Competition
GHERTESCU ROGAC

Regulile cu privire la inspecții în materie de concurență sub lupa constituționalității
14.07.2020 | GHERȚESCU ROGAC

Av. Andrei Rogac

Aprobarea inspecțiilor conform Legii concurenței

Inspecțiile sunt desfășurate la întreprinderi de către Consiliul Concurenței în temeiul articolului 56 (1) și (2) din Legea concurenței în lipsa unui control judiciar ex-ante. Inspecțiile sunt autorizate printr-un ordin motivat corespunzător, emis de Președintele Consiliului Concurenței. Asemenea mecanism oferă Consiliului Concurenței autonomia procedurală necesară și, în același timp, lasă loc pentru abuzuri. Pe de altă parte, inspecțiile în spațiile care aparțin persoanelor fizice poate fi desfășurată fără acordul acestuia din urmă, numai în temeiul unui mandat judiciar. Aceste două contraste au stârnit multe dezbateri privind coerența generală cu drepturile fundamentale.

Ridicarea excepției de (ne)constituționalitate

Într-un caz recent referitor la controlul judiciar al legalității unei inspecții efectuate de Consiliul Concurenței, Judecătoria Chișinău a admis cererea reclamantului de ridicare a excepție de constituționalitate. În esență, reclamantul a susținut că lipsa unui control judiciar ex-ante încalcă următoarele drepturi constituționale: dreptul la proprietate, secretul corespondenței, viața privată și libertatea comerțului și activității de întreprinzător. În plus, reclamantului a susținut că acest status quo este contrar principiului securității raporturilor juridice și că un control judiciar eficient ar garanta că autoritatea de concurență acționează în mod proporțional și adecvat. Totodată, în cerere se subliniază că Germania, Austria, România, Franța, Ungaria, Letonia, Polonia și Suedia au reguli prin care inspecția trebuie autorizată de judecător. Mai mult, posibilitatea de acționa în mod arbitrar este accentuată de lipsa unui regulament detaliat cu privire la inspecții. Spre final reclamantul se întreabă de ce perchezițiile în materie penală sunt aprobate ex-ante de judecător iar inspecțiile în materie de concurență nu, dacă este să ținem cont că scopul și obiectivele lor sunt aproape similare.

Observații

Soluția pe acest caz era previzibilă datorită faptului că aprobarea judiciară ex-ante a inspecțiilor nu este o cerință obligatorie conform Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu condiția să existe alte garanții procedurale, un cadru juridic clar și limite foarte bine stabilite.[1] Lipsa unui mandat judecătoresc poate fi depășită de un control judiciar post-factum a legalității și necesității acestor măsuri, cu condiția că acest control să fie unul efectiv.[2] Aceeași abordare se reflectă și în Constituția Moldovei (articolul 29). Mai mult, Curtea Constituțională a avut ocazia să examineze lipsa controlului judiciar ex-ante în cazul dreptului executorului judecătoresc de pătrundere forțată în domiciliul debitorului (poate fi accesată aici). În acest caz, Curtea a subliniat că, atâta timp cât această măsură poate fi contestată în mod eficient ex-post în instanță, cadrul legal este conform cu Constituția.

Textul actual al articolului 56 (1) din Legea concurenței impune ca ordinul privind aprobarea inspecțiilor să stabilească scopul și obiectul inspecției, garanție pentru a se asigura că inspecția este una întemeiată. Este aceasta o garanție procedurală suficientă? Puțin probabil, mai ales dacă luăm în considerare că la modul practic aceste ordine sunt motivate într-un mod deficitar iar controlul judiciar ex post este lent sau uneori chiar interminabil.

Pe de altă parte, introducerea aprobării judiciare ex-ante nu va aduce garanții procedurale imediate. Statisticile privind aprobarea mandatelor de percheziție în cauzele penale arată că moțiunile procurorilor nu sunt aproape niciodată respinse de judecători și nu există niciun motiv să credem că în cazurile de concurență lucrurile vor fi diferite. Și deși comunitatea de afaceri ar favoriza controlul judiciar ex-ante, experiența cu mandatele de percheziție arată că, pe termen scurt, nu poate aduce la un „control judiciar efectiv”.

În opinia noastră, situația actuală oferă cel puțin în teorie garanțiile procedurale necesare, cu unele lacune legislative minore care pot fi corectate de instanțele de judecată.[3]

Problema constă în modul în care aceste prevederi legale sunt puse în aplicare de către Consiliul Concurenței și apoi controlate de instanțe. Obținerea unui echilibru între aplicarea eficientă a unor politicii de concurență și protecția adecvată a drepturilor omului este cheie pentru asemenea tipuri de cazuri.

După cum am prevăzut, Curtea Constituțională nu s-a îndepărtat de cazul executorilor judecătorești menționat mai sus și a declarat cererea inadmisibilă (aici), confirmând faptul că controlul judiciar ex ante al inspecțiilor nu este obligatoriu conform Constituției Moldovei.


[1] Harju v Finland, Hotărârea din 15 February 2011, cererea nr. 56716/09, para 39, Varga v. Romania, Hotărârea din 1 April 2008, para 70; Gutsanovi v. Bulgaria, Hotărârea din 15 October 2013, para 220.
[2] Delta Pekárny A.S. v. Czech Republic, Hotărârea din 2 October 2014, paras 92, 93; Stoyanov et al. V. Bulgaria, Hotărârea din 31 March 2016, para 128.
[3] Legea concurenței nu reglementează obligația de a restitui și scoate din dosar documentele ridicate în timpul unei inspecției în cazurile în care instanța declară că inspecția este ilegală.


Aflaţi mai mult despre , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.