA”, „SĂNDEL”, fapt de natură să creeze o confuzie cu produsele reclamantului.

În consecința examinării preliminare a plângerii în conformitate cu normele relevante din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, Plenul Consiliului Concurenței a dispus inițierea investigației  prin Dispoziția nr. 20 din 16.11.2016 privind presupusa încălcare a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea concurenței.

În contextul desfășurării examinării preliminare a plângerii și investigației, s-au constatat următoarele:

– Mărcile apartenente reclamantului „CRISTINUȚA” și „CRISTINEL” sunt înregistrate la AGEPI;
– Ambalajele produselor „CRISTINUȚA” și „CRISTINEL” sunt înregistrare la AGEPI în calitate de desene sau modele industriale;
– Întreprinderea reclamată a înregistrat doar marca „SĂNDUȚA”;
– Întreprinderea reclamată a întreprins acțiuni de natură să creeze confuzie cu întreprinderea reclamantă, în particular cu activitatea economică și produsele ultimei;
– Acțiunile respective se manifestă prin copierea ilegală parțială a ambalajului produsului bastonașe din porumb „CRISTINUȚA”, „CRISTINEL” pentru produsele „SĂNDUȚA”, „SĂNDEL” și plasarea acestora pe piață;
– Acțiunile respective sunt susceptibile a aduce atingere intereselor legitime ale reclamantului.

În partea dispozitivă (rezolutorie) a Decizei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-56 din 02.11.2017, s-a menținut abordarea calificativă considerată în momentul adoptării Dispoziției de inițiere a investigației nr. 20 din 16.11.2016 privind presupusa încălcare a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

7. Aspecte generale de procedură probațională

În procesul activității, în cadrul autorității de concurență, în funcție de anumite varietăți ale elementelor sistemului acțiunilor de concurență neloială, s-au creat anumite standarde implicite de probațiune., standarde care sunt inerente unui sau altui tip de încălcare a conceptului de concurență loială abordat în sens restrains. Standardele respective se determină în baza unor criterii, precum:

– etapele procedurilor administrative în fața Consiliului Concurenței;
– tipul (specia) presupusei acțiuni de concurență neloială;
– obiectul presupusei acțiuni de concurență neloială sau efectul acesteia.

Specificul probațiunii în funcție de etapele procedurilor administrative în fața Consiliului Concurenței

Procedurile administrative în fața Consiliului Concurenței al Republicii Moldova comportă un specific aparte din considerentele instituirii prevederilor procedurale speciale prin intermediul normelor de rigoare din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

În sistemul dreptului concurențial autohton actual, demararea procedurii de examinare a unui caz de presupus caz de încălcare a legislației concurenței, în conformitate cu prevederile art.  49 alin. (1) dn Legea concurenței nr. 183 se poate realiza prin două modalități alternative:

– la plângerea unei personae fizice sau întreprinderi afectate de presupusa încălcare a legii;
– din oficiu, cu excepția prevederilor art. 15-19 din actul legislativ specificat.

Prin urmare, presupusele cazuri de concurență neloială se examinează doar la plângere. Această circumstanță este confirmată prin prisma prevederilor art. 14 alin. (2) din aceeași lege, prevederi potrivit cărora “Acţiunile de concurenţă neloială interzise prin prevederile art. 15–19 se examinează de către Consiliul Concurenţei, la plîngerea privind presupusele acţiuni de concurenţă neloială depusă de către întreprinderea ale cărei interese legitime au fost lezate…” (evidențierea ne aparține).

În ceea ce privește procedura propriu-zisă de examinare a presupusului caz de încălcare a legislației concurențiale, relevante sunt prevederile art. 50 din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012. În conformitate cu prevederile respective, “Procedura de examinare a cazurilor de încălcare a legislaţiei concurenţiale cuprinde examinarea preliminară şi/sau investigarea. Investigarea pe marginea cazului se dispune în condiţiile art. 55. În celelalte cazuri, etapa investigării va fi omisă”. Intepretân d prevederile respective, se ajunge la concluzia că procedura de examinare a presupuselor cazuri de încălcare a legislației concurențiale (în speță a acțiunilor de concurență neloială), include două etape care se află în raport de consecutivitate:

– etapa examinării preliminare (care se va desfășura în mod obligatoriu în toate în cazurile în care în adresa Consiliului Concurenței parvine o plângere privind presupuse acțiuni de concurență neloială, excepție reprezentând cazul în care se dispune din oficiu inițierea investigației atunci când nu a fost depusă o plângere în conformitate cu rigorile de formular stabilite la textul art. 51 alin. (1) din Legea concurenței – pentru presupusele acțiuni anticoncurențiale și la textul art. 14 alin. (3) – pentru presupusele acțiuni de concurență neloială);
– etapa investigației (care are un caracter facultativ și demarează numai în ipoteza în care în cursul examinării preliminare sunt identificate semne de încălcare a normelor de concurență neloială de art. 15-19 din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012).

Orientăm atenția spre pluralitatea procedurilor administrative, or etapele examinării preliminare și cea a investigației trebuie abordate, în opinia noastră, în calitate de două proceduri administrative distincte. Astfel, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116 din 19.07.2018, “Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual…” Deci, o procedură administrativă, în spiritul dispozițiilor Codului administrativ se încheie prin emiterea unu act administrativ individual. Atribuind considerațiune corespunzătoare prevederilor art. 55 alin. (1) din Legea concurenței, se ajunge la concluzia că procedura administrativă de examinare preliminară a plângerii constituie prin sine o procedură administrative, or potrivit prevederilor menționate supra, “Dacă după examinarea preliminară a plîngerii se consideră că, în baza informaţiilor prezentate de autorul plîngerii şi a celor acumulate pe parcursul examinării preliminare, există temeiuri rezonabile pentru a suspecta încălcarea legislaţiei concurenţiale, Plenul Consiliului Concurenţei adoptă o dispoziţie de iniţiere a investigaţiei concurenţiale” (evidențierea ne aparține). Eventuala dispoziție de inițiere a investigației poartă toate semnele unui act administrativ individual, semne deduse din prevederile art. 10 alin. (1) din Legea concurenței, prevederi în conformitate cu care “Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public”. Aceeași soluție se menține și în cazul în care în cadrul etapei de examinare preliminară a plângerii nu au fost identificate temeiuri rezonabile de inițiere a unei investigații, fapt care este susceptibil a fi urmat de adoptare a unei decizii de respingere a plângerii în baza prevederilor art. 53 alin. (5) lit. a) din Legea concurenței.

Astfel, în funcție de etapele concrete ale procedurilor concrete în fața autorității de concurență, pot fi prezentate din inițiativă proprie a reclamantului și/sau reclamatului sau la solicitarea Consiliului Concurenței anumite probe care ar confirma/infirma existența semnelor presupuselor acțiuni de concurență neloială.

Specificul probațiunii în funcție de specia (tipul) presupusei acțiuni de concurență neloială

 În contextul modalității actuale de reglementare a acțiunilor de concurență neloială la textul art. 15-19 din Legea concurenței (sistem rigid, care nu permite constatarea unor alte tipuri de acțiuni de concurență neloială decât a celor expres reglementate)[4], fiecare categorie de acțiune de concurență neloială comportă un anumit specific probațional, care se apreciază în fiecare caz separat în dependență de o multitudini de factori, precum subiectul interesul legitim al căruia este presupus a fi afecat, obiectul presupusei acțiuni de concurență neloială, efectul acesteia sau alte circumstanțe relevante cazului.

Specificul probațiunii în funcție de obiectul presupusei încălcări sau efectul acesteia. Constatăm că acest criteriu este unul derivat din cel analizat anterior și constituie un punct de referință al variației de probațiune ce are la bază caracteristica obiectului de atentare și, după caz, caracteristica efectelor (în ipoteza în care există asemenea efecte).

Aspecte probatorii generale ale confuziei

În cazul confuziei, din practica Consiliului Concurenței se desprinde un triplu standard de probațiune (trei nivele) :

– nivelul primar: aprecierea organului de investigație a riscului de creare a confuziei în rândul consumatorilor prin plasarea produsului pe piață sau printr-o altă formă de utilizare ilegală a obiectul de proprietate industrial protejat sau neprotejat prin intermediul normelor de proprietate industrială;
– nivelul secundar: prezentarea organului de investigație a unor informații care atestă crearea efectivă a confuziei în rândurile consumatorilor;
-nivelul terțiar: existența urmării prejudiciabile prejudiciabile în calitate de rezultat (efect al acțiunii de concurență neloială de confuzie .

Nivelul primar de probațiune

Considerăm că un asemenea nivel este specific cu preponderență procedurii administrative de examinare preliminară, or acesta este tipic intervalului de timp incipient de acumulare a probelor de către Consiliul Concureței. Specificăm că la etapa depunerii plângerii privind presupusele acțiuni de concurență neloială, sarcina probei aparține reclamantului, or potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, “La sesizarea presupuselor acţiuni anticoncurenţiale, autorul plîngerii trebuie să prezinte probe în susţinerea faptelor pe care îşi întemeiază plîngerea” (evidențierea ne aparține). Prin urmare, Consiliul Concurenței, la etapa examinării preliminare are un rol pasiv în acumularea probelor, acumulare care se poate realiza, alternativ, prin solicitare de informații corespunzătoare în baza prevederilor art. 54 alin. (1) și (2) din Legea concurenței, prevederi care au o aplicabilitate generală (atât la etapa examinării preliminare, cât și ulterior inițierii unei investigații). Totodată, deși inversarea legală a sarcinii probei se realizează doar după adoptarea de către Plenul Consiliului Concurenței a dispoziției de inițiere a investigației (argument confirmat prin intermediul prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea concurenței), opinăm că autoritatea națională de concurență poate avea un rol activ în acest sens și în cadrul examinării preliminare a plângerii.

Luând în considerare prevederile art. 52 alin. (4) din Legea concurenței, prevederi în conformitate cu care “…Consiliul Concurenţei poate să utilizeze ca mijloc de probă orice element de fapt şi de drept, inclusiv informaţii confidenţiale dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea existenţei sau lipsei încălcării”, ajungem la concluzia că legea nu limitează spectrul de probe care pot contribui la o examinare mai eficace a presupuselor acțiuni de concurență neloială reclamate prin intermediul plângerii.

În sensul celor expuse mai sus, prin raportare la specificul acțiunii de concurență neloială de confuzie, Consiliul Concurenței, poate, cu titlu de exemplu, accesa baza de date AGEPI, întocmi procese-verbale de cercetare la fața locului, solicita prezentarea informației în ceea ce privește existența unor anumite reclamații din partea clientelei întreprinderii reclamante care ar sugera crearea confuziei sau a altei informații relevante, etc.

Cu titlu de exemplificare, menționăm constatările din Deciziile Plenului Consiliului Concurenței care au fost analizate mai sus:

– Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-56 din 02.11.2017: „De asemenea, a fost accesată baza de date a Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, urmare a cărui fapt s-a constatat că logo-urile ambelor întreprinderi sunt înregistrate în calitate de mărci, ceea ce denotă legalitatea utilizării acestora.”; în același context: “„Conform datelor Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală ambalajele produselor „CRISTINUȚA” și „CRISTINEL” sunt înregistrate în Registrul desenelor și modelelor cu nr. 1370 din 06 ianuarie 2012.”.
– Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-48/18-74 din 31.10.2019: “De asemenea, a fost accesată baza de date a Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, urmare a cărui fapt s-a constatat că logo-urile ambelor întreprinderi sunt înregistrate în calitate de mărci, ceea ce denotă legalitatea utilizării acestora.”; în același context: „Conform aceleiași scrisori, întreprinderea “Bucuria” S.A. a menționat faptul că, există 2 plângeri din partea consumatorilor și multe apeluri telefonice din partea acestora în ceea ce privește eventuala colaborare cu întreprinderea „Nefis” S.R.L.”.

Nivelul secundar de probațiune

 Pe măsura avansării în cadrul etapelor procedurilor administrative, prin raportare la prevederile dispozițiilor art. 19 aplicabile ambelor modalități de realizare a confuziei, dispoziții conform cărora “Sînt interzise orice acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent…” (evidențierea ne aparține), constatăm că acțiunea de concurență neloială de confuzie are un caracter legal de încălcare formal-materială (încălcarea are este nocivă prin obiectul acesteia și nu necesită survenirea efectivă a urmării prejudiciabile; este suficient existența riscului de creare a confuziei).

În acest, opinăm că nivelul secundar de probațiune ar veni să definitiveze caracterul formal-material al respectivei acțiuni de concurență neloială și să-i atribuie un caracter material. Așadar, de exemplu, reclamantul (din proprie inițiativă sau la solicitarea Consiliului Concurenței), poate prezenta un eventual sondaj de opinie realizat în rândul consumatorilor, sondaj care ar confirma realizarea efectivă a confuziei. În același context, reclamatul are posibilitatea să prezinte un contra-sondaj care ar infirma ipoteza creării efective a confuziei în rândul consumatorilor. Sub aspectul etapelor procedurii administrative, un asemenea mijloc de probă ar putea fi utilizat deopotrivă în cadrul etapei examinării preliminare a plângerii și în cadrul investigației în situația în care investigația a fost inițiată în baza informațiilor disponibile către momentul adoptării dispoziției de rigoare.

Din perspectivă exemplificativă, pot fi menționate constatările realizate prin intermediul acelorași acte decizionale abordate anterior:

– Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-56 din 02.11.2017: “Sevex-Prim” SRL prin scrisoarea nr… a prezentat: „Sondajul național – testare mărci de bastonașe”, realizat de către „IMAS INVEST” S.R.L.; „Studiul Percepției Consumatorilor”, realizat la comanda Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Modova și Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală de către Asociația Națională de Marketing, în perioada 27 aprilie – 15 mai 2017”.
– Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-48/18-74 din 31.10.2019: “Totodată, la plângerea întreprinderii „Bucuria” S.A. a fost anexat și rezultatul sondajului de opinie efectuat de către Serviciul Independent de Sociologie și Informații „Opinia”, sondaj care denotă existența unui anumit grad de confuzie în rândul consumatorilor în ceea ce privește apartenența comercială a ambalajelor specificate”; în același context: „Astfel, prin intermediul noului studiu, întreprinderea „Nefis” S.R.L. infirmă rezultatele sondajului efectuat la solicitarea “Bucuria” S.A., susținând inexistența confuziei ambalajelor sub care se comercializează produsele de cofetărie, fapt constatat și prin Raportul de cercetare tehnico-științifică nr. 1-03/19 privind similitudinea/deosebirea ambalajelor produselor de cofetărie a producătorilor „Nefis” S.R.L. și „Bucuria” S.A.”.

Nivelul terțiar de probațiune

Sugerăm că sub aspectul dreptului material, cel mai avansat grad de probațiune în materie de confuzie l-ar putea constitui furnizarea informației ce ar confirma existența efectului sau rezultatului realizării confuziei în rândul consumatorilor. Una din formele de realizare a celui mai avansat grad de probațiune ar putea constitui, cu titlu de exemplu, prezentarea informației cu privire la evoluția vânzărilor întreprinderii interesele legitime ale cărei au fost potențial lezate prin intermediul presupusei acțiuni de concurență neloială și ale întreprinderii reclamate. Sugerăm că o evoluție negativă a vânzărilor poate accentua existența legăturii de cauzalitate dintre presupusa acțiuni de concurență neloială și urmarea acesteia.  Aceeași constatare ar putea fi realizată în situația unei evoluții pozitive a vânzărilor reclamatului. Totodată, menționăm că un asemenea mijloc de probă ar putea constitui, în mod ideal, obiect de corespondență între reclamant și Consiliul Concurenței ulterior adoptării dispoziției de inițiere a investigației privind presupusele acțiuni de concurență neloială ale întreprinderii reclamate.

În acest, sunt relevante constatările extrase din Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-48/18-74 din 31.10.2019: “Prin urmare, se constată o evoluție pozitivă a vânzărilor produselor sale de către întreprinderea „Nefis” S.R.L., fapt care se află în contrast cu evoluția negativă a vânzărilor întreprinderii “Bucuria” S.A. în același interval de timp. O asemenea circumstanță denotă un eventual raport de cauzalitate dintre plasarea pe piață a produselor sale de către partea reclamată și efectul vânzărilor diminuate ale întreprinderii reclamante or, se atestă faptul că vânzările întreprinderii “Bucuria” S.A. au înregistrat o diminuare în contextul în care procesul de vânzare a bomboanelor la cutie de către concurentul acesteia a luat amploare”.

8. Tendințe specifice

Din cele expuse supra, se contureaza urmatoarele tendințe esențiale în cazurile de examinare a presupuselor încăclări a prevederilor art. 19 din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012:

• Sub aspect de raport cantitativ, ponderea numerică a plângerilor prin intermediul cărora este reclamată încălcarea prevederilor art. 19 din Legea concurenței este superioară situațiilor în care sunt reclamate acțiunile de concurență neloială reglementate prin intermediul prevederilor art. 15-18 din același act legislativ;
• Sub aspect de calificare, de cele mai multe ori la etapa de adoptare a Deciziei finale de către Plenul Consiliului Concurenței, se menține ipoteza calificativă considerată la adoptarea Dispoziției de inițiere a investigației corespunzătoare;
• Sub aspect de probațiune, urmare a inițierii investigației, de regulă, se recurge la realizarea nivelului terțiar de probațiune.

Concluzie

În calitate de concluzie, specificăm faptul că acțiunea de concurență neloială de confuzie reprezintă, în principiu, un grad de complexitate sporit în raport cu alte acte de concurență neloială atât sub aspect cantitativ (ponderea elementelor calificative), cât și sub aspect calitativ (procedura probațională), or acțiunea de concurență neloială respectivă implică o natură polivalentă, data fiind interferența dintre conceptul concurenței neloiale și cel al proprietății industrial. Astfel, apare necesitatea unei cercetări complexe și multiaspectuale a fiecărui caz privit în mod separat.

*Acest articol a fost publicat în: Volumul Studii și Cercetări Juridice Europene în contextul Conferinței Internațional a Doctoranzilor în Drept, ed. 12, Timișoara, 2020.

[1] Căpățână, O. Dreptul concurenței comeciale, concurența neloială pe piața internă și internațională. București: Lumina Lex, 1996, p. 16
[2] Gorincioi, C., Cercetarea instrumentelor juridice de contracarare a actelor de concurență neloială. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2019.  p. 120
[3] Gorincioi C., op cit., p.122
[4] Gorincioi C., op cit., p.50

Referințe bibliografice

1. Căpățână, O.: Dreptul concurenței comeciale, concurența neloială pe piața internă și internațională. București: Lumina Lex, 1996. 327 p.
2. Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002.
3. Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994.
4. Convenția de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale din 1883.
5. Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN – 46 din 02.07.2015.
6. Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN – 56 din 02.11.2017.
7. Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-48/18 – 74 din 31.10.2019.
8. https://dexonline.ro/definitie/confunda
9. Gorincioi, C.: Cercetarea instrumentelor juridice de contracarare a actelor de concurență neloială. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2019. 208 p.
10. Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.
11. Legea nr. 1103 din 30.06.2000 cu privire la protecția concurenței (abrogate)
12. Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din 29.02.2008.
13. Legea nr. 161 din 12.07.2007 privind protecția desenelor și modelelor industriale.
14. Legea nr. 66 din 27.03.2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate.
15. Legea nr. 39 din 29.02.2008 privind protecția soiurilor de plante.
16. Legea nr. 655 din 29.10.1999 privind protecția topografiilor circuitelor integrate.
17. Legea României privind registrul comerțului nr.26 din 07.12.1990
18. WIPO: Model Provision on Protection against Unfair Competition, 1996