Doina-Cezara Galan

Domiciliul este spațiul unde persoana își realizează viața sa intimă și familială. Acest spațiu necesită a fi protejat împotriva oricărei imixtiuni externe deoarece doar în așa mod poate fi garantatată siguranța fizică și psihică a persoanelor. Este important ca statul să asigure protecție domiciliului datorită aspectului indezirabil între acesta și compatrioții săi.

Necesitatea aplicării răspunderii penale pentru fapta de violare de domiciliu este dictată de semnificația socială pe care o are dreptul constituțional la inviolabilitatea domiciliului. Este primordial de a asigura protecția secretelor, precum și a faptelor care au loc în cadrul familiei sau în cadrul spectrului familial.

În contextul ce urmează o să fac trimitere la careva exemple din practica judiciară pentru a evidenția unele probleme întrunite în practică la calificarea infracțiunii în cauză.

La 13.06.2007 a fost dispusă urmărirea penală, în baza alin.(1) art.179 CP RM, împotriva lui C.V. La 10.02.2007, aproximativ la ora 19.00, acesta a pătruns pe teritoriul gospodăriei lui A.G. de pe str. 31 august 1989 din or. Orhei, fără a avea consimțământul proprietarului şi locatarului respectivei gospodării.^[1]

Considerăm că lipsa consimțământului proprietarului (sau a titularului unui alt drept real) nu joacă un rol primordial la aplicarea răspunderii conform art.179 CP RM. Trebuie de ținut cont de faptul că proprietarul dreptului de proprietate asupra unui imobil nu este și titular al dreptului la inviolabilitatea domiciliului. În acest sens persoana care dobândește dreptul de folosință a imobilului are drept prioritar de protecție împotriva infracțiunii date. Acest lucru este cert întrucât violarea de domiciliu nu este o infracțiune contra patrimoniului. Spre deosebire de infracțiunea tulburare de posesie (art.193 CP RM)[2]. În ceea ce privește cazul exemplificat mai sus, chiar dacă am presupune că proprietarul gospodăriei lui A.G și-ar fi exprimat consimțământul ca C.V să pătrundă pe teritoriul gospodăriei, acest consimțământ nu ar produce efecte. Menționăm încă odată faptul că victimă infracțiunii de violare de domiciliu este persoana fizică al cărei domiciliu a fost violat. În acest sens, se are în vedere persoana care posedă de fapt domiciliu în momentul apariției litigiului. În contextul celor expuse, este protejat dreptul subiectiv al locatarului la inviolabilitatea domiciliului său.

În ceea ce privește proprietarul există două situații, după cum urmează.

Prima este atunci când proprietarul și locatarul locuiau într-o gospodărie, în acest sens putem afirma cu certitudine că ar exista două victime ale infracțiunii de violare de domiciliu.

A doua situație este cazul în care proprietarul nu locuiește în aceeași gospodărie cu locatarul. Datorită faptului că în cea de a doua situație, proprietarul nu-și desfășoară viața intimă, familială, privată în cadrul gospodăriei, consimțământul proprietarului ar fi irelevant. Putem afirma că legea penală apără în acest sens posesorul de fapt al gospodăriei, indiferent dacă acesta este sau nu proprietar.

Nu este exclus faptul că violarea de domiciliu poate avea o tentă patrimonială, însă numai atunci când subiectul săvârșește această infracțiune la comandă, pentru a primi o recompensă materială. În acest context, prezintă interes pct.29 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, nr. 23 din 28.06.2004, în cazul sustragerii săvârșite prin pătrundere în locuință nu este necesară calificarea suplimentară conform art.179 СP RM.

În această ordine de idei, este discutabilă calificarea efectuată de judecătoria Edineț în următoarea speță:

“R.V la 24 octombrie, aproximativ la ora 00:00, prin înţelegere prealabilă şi împreună cu alți coautori, au pătruns în gospodăria cet. X, situat or.x str. Izvorului şi continuând acţiunile sale ilegale îndreptate spre violarea domiciliului, încălcând art.29 al Constituţiei Republicii Moldova „Inviolabilitatea domiciliului”, fără consimțământul proprietarului, au pătruns în locuința acesteia, care se afla împreună cu o altă persoană în domiciliu şi li-au aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, cauzându-le leziuni corporale. Conform raportului de expertiză medico-legale nr. 06-D din 03.01.20 se califică ca vătămări corporale uşoare cu dereglarea sănătăţii pe un termen de pînă la 21 zile, după care, la cerinţa părţii vătămate de a părăsi locuinţa au refuzat să plece. Tot el, R.V. continuându-şi acţiunile sale criminale, aflându-se în incinta locuinţei date, având intenţia de profit şi îmbogăţire, cu scopul de a însuși bunuri din avutul altei persoane, a sustras pe ascuns telefonul mobil de model “Nokia” 1280, care îi aparținea proprietarului locuinței.”^[3]

Menționăm că în exemplul de mai sus, fapta a fost calificată în conformitate cu regulile concursului de infracțiuni. Mai întâi făptuitorii au pătruns în gospodăria victimei care în conformitate cu art.6 pct. 11) CPP este catalogată la faptul că domiciliul include orice locuință inclusiv teren privat. Apoi a apărut o nouă intenție de a sustrage telefonul mobil. Ceea ce a determinat o asemenea calificare ar fi apariția intenției spontane de a se îmbogăți. În acest context, făptuitorul este conștient de faptul că comite două infracțiuni diferite.

Deși tot în această situație remarcăm faptul, că este precizat că intenția lui R.V a fost de profit și îmbogățire, cu scopul de a însuși bunuri din avutul altei persoane. Considerăm necesar de a stabili totuși momentul apariției acestei intenții. În cazul în care de la început R.V a avut intenția de îmbogățire, atunci infracțiunea de violare de domiciliu este doar o infracțiune mijloc în raport cu furtul care este infracțiunea scop. Dacă se constată că intenția de sustragere apare anterior faptei de violare de domiciliu, atunci calificarea ar fi cu totul alta și anume art. 186 alin. (1) lit. c), CP al RM

În practică trezește un remarcabil interes și dosarul nr. 1 – 131/2016, sentință în numele Legii din 16 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria raionului Donduşeni.

X la data de 25.05.2016, aproximativ la ora 19.30, fără consimțământul stăpânului a pătruns ilegal în gospodăria lui Y, situată în satul Scăieni raionul Dondușeni, unde la cerințele ultimului de a părăsit domiciliul timp de 15 minute a refuzat categoric, astfel încălcând relațiile sociale privind realizarea dreptului persoanei la inviolabilitatea domiciliului, consemnat în art.29 din Constituția Republicii Moldova. Tot el, continuând acțiunile sale criminale, la 25 mai 2016, aproximativ pe la orele 19:30 în timp ce a pătruns ilegal în gospodăria lui Y, situată în satul Scăieni raionul Dondușeni, profitând de starea de neputință datorată vârstei înaintate a acestuia, unde la cererea acestuia de a părăsi nu reacționa, având asupra sa un cuțit la amenințat că-l v-a omorî, Astfel de amenințări victima percepându-le ca reale din cauza relațiilor ostile între acestea şi în orice moment existând pericolul realizării acestei amenințări.

 Judecătoria a acordat următoarea sentință: “ Se recunoaște culpabil X în comiterea infracțiunii prevăzute la art.179 alin(1) Cod Penal și art.155 Cod penal al Republicii Moldova” ^[4]

Considerăm că este exclusă în cazul dat calificarea suplimentară conform art.155 CP al RM. Astfel, citez opinia autorilor S. Brânza și V. Stati: “ Cât privește noțiunea de (violență) din sintagma (amenințarea aplicării violenței)… de această dată gradul de intensitate a violenței poate fi oricât de mare. Deci, alin.(2) art.179 CP al RM poate fi aplicat inclusiv în ipoteza violării de domiciliu săvârșite cu amenințarea cu omor. Precizăm că în această ipoteză nu este necesară calificarea suplimentară în baza art.155 CP al RM ”[5]. Este total agravant faptul că judecătorul sancționează o persoană de două ori pentru aceeași faptă. Cu atât mai mult că însuși conținutul Codului penal face referire în cadrul variantei agravante la faptul violării de domiciliu săvârșite prin amenințare. Ar putea fi reținut concursul și desigur nu este exclus în cazul în care violarea de domiciliu s-ar fi comis în raport cu o victimă dar exercitarea amenințării în raport cu altă victimă. Spre exemplu în cazul în care A pătrunde ilegal în gospodăria lui B. La B se afla în ospeție fratele acestuia C. A la amenințat pe C cu moartea. Tot aici este relevantă și situația în care A la amenințat pe C cu moartea, apoi peste două zile a pătruns ilegal în domiciliul lui B.

În contextul celor analizate, menționăm că infracțiunea de violare de domiciliu, ca orice altă infracțiune este susceptibilă de a fi comisă în concurs. Mai mult de atât, odată ce făptuitorul pătrunde în domiciliul victimei, pot apărea de regulă intenții spontane de a comite un furt, un viol sau alte infracțiuni. În acest sens este specificat următorul exemplu în practica judiciară:

Inculpatul B.S, în seara zilei de joi la o oră neidentificată de organul de urmărire penală, aflându-se în sat. xx, intenţionat și fără consimțământul lui X, ilegal a pătruns în domiciliul acesteia din același sat, unde contrar voinței proprietarei, s-a aflat o perioadă îndelungată de timp, iar la solicitarea lui X de a înceta acțiunile sale ilegale și de a părăsi domiciliul, acesta nu a reacționat, continuându-și acțiunile sale criminale, prin ce i-a îngrădit libertatea şi inviolabilitatea domiciliului. În același timp prin constrângere psihică și fizică, a apucat-o de mâna stângă și a sucit-o, cauzându-i echimoze la nivelul țesuturilor moi a antebrațului stâng și piciorului drept, care potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 201832P0129 se califică drept leziuni corporale neânsemnate. Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, în aceleaşi circumstanţe, urmărind scopul satisfacerii poftei sale sexuale, prin constrângere fizică și psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa în virtutea faptului că dormea, a apucat-o de mâna stângă și a sucit-o, în același timp încercând s-o dezbrace din haine, intenționând să intre cu ea în raport sexual în formă obișnuită, acțiuni însă, care nu și-au produs efectul din motive independente de voința făptuitorului și anume din motivul opunerii de rezistență din partea victimei, astfel ne permițându-i realizarea scopului, totodată determinându-l să înceteze acțiunile sale.^[6]

În contextul dat, fapta urmează a fi calificată conform art.179 alin.(2) și art.27, art.171 alin.(1) Cod penal al RM. Trebuie de ținut cont de faptul că nici omorul, nici violul, nici alte asemenea infracțiuni la fel de grave sau mai puțin grave nu pot să absoarbă infracțiunea de violare de domiciliu. O asemenea calificare s-ar baza pe faptul că persoanei pe lângă dreptul la inviolabilitate sexuală, mai este lezat și dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Totodată se aduc atingere atât corpului persoanei, obiect material al infracțiunii de viol, cât și obiectului imaterial al infracțiunii de violare de domiciliu, dreptul subiectiv al persoanei la inviolabilitatea domiciliului său. De aceea apreciem calificarea efectuată de judecător atunci când afirmă că acțiunile subiectului activ urmează a fi sancționate în conformitate cu regulile concursului de infracțiuni.

În practică provoacă un amplu subiect de discuții și termenul de „violență” care se referă strict la violența fizică, îndreptată împotriva unei persoane, contrar sau în pofida voinței celei din urmă. Prin sintagma „aplicarea violenței” trebuie de înțeles doar vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale în sensul art.78 Cod Contravențional al RM.

Vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacității de muncă. Dereglarea sănătății de scurtă durată este determinată nemijlocit de leziunea corporală şi durează nu mai mult de 21 zile (trei săptămâni).

În acest sens precizăm următorul exemplu din practica judiciară:

La data de 20 august 2017, între orele 02:00-03:00,X împreună cu o altă persoană, ilegal, fără consimțământul persoanei, au pătruns în gospodăria lui Y, amplasată în s. x, raionul Briceni, aplicându-i acestuia lovituri cu mâinile și picioarele peste corp. Conform raportului de constatare medico-legală lui Y i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: echimoze sub ambii ochi; refractura oaselor nazale; comoție cerebrală, fractura olecranului osului ulnar al antebrațului drept, care se califică ca vătămări corporale medii.^[7]

Datorită faptului că vătămările cauzate se califică ca vătămări corporale medii, acestea depășesc sfera de acțiune a art.179 alin.(2) CP al RM, de aceea fapta se va încrimina potrivit art.179 alin.(2) și art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal al RM.

Un alt exemplu în acest sens este analizat de judecătoria Chișinău.

25. V, la data de 10 august 2018, în jurul orelor 01:30, având scopul pătrunderii ilegale şi fară consimțământul proprietarului apartamentul nr. 16 din mun. Chisinau, sat.Vaduleni. str.Copiilor nr. 2, ce îi aparţine cet. P.I după ce numitul a deschis uşa de la intrare în apartament, l-a bruscat în interiorul apartamentului, şi a pătruns ilegal în apartament şi la cerinţa de a părăsi domiciliul a refuzat, astfel încălcând dreptul numitului la inviolabilitatea domiciliului, agresându-l fizic pe cet. P.I şi i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele şi bastonul peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201802D2048 din 25.10.2018, plagă contuză în regiunea frontală, excoriaţii regiunea urechii stingi, excoriații multiple și echimoze la nivelul antebraţului bilateral, hematoame hepatice intra-parenchimatoase multiple, ce se califica ca vătămare corporală uşoară.^[8]

Astfel, prin acţiunile sale intenţionate, B.V. comis infracţiunea prevăzută de art.179 alin.(2) din Codul penal, violarea de domiciliu, după indicii calificativi – pătrunderea ilegală în domiciliul persoanei fără consimțământul acesteia, săvârșită cu aplicarea violentei.

Este discutabil faptul că dispoziția incriminatoare cu privire la violarea de domiciliu ar trebui să fie completată cu o nouă circumstanță agravantă: „cu intenții huliganice” Totuși, practica aplicării răspunderii penale pentru faptele săvârșite în prezența acestei agravante, analizată de către S.Brînza şi V.Stati, denotă că nu este cazul de a se reîntoarce la agravarea răspunderii penale în ipoteza manifestării de către făptuitor a intențiilor huliganice.

Considerăm că intențiile huliganice (motivul huliganic) nu pot dirija făptuitorul la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu. În conformitate cu legislația RM, în cazul când este prezent un asemenea motiv în legătură cu fapta de violare de domiciliu, urmează a se aplica răspunderea nu doar pentru infracțiunea de violare de domiciliu, dar şi pentru fapta de huliganism (art.287 CP RM sau art.354 din Codul contravențional). Această soluție rezultă din subpct.13) pct.10 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism”, nr. 4 din 19.06.2006: huliganismul însoțit de pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia, ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, sau de percheziţiile şi cercetările ilegale trebuie calificate conform art.287 şi 179 CP RM ^[9]

În acest sens propunem următoarea speță din practica judiciară:

X şi Y, la 10.08.2013 în jurul orelor 23,00, împreună şi prin înţelegere prealabilă, încălcând grosolan ordinea publică exprimată prin acţiuni intenţionate ce atentează la relaţiile sociale şi morale de conveţuire, au intrat în gospodăria cet. Z situată în s. Sudarca, r-ul Donduşeni, au deconectat lumina de la contorul electric, au lovit cu pumnul în uşă, stricând sticla de la geam, aruncând şi în casă cu piatra. Ei au descuiat uşa prin scoaterea clenciului, X a lovit-o pe Z cu pumnul în regiunea feţii, a apucat-o de păr şi a târât-o prin casă. La stigătele ultimei după ajutor, X . a aruncat peste cap haina care a dezbrăcat-o, astupându-i gura şi strângând-o şi de gât. În acest moment Y a lovit-o cu pumnul în piept şi în faţă. La strigătul concubinului acesteia, X şi Y. au lăsat-o şi au fugit. În rezultat, părţii vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 286 din 12.08.2013, i-au fost cauzate vătămări corporale neânsemnate. X, continuându-şi acţiunile huliganice, în jurul orelor 24,00, a intrat în gospodăria cet. N, din aceeaşi localitate, unde a fost trezită proprietara împreună cu concubinul B M şi copilul de 3 luni de strigătele lui X, care înjura cu cuvinte necenzurate. Apoi a forţat uşa casei şi deteriorând lacătul a rupt cheia care se afla în lacăt, şi a aruncat-o.^[10] Fapta a fost încriminată în conformitate cu de art.287 alin.(2) lit.b), art.179 alin.(2) CP al RM.

Trebuie de ținut cont că în ipostaza pătrunderii în domiciliul fără consimțământul persoanei nu mai trebuie de specificat faptul rămânerii ilegale în acel domiciliu. De altfel însuși conținutul normei de la alin. (1), art. 179 CP al RM, stipulează ca modalitate alternativă pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei. Menționăm faptul ca fapta este deja consumată în momentul pătrunderii ilegale în domiciliul persoanei, și nu în cazul rămânerii ilegale. În contextul analizat o să aducem următorul exemplu din practica judiciară.

P.V, este învinuit de faptul că la data de 14.12.2016, aproximativ la or 23.20, în lipsa unui drept, prevăzut de lege, ilegal, fără consimțământul proprietarei, a pătruns în gospodăria cet. C.A, amplasată în com. Grătiești, str. Alexandru cel Bun, 18 din mun. Chișinău, care aparține cu drept de proprietate ultimei și la cerința proprietarei de a părăsi domiciliul, a refuzat categoric.^[11]

Menționăm că, acest din urmă caz reflectă și clasicul exemplu al infracțiunii în cauză. În primul rând observăm că pătrunderea în domiciliul persoanei se face ilegal. Ilegalitatea pătrunderii în domiciliu rezultă din lipsa consimțământului victimei. Totodată, refuzul de a părăsi domiciliul subiectului pasiv, reflectă atingerea adusă dreptului la inviolabilitatea domiciliului persoanei. Latura subiectivă a infracțiunii în cazul de față, se caracterizează prin intenție directă. Prezența intenției directe este rezultatul refuzului categoric ce la manifestat subiectul activ la cererea victimei de a părăsi domiciliul său. În speță după cum observăm nu sunt stipulate motivele, dar acestea se pot afla pe parcursul judecării cauzei.

Menționăm că gospodăria persoanei este privită ca domiciliu în sensul dreptului penal. De fapt acest lucru este dedus din prevederile art. 6 CPP al RM, unde este stipulat termenul de teren privat.

În ceea ce privește refuzul de a părăsi domiciliul este relevantă următoarea speță din practica judiciară:

Inculpatul D.I. în perioada primăvara anului 2016, pînă aproximativ la data de xxx, intenţionat a rămas ilegal, fără acordul proprietarilor, în casa situată pe str. 1 mai, nr. 19 din com. Grătieşti, mun. Chişinău, refuzând să se conformeze cererii exprese a părţilor vătămate D.E. şi S.T de a părăsi locuinţa.^[12]

Observăm în situația analizată că pătrunderea sa realizat în mod legal deoarece a existat consimțământul celeilalte persoane, însă rămânerea este deja ilegală deoarece consimțământul de a se afla mai departe în domiciliu, s-a epuizat. Atât în cazul pătrunderii în domiciliu, cât și în cazul rămânerii într-un domiciliu sunt în drept persoanele care îl folosesc efectiv fie singure, fie împreună cu alte persoane, în temeiul relațiilor de familiale sau al înțelegerii ce a avut loc între ele, ori în temeiul acordului spre a locui împreună cu alte persoane. În afară de aceste persoane, au dreptul să rămână în domiciliul unei persoane, chiar fără acordul acesteia, reprezentanții autorităților publice în cazurile și cu respectarea formelor procedurale strict și limitativ prevăzute de lege.

În contextul celor expuse, observăm că infracțiunea de violare de domiciliu poate întruni o serie de probleme la calificare, de unde este important de a analiza minuțios componența infracțiunii în cauză pentru a evita eventualele erori de calificare.

[1] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 04.02.2009.
[2] Stati V. Răspunderea penală pentru violarea de domiciliu (art.179 CP RM). În: Revista Naţională de Drept, 2005, nr. 11, pag.34-36
[3] Sentința judecătoriei Edineț din 17 decembrie 2013. Dosarul nr. 1ra-85/2013. http://jed.instante.justice.md.
[4] Sentința Judecătoriei raionului Donduşeni din 16 decembrie 2016. Dosarul nr.1–131/2016. https://jed.instante.justice.md/
[5] Brînza S., Stati V.  Tratat de drept penal. Partea Specială. Volumul I. Tipografia Centrală, 2015, pag.664-665
[6] Sentința or.Sângerei Judecătoria Bălți, din 21.09.2018. Dosar nr.1-162/18 https://jbl.instante.justice.md.
[7] Sentința Judecătoriei Edin eţ, sediul Briceni din 25.07.2018. Dosarul nr. în program 28-1-2300-26032018 Dosarul nr. manual 1-68. https://jed.instante.justice.md.
[8] Sentința Judecătoriei Chișinău din 24-04-2019. Dosar nr.1-499/2018(12-1-78092-29112018) https://jc.instante.justice.md/
[9] Hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism”, nr.4 din 19.06.2006
[10] Sentința or. Donduşeni. Judecătoriei Edin eț din 16.04.2015. Dosarul nr.25-1-130-02022015 1-47/2015. https://jed.instante.justice.md.
[11]Sentința Judecătoriei Chișinău din 19.07.2017. Dosarul nr.1-899/201741-1-1842-09022012. https://jc.instante.justice.md.
[12] Sentința Judecătoriei Chișinău din 13.12.2018. Dosarul nr. 1-764/17 https://jc.instante.justice.md/

Referințe bibliografice:

1. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 04.02.2009;
2. Stati V. Răspunderea penală pentru violarea de domiciliu (art.179 CP RM). În: Revista Naţională de Drept, 2005, nr. 11, pag.34-36;
3. Sentința judecătoriei Edineț din 17 decembrie 2013. Dosarul nr. 1ra-85/2013. http://jed.instante.justice.md;
4. Sentința Judecătoriei raionului Donduşeni din 16 decembrie 2016. Dosarul nr.1–131/2016. https://jed.instante.justice.md/;
5. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Volumul I. Tipografia Centrală, 2015, pag.664-665;
6. Sentința or.Sângerei Judecătoria Bălți, din 21.09.2018. Dosar nr.1-162/18 https://jbl.instante.justice.md;
7. Sentința Judecătoriei Edin eţ, sediul Briceni din 25.07.2018. Dosarul nr. în program 28-1-2300-26032018 Dosarul nr. manual 1-68. https://jed.instante.justice.md;
8. Sentința Judecătoriei Chișinău din 24-04-2019. Dosar nr.1-499/2018(12-1-78092-29112018) https://jc.instante.justice.md/;
9. Hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism”, nr.4 din 19.06.2006;
10. Sentința Donduşeni. Judecătoriei Edin eț din 16.04.2015. Dosarul nr.25-1-130-02022015 1-47/2015. https://jed.instante.justice.md;
11. Sentința Judecătoriei Chișinău din 19.07.2017. Dosarul nr.1-899/201741-1-1842-09022012. https://jc.instante.justice.md;
12. Sentința Judecătoriei Chișinău din 13.12.2018. Dosarul nr. 1-764/17 https://jc.instante.justice.md/.