Jurisprudenţă

CSJ: Libertatea de a critica o persoană în funcție publică
19.08.2020 | Mihai Triboi

Mihai Triboi

Libertatea opiniei şi a exprimării este consfințită în art. 32 al Constituției, potrivit căruia, oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Însă, libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. O condiție importantă de a recunoaște o exprimare ca fiind prejudiciabilă pentru onoarea, demnitatea sau reputația profesională este și calitatea subiectului prejudiciat, or în cazul dat, persoanele ce dețin o funcție publică sunt considerați mai predispuși spre critică.

Recent Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat asupra unui caz de critică a unei persoane publice.

Cauza nr. 2ra-731/20 din 12 august 2020.

Reclamanta PA, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui AC cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, obligarea dezmințirii informaţiei şi exprimării scuzelor, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 22 mai 2018, în calitate de primar al satului Cîrnățenii Noi, raionul Căuşeni, a convocat adunarea sătească pentru a da darea de seamă, la care au participat aproximativ 80 de persoane. În cadrul adunării convocate, AC s-a expus publicului prezent verbalizând următoarele: „Primarul satului Cîrnățenii Noi, raionul Căuşeni, AP a vândut pietrișul cu care trebuia să se repare drumul şi i-a făcut drum lui Filat în s. Florica”.

Prin hotărîrea din 01 aprilie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, acţiunea depusă de PA a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, a fost admis apelul declarat de PA şi a fost casată integral hotărârea din 01 aprilie 2019 a Judecătoriei Căuşeni, sediul Central, fiind emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea depusă de PA a fost admisă parţial.

Pârâtul a depus recurs.

Concluziile CSJ:

  1. Curtea Supremă a casat decizia Curții de Apel cu menținerea Hotărârii Judecătoriei Căușeni.
  2. Conform art. 3 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei.
  3. Potrivit art. 9 alin. (1) și (4) din Legea menționată, orice persoană are dreptul de a critica statul şi autorităţile publice. Persoanele care exercită funcţii publice pot fi supuse criticii, iar acţiunile lor – verificării din partea mass-mediei, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparenţa şi exercitarea responsabilă a atribuţiilor lor.
  4. Curtea constată că PA, fiind persoană care exercită atribuţii ale puterii executive, trebuie să fie cu mult mai tolerantă la criticile cetăţenilor în adresa sa, deoarece limitele criticii acceptabile la adresa persoanelor politice şi a persoanelor care ocupă funcţii publice sunt mai largi decât pentru persoanele particulare.

Un alt caz din practica CSJ la subiectul dat prezintă interes prin argumentele profunde ale Curții.

Cauza nr. 2ra–1735/19 din 04 decembrie 2019. 

Dacă în primul caz criticile au parvenit din partea unui cetățean, în cazul dat pârâtul este o persoană publică.

Reclamantul Oleg Balan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Renato Usatîi, PP ”Partidul Nostru” privind recunoaşterea informaţiei necorespunzătoare realităţii, care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, obligarea dezminţirii publice a informaţiei, adresării scuzelor publice, publicării dezminţirilor şi încasarea în mod solidar a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

De menționat că Oleg Balan la momentul întâmplării faptelor deținea funcția de Ministul de Interne al Republicii Moldova. Acesta consideră că Renato Usatîi a publicat pe pagina personală de socializare „Facebook” o notă informativă, potrivit căreia, Serviciul de Securitate şi Informaţii al Republicii Moldova informează Preşedintele Republicii Moldova despre pretinsele acţiuni ilegale ale Ministrului Afacerilor Interne Oleg Balan şi ale şefului Inspectoratului de Poliţie Gheorghe Cavcaliuc. Mai menționează că în documentul publicat sunt invocate mai multe activităţi ale Ministrului Afacerilor Interne şi ale şefului IGP ca pretinse ilegale, fără însă a avea o bază factologică, care lezează demnitatea şi onoarea profesională a lui Oleg Balan şi atentează în mod constant la sistemul poliţiei în general, discreditând-ul în mod public şi diminuând încrederea societăţii în această instituție de drept.

Curtea Supremă de Justiție a considerat pretențiile date ca fiind neîntemeiate din următoarele considerente:

  1. Instanța de recurs accentuează că interesul publicului este deosebit de mare în cazul jurnalismului de investigație, care ar avea ca scop dezvăluirea faptelor de corupție, modul în care combate poliția criminalitatea, situații în care presa își exercită rolul de ”câine de pază” al societății.
  2. În cazul dat, Renato Usatîi îmbină dubla calitate: de ”jurnalist”, în sensul informării publicului prin rețele de socializare, portaluri de știri și de ”persoană publică”, în sensul obținerii și divulgării informației de interes public, beneficiază de protecția dreptului la libertatea de exprimare atât prin prisma instrumentelor naționale, cât și în baza Convenției Europene.
  3. Mai mult ca atât, este cert faptul că, la momentul publicării de către Renato Usatîi a informației discutate, Oleg Balan deținea funcția de Ministru al Afacerilor Interne, funcție de demnitate publică și respectiv fiind o persoană publică, iar informația vizată în nota informativă este indubitabil de interes public, or, viza exercitarea atribuțiilor profesionale. Deși, funcționarii publici beneficiază de un nivel mai mare de protecție decât politicienii împotriva declarațiilor ofensatoare/abuzive în exercitarea fără perturbații nejustificate a atribuțiilor lor, ingerința trebuie analizată raportat la gradul de diminuare a încrederii publice ca urmare a publicării informațiilor respective.
  4. În speță, Renato Usatîi, potrivit legii și practicii Curții Europene, urma să verifice informația în posesia cărei a intrat până a o răspândi, însă ținând cont de conținutul acesteia și presupusul organ emitent/destinatar al Notei informative, precum și de parafa ”Secret”, instanța de recurs reține argumentele recurentului Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor Pohila, despre limitarea posibilității verificării acesteia, în sprijinul acționării ultimului cu bună-credință. Orice solicitare din partea lui Renato Usatîi cu privire la accesarea informațiilor de rigoare de la Serviciul de Informație și Securitate și/sau Președinție, ar fi fost nepotrivită, deoarece știrile sunt ”un bun perisabil”, iar perioada primirii răspunsului ar fi fost excesiv de îndelungată.
  5. Astfel, reținând că potrivit regulilor procedurale de prezentare a probelor nu a fost demonstrat dubiul în privința bunei-credințe a celui care a publicat informația de interes public, se prezumă că Renato Usatîi a publicat o informație veridică (până la proba contrară) ce ține de interes public, acțiunile acestuia nefiind lipsite de o bază rezonabilă, iar ingerința în dreptul la libera exprimare, în fine, nu a fost legitimă.

 


Aflaţi mai mult despre , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.