Drept penal şi contravenţional

Examen critic al practicii judiciare în materia infracţiunii de violare de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei (alin.(2) art.179 din Codul penal)
02.09.2020 | Stanislav Copețchi, Iulia Popov

Dr. Stanislav Copețchi

Dr. Stanislav Copețchi

Iulia Popov

Iulia Popov

În cadrul prezentului demers ştiinţific vom supune analizei teoretico-practice unele acte aplicative (sentinţe, decizii) emise de instanţele de judecată naţionale pe marginea examinării cauzelor penale intentate în baza alin.(2) art.179 C.pen. (violarea de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei).

1) Într-o speţă din practica judiciară instanţa a decis să încadreze cele săvârşite şi imputate inculpatului C.A. (prin preluarea celor relevate de acuzatorul de stat în actul de învinuire) în baza alin.(2) art.179 C.pen. În fapt, instanţa a reţinut următoarele: „Inculpatul C.A., la data de 11.07.2017, aproximativ la ora 21.30, aflându-se în or.X, str.Y, conştientizând caracterul ilegal al acţiunilor sale, fără consimţământul lui I.T., a pătruns ilegal în gospodăria ultimului, unde intenţionat i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părţi ale corpului şi la cererea acestuia de a părăsi domiciliul nu se supunea, astfel, încălcându-i dreptul la inviolabilitatea domiciliului”.[1] La încadrarea celor săvârşite în tiparul normei înscrise la alin.(2) art.179 C.pen., instanţa a reţinut următoarele semne constitutive în conduita inculpatului: „violare de domiciliu, adică pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimţământul acesteia şi refuzul de a-l părăsi la cererea ei, acţiuni săvârşite cu aplicarea violenţei”. Din declaraţiile martorilor şi a părţii vătămate date în şedinţa de judecată reiese că inculpatul mai întâi pătrunse ilegal în gospodăria (alias – domiciliul) părţii vătămate, după care, ulterior consumării infracţiunii, atunci când intrase în casă, la cererea insistentă a părţii vătămate de a părăsi casa, aplicase violenţă asupra acesteia.

În context, atragem atenţia la însăşi declaraţiile părţii vătămate date în şedinţa instanţei de fond şi reflectate în sentinţă: „Am ieşit afară şi i-am spus lui C.A. să nu intre în gospodăria mea şi am revenit în casă. Acolo, fiica Irina strângea hainele şi atunci a intrat în casă C.A., iar eu insistam ca el să iasă, dar el m-a doborât jos şi a început să mă lovească cu pumnii peste tot corpul”. De asemenea, din declaraţiile martorului C.I. rezultă că „dânsa plecase în casă să strângă hainele, iar C.A urma să aştepte la maşină. A adus un sac cu haine până la maşină. C.A l-a pus în portbagaj. După care a plecat să aducă alt sac, C.A. rămânând la maşină. În scurt timp a auzit strigăte văzându-l pe C.A. în casă deasupra tatălui său”.

Precizăm că, aceeaşi stare de fapt, a fost evocată de acuzatorul de stat, care a şi fost reţinută de instanţa de judecată la adoptarea sentinţei. Însă, constatăm că starea de fapt reţinută de instanţă este contrară încadrării efectuate în tiparul alin.(2) art.179 C.pen. Mai exact, instanţa de judecată a reţinut la calificare, neîntemeiat, semnul calificativ „cu aplicarea violenţei”, aceasta deoarece violenţa aplicată de inculpat a succedat momentul consumării infracţiunii de violare de domiciliu. Reţinerea la calificare a violenţei aplicate în condiţiile în care aceasta a fost aplicată după consumarea faptei de violare de domiciliu excede latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.179 C.pen.

Grosso modo, pentru a opera circumstanţa agravantă prevăzută la alin.(2) art.179 C.pen. este necesar ca violenţa să fie aplicată înainte de consumarea infracţiunii. Cu referire la speţa sus-indicată notăm că semnul calificativ nominalizat poate fi incident doar în cazul în care violenţa este aplicată înainte de săvârşirea pătrunderii ilegale sau cel târziu, concomitent cu acţiunea de pătrundere, nu însă ulterior pătrunderii; or, aşa cum se va vedea infra, săvârşirea acţiunii de pătrundere ilegală deja marchează momentul consumării infracţiunii de violare de domiciliu.

În speţă, pornind de la cele reţinute de instanţa de judecată în sentinţa emisă, rezultă că violenţa a fost aplicată după consumarea infracţiunii de violare de domiciliu, mai exact – ulterior, realizării acţiunii de pătrundere ilegală.

Potrivit doctrinei „pentru a fi aplicată răspunderea în baza alin.(2) art.179 C.pen. este necesar ca violenţa sau ameninţarea cu violenţa să urmărească scopul violării de domiciliu şi să se aplice înainte de a se consuma acţiunea (inacţiunea) de violare de domiciliu (sublinierea ne aparţine – n.a.)”.[2]

Care este momentul de consumare a infracţiunii de violare de domiciliu? V.Stati menţionează următoarele cu privire la acest aspect: „infracţiunea de violare de domiciliu este o infracţiune formală; ea se consideră consumată din momentul: pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliul persoanei, fără consimţământul acesteia; al refuzului de a părăsi domiciliul la cererea persoanei; al efectuării percheziţiilor sau cercetărilor ilegale”.[3] Din teza evocată de V.Stati reiese că infracţiunea de violare de domiciliu este una cu acţiuni/inacţiuni alternative. Într-adevăr, apelând la interpretarea gramaticală a dispoziţiei art.179 C.pen. desprindem că latura obiectivă a acestei infracţiuni este formată din următoarele patru acţiuni/inacţiuni cu caracter alternativ: a) pătrunderea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa persoanei, b) rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa persoanei, c) refuzul de a părăsi domiciliul sau reşedinţa persoanei le cererea acesteia, d) percheziţiile şi cercetările ilegale.

În literatura de specialitate se relevă că „săvârșirea cel puțin a uneia din acțiunile/inacțiunile alternative prevă­zute de dispoziţia normei incriminatoare este suficientă pentru aprecierea faptei drept consumate”.[4] Tocmai de aceea achiesăm la punctul de vedere aparţinându-i lui V.Stati (reliefat supra) care sugerează că infracţiunea de violare de domiciliu se consideră consumată din momentul săvârşirii cel puţin a uneia din cele patru acţiuni/inacţiuni prejudiciabile.

În speţă, instanţa de judecată a constatat în conduita inculpatului următoarele două fapte: a) pătrunderea ilegală în domiciliul părţii vătămate fără consimţământul acesteia; b) refuzul de a părăsi domiciliul părţii vătămate la cererea sa. Aşa cum rezultă din textul art.179 C.pen., dar şi din esenţa unei atare forme a infracţiunii unice, pentru consumarea unei infracţiuni cu acţiuni/inacţiuni alternative este suficient să fie săvârşită cel puţin o singură acţiune/inacţiune. Prin urmarea, momentul consumării unei infracţiuni unice cu acţiuni/inacţiuni alternative se suprapune cu momentul săvârşirii primei acţiuni/inacţiuni prejudiciabile. Realizarea celorlalte acţiuni/inacţiuni alternative nu pot conta la calificare, ci doar la aplicarea pedepsei. În speţă, pătrunderea ilegală a fost prima acţiune săvârşită de inculpat. Prin urmare, violarea de domiciliu trebuie considerată consumată odată cu săvârşirea pătrunderii ilegale.

Pe de altă parte, după cum reiese din natura semnului calificativ consemnat la alin.(2) art.179 C.pen. aplicarea violenţei trebuie să însoţească acţiunea/inacţiunea de violare de domiciliu. În această ipoteză latura obiectivă a infracţiunii este complexă: fiind formată din acţiunea/inacţiunea principală şi acţiunea secundară (adiacentă). Acţiunea/inacţiunea principală desemnează oricare acţiune/inacţiune din cele prevăzute la alin.(1) art.179 C.pen. Acţiunea secundară se exprimă în: a) aplicarea violenţei sau b) ameninţarea cu aplicarea violenţei.

După cum e şi firesc, acţiunea/inacţiunea principală trebuie să succeadă acţiunea secundară (adiacentă); or, în esenţă, acţiunea secundară, de fiece dată, este realizată tocmai în vederea facilitării realizării acţiunii/inacţiunii principale. Prin urmare, pentru a deveni funcţională circumstanţa agravantă prevăzută la alin.(2) art.179 C.pen. este necesar ca violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei să fie aplicată pentru a facilita săvârşirea acţiunii/inacţiunii principale; or, în contextul alin.(2) art.179 C.pen. violenţa nu este aplicată de dragul violenţei, ci pentru a asigura săvârşirea acţiunii/inacţiunii ilegale.

În speţă, violenţa nu a fost aplicată în vederea facilitării pătrunderii ilegale. De fapt, inculpatul cum mult timp înainte până la aplicarea violenţei pătrunse în domiciliul părţii vătămate. Acesta nici nu a avut necesitatea de a aplica violenţa pentru a pătrunde în curtea casei, întrucât la acel moment partea vătămată nu era de faţă cu inculpatul. Reiterăm că momentul aplicării violenţei a succedat momentul pătrunderii ilegale în domiciliu. Mai exact, aceasta a fost aplicată în alt scop, dar nu pentru a pătrunde ilegal în domiciliul părţii vătămate. Pătrunderea, ca atare, a fost făcută în lipsa aplicării violenţei. Violenţa a fost aplicată în vederea răzbunării pe conduita părţii vătămate exprimate în cererea sa adresată inculpatului de a părăsi domiciliul său, unde, potrivit părţii vătămate, inculpatul intrase în lipsa consimţământului său.

În concluzie, semnul circumstanţial agravant prevăzut la alin.(2) art.179 C.pen. nu poate fi reţinut la calificare în ipoteza în care violenţa sau ameninţarea cu violenţa este aplicată după consumarea infracţiunii de violare de domiciliu. Acest lucru este valabil, chiar şi atunci când violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei însoţeşte acţiunile/inacţiunile ilegale ale făptuitorului comise ulterior momentului consumării infracţiunii de violare de domiciliu. Cu alte cuvinte, este inaplicabilă norma de la alin.(2) art.179 C.pen. atunci când violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei este aplicată ulterior pătrunderii ilegale, dar însoţeşte rămânerea ilegală sau refuzul făptuitorului de a părăsi domiciliul sau reşedinţa persoanei le cererea acesteia. Aceasta deoarece, realizarea altor acţiuni/inacţiuni ulterior realizării primei acţiuni/inacţiuni, adică ulterior consumării infracţiunii, formează momentul epuizării infracţiunii. Are dreptate R.Ştefănuţ când afirmă: „[…] momentul de epuizare a infracţiunii de violare de domiciliu este fie cel al amplificării rezultatului produs iniţial […], fie cel marcat de continuarea activităţii infracţionale până la părăsirea domiciliului de către făptuitor (în contextul infracţiunii prevăzute la art.179 C.pen.)”.[5]

Alte acţiuni/inacţiuni prejudiciabile săvârşite ulterior pătrunderii şi imputate inculpatului nu pot conta la calificare. În asemenea condiţii, aplicarea violenţei ulterior momentului consumării infracţiunii imputate inculpatului C.A., în nici un caz, nu poate determina calificarea celor săvârşite în tiparul alin.(2) art.179 C.pen., chiar dacă violenţa aplicată a însoţit rămânerea ilegală a inculpatului în domiciliul părţii vătămate. Or, subliniem în mod repetat, că violenţa trebuie aplicată până la consumarea infracţiunii. Violenţei aplicate ulterior momentului consumării infracţiunii de violare de domiciliu trebuie să i se dea o apreciere juridică aparte (în funcţie de gradul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei).

În speţă, instanţa de judecată a ignorat faptul că inculpatul a aplicat violenţă asupra părţii vătămate: a) după consumarea infracţiunii de violare de domiciliu şi, b) în scop de răzbunare pentru cererea insistentă a părţii vătămate de a-i fi părăsită casa, dar nu în vederea pătrunderii ilegale în domiciliu.

De consemnat că însăşi instanţa de judecată, în vederea fundamentării soluţiei sale de încadrare potrivit alin.(2) art.179 C.pen., ca violare de domiciliu cu aplicarea violenţei, menţionează în sentinţă următoarele: „Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu vinovăţiei manifestată prin intenţie directă cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei şi să se aplice înainte de a se consuma acţiunea de violare de domiciliu (sublinierea ne aparţine – n.a.)”. Observăm că statuarea instanţei se află în contradicţie cu soluţia de încadrare a celor comise de inculpat ca fiind violare de domiciliu cu aplicarea violenţei. Deşi, însăşi instanţa punctează că violenţa trebuie aplicată până la consumarea acţiunii de violare de domiciliu, în realitate, în speţă, instanţa reţine faptul aplicării violenţei ulterior momentului consumării infracţiunii imputate inculpatului C.A. şi încadrează cele săvârşite în tiparul alin.(2) art.179 C.pen.

Precizăm că soluţia de calificare sus-enunţată a fost menţinută de instanţa de apel,[6] sugerând în mod contradictoriu că semnul calificativ „cu aplicarea violenţei” trebuie reţinut chiar şi după consumarea infracţiunii. Adică, pentru a se reţine semnul calificativ sus-indicat, Colegiul penal face trimitere către doctrina de specialitate motivând că violenţa trebuie aplicată până la consumarea infracţiunii de violare de domiciliu, dar, în realitate, se contrazice, reţinând la calificare respectivul semn în condiţiile în care, în speţă, violenţa a fost aplicată după consumarea infracţiunii. Sesizăm că argumentarea soluţiei instanţei de apel se află în contradicţie cu încadrarea efectuată, şi inserată în dispozitivul deciziei emise.

Soluţia greşită admisă de instanţa de apel derivă, cel mai probabil, din înţelegerea eronată a momentului de consumare a infracţiunii imputate inculpatului. Cel puţin, la această concluzie ne îndeamnă următoarea statuare a instanţei: „faptul aplicării violenţei părţii vătămate de către C.A. înainte de consumarea infracţiunii de violare de domiciliu este confirmat inclusiv prin declaraţiile martorului X, potrivit căruia când a intrat în casa părţii vătămate l-a văzut pe acesta jos în centrul salonului, iar pe inculpat deasupra lui”.[7] De aici reiese că, în viziunea instanţei, atunci când inculpatul aplica violenţă asupra victimei, aflându-se în casa acesteia, infracţiunea nu se consumase încă, în pofida faptului constatării de către aceeaşi instanţă că inculpatul mai întâi pătrunse ilegal în domiciliul părţii vătămate. Reiterăm că infracţiunea de violare de domiciliu este una cu acţiuni/inacţiuni alternative, motiv pentru care, pentru a se considera consumată nu este necesar săvârşirea tuturor acţiunilor/inacţiunilor cerute de norma incriminatoare, dar cel puţin una din ele. În speţă, aflarea inculpatului în casa părţii vătămate în momentul în care aplica violenţă asupra acesteia nu semnifică neconsumarea infracţiunii. Consumarea avuse loc în momentul pătrunderii ilegale, care nu a fost însoţită de violenţă. Rămânerea ilegală şi aplicarea loviturilor ulterior momentului pătrunderii ilegale corespunde etapei epuizării, nu însă a consumării infracţiunii. Pe o poziţie diferită s-a situat instanţa de apel, care a decis, în mod implicit, că în cazul unei infracţiuni unice cu acţiuni/inacţiuni alternative momentul consumării infracţiunii nu coincide cu săvârşirea primei acţiuni/inacţiuni, ci cu săvârşirea ultimei acţiuni/inacţiuni.

O abordare absolut identică (majoritară) sesizăm şi în cazul altor speţe din practica judiciară. Ilustrative sunt următoarele speţe:

– „D.A., la 27.03.2016, în jurul orei 14.00, având scopul pătrunderii ilegale în domiciliu persoanei, fără consimțământul acesteia, a pătruns ilegal în ograda gospodăriei lui C.T. şi C.V., amplasată în s. R., r-nul Ialoveni, iar la cerința proprietarilor de a părăsi domiciliul a refuzat, aplicând violența fizică față de C.T. şi C.V;[8]

– „M.A., M.M. şi S.S., la 07.01.2016 în jurul orelor 11.30, având intenţia violării domiciliului lui D.O., s-au deplasat la domiciliului ultimei situat în satul X raionul Y, unde în vederea realizării scopului său infracţional, intenţionat, fără consimţământul proprietarului şi contrar voinţei acestuia, au pătruns în curtea casei lui D.O., după care, în timp ce se afla ilegal în domiciliul dat, în vederea continuării realizării scopului său infracţional, au rămas în acel domiciliu, iar la cerinţele lui D.O. de a părăsi domiciliului dat, a refuzat categoric să iasă din ograda dată şi aflându-se în acelaşi loc, în scopul rămânerii în domiciliul lui D.O., a ameninţat-o pe ultima cu aplicarea violenţei”;[9]

– „D.O., în urma înţelegerii prealabile şi împreună cu C.N., la data de 23 februarie 2018, în jurul orei 22:00 min., în urma înţelegerii prealabile şi împreună, aflându-se în oraşul X., str.Y, intenţionat au pătruns ilegal în domiciliul lui C.E., fără consimţământul acesteia şi au refuzat la cererea victimei de a-l părăsi, ameninţând-o cu răfuială fizică”;[10]

– „S.A. la 20 august 2017, în jurul orelor 16:00 a pătruns ilegal în domiciliu lui B.M. situat în s. M, raionul O. La cerinţele stăpânei casei de a părăsi domiciliul, acesta categoric a refuzat, continuând să se afle în casă, adresându-se cu cuvinte necenzurate în adresa celor aflaţi în domiciliu şi ameninţându-i cu răfuială fizică”;[11]

– „H.S. la 12 ianuarie 2018, aproximativ la orele 20:00, aflându-se în mun. X, intenţionat şi fără consimţământul R.C. ilegal a pătruns în apartamentul ultimei, unde contrar voinţei proprietarului s-a aflat aproximativ 10 minute, timp în care nu a reacţionat adecvat la observaţiile proprietarei de a înceta acţiunile ilegale şi de a părăsi domiciliul, iar când proprietara a încercat să închidă uşa de la intrare în apartament, H.S. i-a opus rezistenţă fizică în acelaşi timp iniţiind un conflict în cadrul căruia i-a aplicat lui R.C. câteva lovituri cu mâinile peste braţe cauzându-i vătămări corporale neînsemnate”;[12]

– „Ț.I., fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenţionat, fără acordul şi împotriva voinţei proprietarului, a pătruns în gospodăria situată în sat. M. ce aparţine lui X., unde aflându-se ilegal în gospodăria ultimei aproximativ 20 minute, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe fiul acesteia şi la cerinţa stăpânei de a părăsi gospodăria nu a reacţionat, după care s-a apropiat de X. şi a ameninţat-o cu un lanţ de fier şi cu aplicarea violenţei fizice”;[13]

– „G.C., la data de 07.06.2015, aproximativ la ora 04:30, intenţionat, fără acordul şi împotriva voinţei proprietarului, a pătruns în gospodăria situată în satul X, raionul Y, care aparţine lui P.A., aflându-se acolo aproximativ 30 de minute, perioadă de timp în care a numit-o pe P.A. cu cuvinte necenzurate şi la cerinţa stăpânei de a părăsi gospodăria nu a reacţionat, după care i-a aplicat ultimei câteva lovituri cu mâinile peste diferite părţi ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.116 „D” din 19.08.2015, leziuni corporale neînsemnate”;[14]

– „inculpatul X., la 27.03.2017, în intervalul de timp cuprins între orele 20:00-21:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără consimţământul persoanei, prin încălcarea prevederilor art.29 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, deteriorând uşa de la intrare şi scoţând cârligul de la uşă, a pătruns în casa de locuit a cet. Y. după care, fiindcă concubinul acesteia i-a spus să plece şi a refuzat să meargă cu el, l-a târât în coridor, dându-l jos şi în mod intenţionat i-a aplicat câteva lovituri cu mâinile şi picioarele peste diferite părţi ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.73 din 30.03.2017, excoriaţii echimoze şi edem al ţesuturilor moi pe faţă şi membre, care se califică ca vătămare neînsemnată”.[15] Soluţii similare au fost identificate în multe alte cauze penale.[16]

Precizăm că, în toate cauzele, la calificare a fost reţinută circumstanţa agravantă înscrisă la alin.(2) art.179 C.pen., deşi violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei, în toate cazurile, a fost aplicată după consumarea infracţiunii de violare de domiciliu.

Reiterăm că pentru a fi incidentă respectiva circumstanţă agravantă este ineluctabil ca violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei să însoţească acţiunea/inacţiunea principală până la consumarea infracţiunii, dar nu ulterior acestui moment. Regula de calificare enunţată a fost respectată în următorul caz din practica judiciară, instanţa încadrând, pe bună dreptate, cele comise în tiparul alin.(2) art.179 C.pen.: „G.V., la 24 februarie 2017, aproximativ la orele 23:20, împreună şi după o înţelegere prealabilă cu A.A. şi A.T., având scopul pătrunderii ilegale în domiciliul cet. C.G., intenţionat, dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, contrar voinţei proprietarului, ilegal au pătruns în domiciliul acesteia, unde A.A. a îmbrâncit-o pe C.G. cauzându-i leziuni corporale neînsemnate sub formă de echimoză pe braţul stâng, excoriaţii pe degetul 3 al mâinii stângi şi au intrat în domiciliul acesteia. După care, în timp ce se aflau în domiciliu au aplicat violenţă fizică faţă de C.I., cauzându-i leziuni corporale neînsemnate sub formă de echimoză, excoriaţii pe braţul, antebraţul stâng”.[17] Observăm că violenţa a fost aplicată până la consumarea infracţiunii, adică până la pătrunderea inculpaţilor în domiciliul părţii vătămate. De aceea, şi calificarea trebuie făcută în acord cu alin.(2) art.179 C.pen..

Rămânerea ilegală sau refuzul de a părăsi domiciliul persoanei la cererea acesteia însoţită de aplicarea violenţei sau de ameninţarea cu aplicarea violenţei poate fi încadrată în baza alin.(2) art.179 C.pen. doar în situaţia în care pătrunderea în domiciliul persoanei a avut loc în condiţii legale, cu consimţământul persoanei. În caz contrar, dacă violenţa sau aplicarea ei nu precede pătrunderea, ci succede, şi pătrunderea are un caracter ilegal, la calificare nu se va reţine semnul circumstanţial agravant stipulat la alin.(2) art.179 C.pen. Tocmai în aşa fel a procedat instanţa de judecată în următoarele două speţe: „U.L., la 09 noiembrie 2015, aproximativ la ora 19:00, de comun acord cu fratele său U.V., urmărind scopul pătrunderii și rămânerii ilegale în apartamentul ce-i aparține cu drept de proprietate cet. Ț.V., fără consimțământul ultimei, a intrat în locuință și la cererea ei insistentă, a refuzat cu impertinență să iasă, mai mult ca atât a numit-o cu cuvinte necenzurate și a lovit-o de câteva ori peste diferite părți ale corpului, ultima fiind nevoită să părăsească domiciliul și să solicite ajutor de la vecini”;[18]Ş.A. la 03 octombrie 2017, aproximativ la ora 15:00, încălcând prevederile art.29 din Constituţie, ilegal şi fără a avea consimțământul părții vătămate С.G. a pătruns în gospodăria acestuia şi continuând acțiunile sale îndreptate spre violarea domiciliului, refuzând la cerinţele părţii vătămate de a părăsi gospodăria, a iniţiat un conflict cu С.G., în timpul căruia l-a numit cu cuvinte necenzurate şi l-a ameninţat cu răfuială fizică”.[19] Precizăm că, în ambele cazuri, calificarea conduitei infracţionale a fost făcută, pe bună dreptate, în conformitate cu norma înscrisă la alin.(1) art.179 C.pen. În context, este consemnabilă următoarea statuare a instanţei de judecată desprinsă dintr-un act aplicativ emis în legătură cu examinarea unei cauze penale: „[…] nu poate fi aplicată răspunderea penală în baza alin.(2) art.179 C.pen., deoarece nu s-a constatat faptul aplicării violenței sau a amenințării cu aplicarea violenței din partea inculpatului D.Ş. înainte de acţiunile de violare de domiciliu (sublinierea ne aparţine – n.a.).”[20]

Menţionăm că violenţa sau ameninţarea cu aplicarea ei, aplicată ulterior consumării infracţiunii de violare de domiciliu trebuie încadrată, după caz, în tiparul altor norme penale sau contravenţionale. În context, trezeşte interes următoarea speţă din practica instanţelor judecătoreşti: „M.D., B.Gh. şi M.C. la data de 16.03.2017, aproximativ la orele 19:40, prin înțelegere prealabilă, fără nici un motiv au pătruns ilegal în ograda gospodăriei casei lui O.A. și având asupra lor bâte din lemn au aplicat violența fizica ultimului și fratelui acestuia O.S.”[21] De consemnat că instanţa de judecată a încadrat acţiunile celor trei inculpaţi în baza regulilor concursului de infracţiuni, şi anume: potrivit alin.(1) art.179 C.pen. şi alin.(3) art.287 C.pen. (huliganismul agravat).

Într-o altă speţă însă, instanţa de judecată a decis să încadreze cele comise în conformitate cu prevederile alin.(2) art.179 şi lit.c) alin.(2) art.171 C.pen. În fapt, instanţa a constatat următoarele: „S.V. la 11 iunie 2017, aproximativ la ora 02:00, împreună cu o altă persoană, având scopul violării de domiciliu, fără acordul proprietarului, ilegal, au pătruns în casa de locuit a lui X., unde ambii au constrâns-o pe ultima să întreţină cu ei raporturi sexuale. După pătrunderea în domiciliul părţii vătămate X., intenţionat, având scopul de a-şi satisface pofta sexuală, au intrat în odaia unde se afla X. şi aplicând constrângerea fizică asupra ei pentru a înfrânge rezistenţa acesteia şi respectiv pentru a face astfel posibil raportul sexual, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra din cauza vârstei înaintate, au întreţinut pe rând raporturi sexuale contrar voinţei ei”.[22] Asemenea soluţie de calificare a mai fost sesizată în practica judiciară.[23]

Suntem în dezacord cu încadrarea efectuată. Primo – violenţa a fost aplicată după consumarea infracţiunii de violare de domiciliu (fapta s-a consumat odată cu pătrunderea ilegală în domiciliul persoanei), motiv pentru care la calificare nu trebuia reţinută circumstanţa agravantă „cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei”. Secundo – una şi aceeaşi faptă concretizată în aplicarea violenţei a fost reţinută de două ori la calificare: a) ca acţiunea secundară în contextul infracţiunii de violare de domiciliu şi, b) ca acţiune secundară în contextul infracţiunii de viol. O atare soluţie de încadrare este contrară principiului neadmiterii tragerii duble la răspundere penală pentru una şi aceeaşi faptă, consfinţit la alin.(2) art.7 C.pen. şi la art.4 din Protocolul nr.7 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În mod normal, încadrarea celor comise urma a fi făcută în baza alin.(1) art.179 C.pen. şi lit.c) alin.(2) art.171 C.pen.

În contrast, în următoarele speţe din practica judiciară la calificarea celor comise s-a ţinut cont de regulile sus-enunţate. Astfel, într-un caz practic instanţa a încadrat conduita făptuitorului în baza alin.(1) art.179, lit.c) alin.(2) art.171 şi lit.c) alin.(2) art.172 C.pen. În fapt, instanţa a constat următoarele: „C.A. la 24 iunie 2008, aproximativ la ora 22.30, fiind în stare de ebrietate și în comun acord cu frații săi C.V. şi C.Va., repartizând din timp rolurile, au pătruns ilegal, fără acordul proprietarului, în domiciliu cet. X. Având scopul satisfacerii poftei sexuale cu cet. X., contrar voinței acesteia, prin aplicarea constrângerii fizice și psihice, amenințând victima cu moartea, prin aplicarea unui cuțit, aducând victima în stare de imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, a întreținut cu ea un raport sexual în formă naturală, precum şi şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă perverse.”[24] Soluţii similare (la care subscriem) au fost identificate şi în alte cauze penale.[25]

Concurs între infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.179 C.pen. şi cea înscrisă la art.171 C.pen. (atunci când acţiunea secundară din cadrul laturii obiective a infracţiunii de viol se exprimă în constrângerea fizică exercitată de făptuitor) poate fi doar atunci când violenţa este realizată până la consumarea violării de domiciliu şi, ulterior, aceasta este aplicată pentru a înfrânge rezistenţa victimei în vederea întreţinerii raportului sexual. Exemplificativă este următoarea speţă practică: „G.I., la 10 noiembrie 2017, aproximativ la ora 21:40, fiind în stare de ebrietate şi aflându-se în s. X., r-nul Y., neavând consimţământul proprietarei Z., aplicând violenţă nepericuloasă pentru sănătatea victimei şi ameninţând cu aplicarea violenţei, a pătruns ilegal în locuinţa ei (sublinierea ne aparţine – n.a.). Continuându-şi acţiunile sale criminale, urmărind scopul de a-şi satisface pofta sexuală, aplicând violenţa nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei, i-a aplicat lovituri cu pumnul peste cap lui Z., fără a-i prejudicia sănătatea, fapt confirmat prin raportul de expertiză judiciară nr.449, imobilizându-i mişcările, a înfrânt rezistenţa opusă de către aceasta, unde prin constrângere fizică activă aplicată în privinţa ei şi prin constrângere psihică, exprimată prin ameninţare verbală cu răfuială fizică, folosindu-se de imposibilitatea victimei de a-şi exprima liber consimţământul în virtutea fricii provocate prin comportamentul lui abuziv, a întreţinut cu ultima un raport sexual forţat”.[26]

2) În altă ordine de idei, în contextul aplicării circumstanţei agravante prevăzute la alin.(2) art.179 C.pen., se impune de răspuns la următoarele întrebări: a) care sunt mijloacele şi procedeele probatorii folosite de persoana abilitată cu aplicarea legii penale în probarea „violenţei aplicate”? b) este obligatoriu probarea acestui fapt prin intermediul unui raport de expertiză judiciară sau este suficient să se apeleze la alte mijloace şi procedee probatorii?

Evocăm că în contextul prevederii de la alin.(2) art.179 C.pen., prin „violenţă” trebuie de înţeles violenţa al cărei grad de intensitate nu-l depăşeşte pe cel al faptelor prevăzute la art.78 Cod contravenţional. Acest lucru rezultă comparând sancţiunile normei înscrise la alin.(2) art.179 C.pen. în raport cu normele Codului penal şi cele ale Codului contravenţional ce sancţionează vătămările, şi anume: art.151, 152 C.pen. şi art.78 Cod contravenţional.[27] Se observă că doar sancţiunile normelor prevăzute la art.78 Cod contravenţional sunt absorbite de sancţiunea normei înscrise la alin.(2) art.179 C.pen. De consemnat că art.78 Cod contravenţional stabileşte răspunderea contravenţională pentru cauzarea vătămării uşoare şi a celei neînsemnate. Prin urmare, vătămarea uşoară şi cea neînsemnată formează conţinutul „violenţei” în contextul alin.(2) art.179 C.pen.

Deşi, în alin.(2) art.179 C.pen. nu se operează cu termenul „vătămarea uşoară” şi „vătămarea neînsemnată”, ci cu termenul „violenţă”, pentru a încadra cele săvârşite potrivit normei de incriminare sus-indicate este ineluctabil determinarea conţinutului violenţei; or, nu orice vătămare a sănătăţii este inclusă în termenul „violenţă” înscris la alin.(2) art.179 C.pen. Vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ce excede vătămarea uşoară şi cea neînsemnată, aplicată în vederea săvârşirii violării de domiciliu, necesită apreciere juridico-penală separată. În vederea respectării principiului neadmiterii tragerii duble la răspundere penală pentru una şi aceeaşi faptă, considerăm că în ipoteza în care făptuitorul aplică violenţă concretizată în vătămarea medie sau gravă a sănătăţii persoanei în scopul săvârşirii violării de domiciliu cele comise trebuie încadrate în baza alin.(1) art.179 şi art.151 C.pen. sau, după caz, conform alin.(1) art.179 C.pen. şi art.152 C.pen. În contrast, calificarea celor comise în baza alin.(2) art.179 şi art.151 C.pen. sau, după caz, conform alin.(2) art.179 şi art.152 C.pen. ar însemna ca aceeaşi violenţa să fie reţinută de două ori la calificare: atât ca acţiune secundară în cadrul infracţiunii de violare de domiciliu în variantă agravată, cât şi ca infracţiune de sine stătătoare.

Deci, este neîndoielnică importanţa determinării gradului de intensitate al violenţei aplicate în procesul săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu. Or, tocmai în dependenţă de gradul de intensitate al violenţei aplicate calificarea se va face în corespundere cu norma de la alin.(2) art.179 C.pen. sau în conformitate cu alte norme de incriminare.

În acest sens, evidenţiem că potrivit pct.2) alin.(1) art.143 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova[28] „expertiza se dispune şi se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate al vătămărilor integrităţii corporale”. Aşadar, din considerentele reliefate supra, opinăm că pentru calificarea celor săvârşite în baza alin.(2) art.179 C.pen. se impune de efectuat un raport de expertiză judiciară în vederea determinării gradului de gravitate al vătămării corporale cauzate în rezultatul violenţei aplicate întru săvârşirea violării de domiciliu.

Acest lucru nu este respectat în toate cauzele penale intentate în baza alin.(2) art.179 C.pen. Consemnabile sunt următoarele alegaţii ale instanţei de judecată identificate într-un caz din practica judiciară: „[…] nu s-a constatat din probele administrate agravanta „cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării ei”, deoarece nu s-a confirmat existența vătămărilor corporale la partea vătămată, în acest aspect lipsește careva act de constatare a vătămărilor corporale […]”.[29] Într-un alt caz din practica judiciară autohtonă, instanţa de apel în motivarea soluţiei sale a indicat, în mod contradictoriu, că, „în sensul dispoziţiei de la alin.(2) art.179 C.pen., noţiunea de violenţă presupune vătămarea corporală intenţionată uşoară a integrităţii corporale (în sensul art.78 Cod contravenţional)”,[30] ca în final, să reţină la încadrare semnul calificativ „cu aplicarea violenţei” în pofida faptului lipsei la materialele cauzei a unor probe care să demonstreze intensitatea violenţei aplicate de inculpat asupra părţii vătămate (avem în vedere un raport de expertiză judiciară).

În definitivă, pentru a nu subevalua sau a supraaprecia pericolul social al celor comise în ipoteza în care făptuitorul săvârşeşte infracţiunea de violare de domiciliu prin aplicarea violenţei, în toate cazurile, este necesară dispunerea şi efectuarea unei expertize judiciare în vederea determinării gradului de gravitate al vătămărilor integrităţii corporale sau sănătăţii cauzate persoanei.

Referințe:

[1] Sentinţa Judecătoriei Hânceşti, sediul Central din 10 aprilie 2019. Dosar nr.1-354/2017. https://jhn.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/0290f1a0-595b-e911-80d8-0050568b7027
[2] S. Brînza, V. Stati. Tratat de drept penal. Partea Specială, vol.I, Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p. 671.
[3] V. Stati. Răspunderea penală pentru violarea de domiciliu (art.179 CP RM), în „Revista Naţională de Drept”, 2005, nr.11, p.34-36.
[4] S. Copeţchi, Ig. Hadîrca. Calificarea infracţiunilor: note de curs, Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p.204.
[5] R. Ştefănuţ. Infracţiunea de violare de domiciliu în legislaţia Republicii Moldova şi a României. Studiu de drept comparat. Teză de doctor în drept. Chişinău, 2012, p.137; R. Ştefănuţ. Unele aspecte ale laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu, în „Revista Ştiinţifică a USM”, Seria „Ştiinţe Sociale”, 2011, nr.8(48), p.114.
[6] Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2019. Dosarul nr.1a-869/2019. https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/3ad56cee-9f9d-e911-80d8-0050568b7027
[7] Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2019. Dosarul nr.1a-869/2019. https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/3ad56cee-9f9d-e911-80d8-0050568b7027
[8] Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 21 ianuarie 2020. Dosarul nr.1ra-337/2020. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=15218
[9] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 27 noiembrie 2019. Dosarul nr.1ra-1862/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14846
[10] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2019. Dosarul nr.1ra-1576/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14737
[11] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2019. Dosarul nr.1ra-598/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13608
[12] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 31 iulie 2019. Dosarul nr.1ra-1294/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14180
[13] Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2019. Dosarul nr.1ra-1508/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14875
[14] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2018. Dosarul nr.1ra-576/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=10828
[15] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2018. Dosarul nr.1ra-1269/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11758
[16] Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2018. Dosarul nr.1ra-1255/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11544; Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2018. Dosarul nr.1ra-965/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11670; Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2018. Dosarul nr.1ra-992/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11401; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 31 ianuarie 2018. Dosarul nr.1ra-234/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=10297; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 13 decembrie 2017. Dosarul nr.1ra-1297/2017. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=10068; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2020. Dosarul nr.1ra-440/2020. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=15275; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2019. Dosarul nr.1ra-1504/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14602; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2019. Dosarul nr.1ra-1380/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14392; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 07 august 2019. Dosarul nr.1ra-1550/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14222; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2019. Dosarul nr.1ra-1066/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14083; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2019. Dosarul nr.1ra-1476/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13961; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2019. Dosarul nr.1ra-278/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12859; Sentinţa Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 31 iulie 2018. Dosarul nr.1-124/2016. https://jor.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/d19e8186-b394-e811-80d6-0050568b7027; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2018. Dosarul nr.1ra-1050/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11482
[17] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2019. Dosarul nr.1ra-693/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13237
[18] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2019. Dosarul nr.1ra-357/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13251
[19] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2019. Dosarul nr.1ra-147/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12913
[20] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2019. Dosarul nr.1ra-1380/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14392
[21] Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 02 iulie 2019. Dosarul nr.1ra-1163/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13829
[22] Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2018. Dosarul nr.1ra-1620/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12043
[23] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 27 iunie 2018. Dosarul nr.1ra-1188/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11533
[24] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 24 octombrie 2018. Dosarul nr.1ra-1766/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11913
[25] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 18 iulie 2018. Dosarul nr.1ra-1457/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11640; Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2018. Dosarul nr.1ra-588/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=10713
[26] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 12 septembrie 2018. Dosarul nr.1ra-972/2018. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=11766
[27] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.218 din 24.10.2008.
[28] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.122 din 14.03.2003.
[29] Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2019. Dosarul nr.1ra-1380/2019. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14392
[30] Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2019. Dosarul nr.1a-869/2019. https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/3ad56cee-9f9d-e911-80d8-0050568b7027


Aflaţi mai mult despre , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.