Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. Vitalie Stati

În anul 2016 un grup de deputați în Parlamentul Republicii Moldova a elaborat proiectul Legii privind modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal – art. 55, 60, 64 ș.a.; Codul de procedură penală – art. 132⁸ ș.a.) [1] (în continuare – Proiectul nr. 268/2016). La 15.06.2016 acest proiect a fost publicat pe pagina oficială a forului legiuitor.

Pentru studiul de față, prezintă un interes mai mare acele prevederi ale Proiectului nr. 268/2016 care vizează partea specială a Codului penal. În continuare, vom analiza aceste prevederi:

1) se propune completarea Codului penal cu articolul 123² cu următorul conținut:

„Articolul 123². Infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate corupției și infracțiuni conexe acestora

(1) Prin infracțiune de corupție se înțelege una din infracțiunile prevăzute la art. 181¹, 181², 240, 242¹, 242², 256, 324-326¹, 332², 333, 334.

(2) Prin infracțiuni asimilate corupției se înțeleg infracțiunile prevăzute la art. 182, 239-239², 326²-332¹, 335-335³.

(3) Prin infracțiune conexă infracțiunilor de corupție și infracțiunilor asimilate corupției se înțelege orice infracțiune săvârșită împreună sau în legatură cu acestea”.

Cel mai probabil, ca model pentru un asemenea articol proiectat a servit Legea României pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, nr. 78 din 08.05.2000 [2]. Astfel, art. 5 al acestei legi stabilește: în înțelesul Legii României nr. 78/2000, sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prevăzute la art. 289-292 din Codul penal, inclusiv atunci când acestea sunt comise de persoanele prevăzute la art. 308 din Codul penal (alin. (1)); în înțelesul aceleiași legi, sunt infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție infracțiunile prevăzute la art. 10-13 (alin.(2)).

Concretizând, menționăm că, în înțelesul Legii României nr. 78/2000, sunt infracțiuni de corupție: luarea de mită (art. 289 din Codul penal al României); darea de mită (art. 290 din Codul penal al României); traficul de influență (art. 291 din Codul penal al României); cumpărarea de influență (art. 292 din Codul penal din Codul penal al României).

În corespundere cu art. 10-13 ale Legii României nr. 78/2000, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție sunt următoarele fapte, dacă sunt savârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, savârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară; b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor; c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice (art. 10); fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplinește pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesnește efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natura a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit (alin. (1) art. 11); fapta prevăzută la alin. (1) art. 11, săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea însărcinării (alin. (2) art. 11); următoarele fapte, dacă sunt savârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale; b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații (art. 12); fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (art. 13).

De asemenea, potrivit art. 17 al Legii României nr. 78/2000 (care a fost exclus), în înţelesul acestei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora, prevăzute la art. 10-13: a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a, precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune; b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau la lit. a) art. 17 al Legii României nr. 78/2000; c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârşit în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; i) traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.

După această trecere în revistă a dispozițiilor relevante ale Legii României nr. 78/2000, consemnăm ca nereușită clasificarea infracțiunilor, propusă în art. 123² CP RM, în: infracțiuni de corupție; infracțiuni asimilate corupției; infracțiuni conexe infracțiunilor de corupție și infracțiunilor asimilate corupției.

În primul rând, această clasificare nu ține cont de unele prevederi legislative în materie, care nu pot fi ignorate. Pentru a demonstra consecvență, autorii Proiectului nr. 268/2016 ar fi trebuit să propună amendamente și pentru astfel de prevederi. De exemplu, art. 16 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25.04.2008 [3] (în continuare – Legii nr. 90/2008) stabilește: sunt acte de corupţie: a) coruperea activă; b) coruperea pasivă; c) traficul de influenţă; d) luarea de mită; e) darea de mită (alin. (2)); sunt acte conexe actelor de corupţie următoarele acţiuni săvârşite în legătură directă cu actele de corupţie: a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu; b) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu; c) legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie; d) împiedicarea înfăptuirii justiţiei; e) însuşirea de bunuri; f) cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere; g) distrugerea sau deteriorarea de bunuri; h) protecţionismul; i) falsificarea rezultatelor votării; j) coruperea alegătorilor; k) falsul în acte publice; l) falsul în documente contabile; m) îmbogăţirea ilicită și deținerea averii nejustificate; n) nedeclararea și nesoluționarea conflictului de interese (alin. (3)).

Comparând aceste prevederi legislative cu cele ale art. 123² CP RM, observăm o discrepanță vădită. Nu considerăm justificată raportarea infracțiunilor prevăzute la art. 181¹, 240, 242¹, 242², 326¹ sau 332² CP RM la grupul infracțiunilor de corupție. O asemenea raportare vine în dezacord cu definiția noțiunii „corupție” din art. 2 al Legii nr. 90/2008: „corupţie – fapta ilegală care afectează exercitarea normală a funcţiei şi care constă fie în folosirea de către subiectul actelor de corupţie sau al faptelor de comportament corupţional a funcţiei sale pentru solicitarea, primirea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o altă persoană, a unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea, oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase sau avantaje necuvenite subiecţilor actelor de corupţie”.

Așadar, este de esența corupției ca aceasta să se exprime fie în solicitarea, primirea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o altă persoană, a unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea, oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase sau avantaje necuvenite. Această cerință o îndeplinesc infracțiunile specificate la art. 181², 256, 324-326, 333 și 334. Celelalte infracțiuni, evocate în alin. (1) art. 123² CP RM, nu pot fi considerate infracțiuni de corupție. În cazul în care autorii Proiectului nr. 268/2016, nu sunt de acord cu o definiția noțiunii de corupție din cadrul Legii nr. 90/2008, trebuiau să propună modificarea acestei definiții. Însă, a ignora respectiva definiție înseamnă nu altceva decât a promova nihilismul juridic, precum și a încălca regula prevăzută de lit. e) art. 19 al Legii privind actele legislative, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 27.12.2001 (în continuare – Legii nr. 780/2001): „Textul proiectului de act legislativ se elaborează în limba de stat, cu respectarea următoarelor reguli: …e) terminologia utilizată în actul elaborat este constantă şi uniformă ca şi în celelalte acte legislative şi în reglementările legislaţiei comunitare; se va utiliza unul şi acelaşi termen dacă este corect, iar folosirea lui repetată exclude confuzia” [4].

Inconstanța și caracterul neuniform al terminologiei legislative, ca și confuzia terminologică, caracterizează și definiția noțiunii „infracțiuni asimilate corupției” din alin. (2) art. 123² CP RM. Or, o mare parte dintre infracțiunile nominalizate în această normă sunt menționate în alin. (3) art. 16 al Legii nr. 90/2016 ca acte conexe actelor de corupţie.

În același timp, conform alin. (3) art. 123² CP RM, prin „infracțiune conexă infracțiunilor de corupție și infracțiunilor asimilate corupției” se înțelege cu totul altceva, și anume – orice infracțiune săvârșită împreună sau în legatură cu infracțiunile de corupție și infracțiunile asimilate corupției. Nu este clar dacă, în alin. (3) art. 123² CP RM, autorii Proiectului nr. 268/2016 i-au atribuit noțiunii „conexitate” accepțiunea de la alin. (3) art. 42 din Codul de procedură penală sau o altă accepțiune. Or, conform acestei norme, „constituie conexitate a cauzelor penale cazurile: 1) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc; 2) când două sau mai multe infracţiuni sânt săvârşite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit; 3) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni; 4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei”.

O astfel de accepțiune corespunde înțelesului doctrinar al noțiunii „conexitate”: „legătură între anumite infracțiuni care, fără a afecta autonomia acestora, impune reunirea cauzelor în cadrul aceluiași proces penal” [5, p. 73]; „caz de prorogare de competență prevăzut de lege în situația existenței unei legături între două sau mai multe infracțiuni care relevă necesitatea reunirii lor în cadrul aceluiași proces penal pentru a fi judecate împreună” [6, p. 94].

În plus, atragem atenția asupra faptului că, în art. 17 al Legii României nr. 78/2000, se utiliza noțiunea „infracţiuni care sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora”, nu noțiunea „infracţiuni conexe cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora”.

Toate acestea demonstrează lipsa de previzibilitate a noțiunii „infracțiune conexă infracțiunilor de corupție și infracțiunilor asimilate corupției”, utilizate în alin. (3) art. 123² CP RM. Aceasta presupune încălcarea dreptului fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, garantat de art. 23 al Constituției.

În genere, nu este clară necesitatea noțiunii „infracțiune conexă infracțiunilor de corupție și infracțiunilor asimilate corupției”. Or, în Proiectul nr. 268/2016, această noțiune se regăsește doar în art. 123² CP RM. Se creează impresia că autorii proiectului în cauză au uitat pentru ce au definit-o;

2) se propune completarea Codului penal cu articolul 125¹ cu următorul conținut:

„Articolul 125¹. Interes public și patrimoniu public

(1) Prin interes public se întelege interesul general de dezvoltare a bunăstării societății în ansamblu, a comunității locale și/sau de realizare a intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, garantat prin utilizarea eficientă a patrimoniului public, precum și prin respectarea strictă a prevederilor legale în cadrul activităților desfășurate de: a) autoritățile, instituțille și organizațiile de stat, autoritățile administrației publice centrale sau locale; b) întreprinderile de stat sau municipale; c) organizațiile comerciale în care statul, administrația publică centrală sau locală deține cotă-parte, precum și organizațiile obștești și alte organizații înființate/fondate de către organele statului, administrațiile publice centrale sau locale.

(2) Prin patrimoniu public se ințeleg bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, bunurile domeniului public și bunurile domeniului privat ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, în sensul legislației civile, inclusiv bugetul, bunurile și drepturile patrimoniale ale autorităților, instituțiilor, organizațiilor sau ale întreprinderilor prevăzute la alin. (1) lit. a) si b), bugetul, bunurile și drepturile patrimoniale ale organizațiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) în partea ce ține de contribuția organelor statului, administrației publice centrale sau locale”;

se propune ca în alin. (2) art. 126 CP RM să fie exclus cuvântul „iar”, acest alineat fiind completat la sfârșit cu textul „ ,iar in cazul intereselor publice – importanța afectării activității legale a autorităților, instituțiilor, organizațiilor sau ale întreprinderilor prevăzute la art. 125¹, inclusiv importanța amenințării patrimoniului public și a imaginii autorităților, instituțiilor și organizațiilor de stat, ale administrației publice centrale sau locale pentru societate, comunitatea locală, persoanele fizice și juridice ce urmăresc realizarea drepturilor și intereselor sale ocrotite de lege”.

Din Nota informativă la Proiectul nr. 268/2016 aflăm: „Proiectul introduce noțiunile „interes public”, „patrimoniu public” și „prejudiciere a interesului public”, în scopul asigurării interpretării unitare a infracțiunilor de corupție care prevăd calificativul prejudicierii interesului public” [7].

Considerăm nereușite recomandările de lege ferenda evocate mai sus.

În primul rând, sintagma „interese publice” (nu „interes public”) se utilizează în art. 327-329, 335, 352, 361 și 362¹ CP RM. Chiar dacă ar fi privite prin prisma definiției de la alin. (1) art. 123¹ CP RM, niciuna dintre infracțiunile prevăzute la aceste articole nu poate fi considerată o infracțiune de corupție. În aceste condiții, nu este clar argumentul invocat în Nota informativă la Proiectul nr. 268/2016.

În al doilea rând, definiția de la alin. (1) art. 125¹ CP RM nu îndeplinește exigența de previzibilitate a legii penale. Cu sau fără definiție de o asemenea calitate, sintagma „interese publice” va fi interpretată la fel de prost. Or, la definirea noțiunii „interes public” se folosesc noțiuni neclare, care, la rândul lor, necesită definire: „interesul general de dezvoltare a bunăstării societății în ansamblu, a comunității locale și/sau de realizare a intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice” și „utilizarea eficientă a patrimoniului public”.

Același lucru se poate spune despre definiția propusă pentru alin. (2) art. 126 CP RM. Potrivit căror criterii se va stabili importanța afectării activității legale a autorităților, instituțiilor, organizațiilor sau ale întreprinderilor prevăzute la art. 125¹ CP RM, inclusiv importanța amenințării patrimoniului public și a imaginii autorităților, instituțiilor și organizațiilor de stat, ale administrației publice centrale sau locale pentru societate, comunitatea locală, persoanele fizice și juridice ce urmaresc realizarea drepturilor și intereselor sale ocrotite de lege? În genere, ce înseamnă „importanța afectării” și „importanța amenințării”?

În al treilea rând, definiția de la alin. (1) art. 125¹ CP RM nu coincide cu definiția din pct. 8.1 al proiectului de Hotărâre a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţă în serviciu: „Prin „interes public” se înţelege interesul general al societăţii care vizează întreaga ordine de drept, în special democraţia constituţională, siguranţa naţională, integritatea teritorială, securitatea publică şi ordinea publică, apărarea acestora şi prevenirea săvârşirii infracţiunilor, protejarea sănătăţii şi a moralei publice, garantarea autorităţii şi a imparţialităţii puterilor în stat, satisfacerea nevoilor comunitare prin realizarea competenţei autorităţilor publice, reflectând o necesitate socială ce impune instituirea de activităţi de servicii de utilitate colectivă prin mijloace de drept administrativ, în organizarea unor servicii la nivel statal, răspunzând unor nevoi comunitare sau uzului public, în serviciul statului şi al societăţii civile” [8].

În al patrulea rând, persoana publică este sau poate fi subiect al infracțiunilor prevăzute la art. 327-329, 352, 361 ori 362¹ CP RM. Conform alin. (2) art. 123 CP RM, prin „persoană publică” se înţelege, printre altele, persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public. Din definiția de la alin. (1) art. 125¹ CP RM nu reiese clar dacă infracțiunea, săvârșită de către o astfel de persoană publică, poate cauza daune intereselor publice.

În al cincilea rând, atestăm anumite discrepanțe nejustificate dintre definiția, formulată în alin. (2) art. 125¹ CP RM, și definițiile noțiunii „patrimoniu public” din alte acte legislative: „Bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sunt trecute în domeniul public. Din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface nevoile colectivităţii fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei menţionate (alin. (1) și (2) art. 296 din Codul civil, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 06.06.2002) [9]; „proprietate publică – totalitate a bunurilor domeniului public şi a bunurilor domeniului privat ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia; bunuri ale domeniului public al statului – totalitate a bunurilor mobile şi imobile destinate satisfacerii intereselor generale ale statului; bunuri ale domeniului privat al statului – totalitate a bunurilor mobile şi imobile, aflate în patrimoniul statului, care au o destinaţie strict determinată, alta decât satisfacerea unui interes general” (art. 2 al Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 04.05.2007) [10]; „patrimoniu public – totalitatea drepturilor şi obligaţiilor publice, care pot fi evaluate în bani, privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele, aparţinând statului şi/sau unităţilor administrativ-teritoriale” (art. 3 al Legii Curții de Conturi, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 05.12.2008) [11];

3) se propune completarea următoarelor norme din Codul penal: alin. (1) art. 181¹, după sintagma „alte foloase” – cu cuvântul „(mită)” între paranteze; alin. (1) art. 256, după sintagma „altor avantaje patrimoniale” – cu cuvântul „(mită)” în paranteze; alin. (1)-(3) art. 324, după sintagma „sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin” – cu cuvântul „(mită)” în paranteze; alin. (1) art. 325, după sintagma „sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin” – cu cuvântul „(mită)” în paranteze; alin. (1) art. 326, după sintagma „alte bunuri sau avantaje” – cu cuvântul „(mită)” în paranteze; alin. (1) art. 333, după sintagma „sau avantaje sub orice formă” – cu cuvântul „(mită)” în paranteze; alin. (1) art. 334, după sintagma „sau avantaje sub orice formă” – cu cuvântul „(mită)” în paranteze.

Nu susținem o asemenea propunere. Ea va genera o confuzie terminologică în cadrul părții speciale a Codului penal. Aceasta întrucât, în legea penală în vigoare, cuvântul „mită” deja este utilizat în denumirile art. 333 și 334 CP RM. Utilizarea termenului „mită” în vederea desemnării generice a entităților corporale sau incorporale, ce constituie obiectul (i)material al infracțiunilor prevăzute la art.181¹, 256, 324, 325 și 326 CP RM, ar face dificilă delimitarea acestor infracțiuni de cele specificate la art.333 și 334 CP RM.

Nu termenul „mită”, dar sintagma „remunerația ilicită” este cea care desemnează generic entitățile corporale sau incorporale, ce constituie obiectul (i)material al infracțiunilor prevăzute la art.181¹, 256, 324, 325, 326, 333 și 334 CP RM. Cu toate acestea, nu considerăm necesară nici folosirea unei asemenea sintagme în aceste articole.

Considerăm suficientă descrierea în textul legii penale în vigoare a obiectului (i)material al infracțiunilor prevăzute la art.181¹, 256, 324, 325, 326, 333 și 334 CP RM. Sinonimia „(mită)”, propusă de autorii Proiectului nr. 268/2016, nu ar aduce un plus de claritate descrierii în cauză. În acest sens, facem referire la regula 1.4.1 din Ghidul practic comun al Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei pentru uzul persoanelor care participă la redactarea legislației Uniunii Europene: „Autorul trebuie să reducă intenţia normativă la concepte simple, pentru a o putea exprima apoi într-un mod simplu. Acesta trebuie să folosească, în măsura în care este posibil, cuvinte din limbajul curent. Dacă este necesar, va opta pentru claritatea enunţului mai curând decât pentru estetica stilului. De exemplu, va evita utilizarea unor sinonime şi a unor expresii diferite pentru a reda aceeaşi idee (sublinierea ne aparține – n.a.)” [12]. Din aceleași considerente, nu sprijinim propunerea autorilor Proiectului nr. 268/2016 de completare a alin. (1) art. 242¹ CP RM, după sintagma „care nu i se cuvin” – cu sintagma „(foloase necuvenite)”;

4) se propune completarea Codului penal cu articolul 326¹ cu următorul conținut:

„Articolul 326¹. Delapidarea patrimoniului public

(1) Însușirea de către o persoană publică a patrimoniului public cu folosirea situației de serviciu,

se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în proporție de la 7 la 8 ori mai mare decât valoarea bunurilor însușite, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, iar, după caz, și de a exercita anumite activități pe un termen de la 5 la 7 ani.

(2) Acțiunea prevăzută la alin. (1), săvârșită:

1. a) de către persoana căreia i-au fost încredințate în administrare sau în gestiune;
2. b) de către o persoană cu funcție de demnitate publică;
3. c) de două sau mai multe persoane;
4. d) cu cauzarea de daune în proporții mari sau deosebit mari,

se pedepsește cu închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în proporție de la 8 la 9 ori mai mare decât valoarea bunurilor însușite, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, iar, după caz, și de a exercita anumite activități pe un termen de la 7 la 10 ani.

(3) Acțiunea prevăzută la alin. (1), săvârșită în interesul unui grup criminal organizat

se pedepsește cu închisoare de la 10 la 15 ani cu amendă în proporție de la 9 la 10 ori mai mare decât valoarea bunurilor însușite, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, iar, după caz, și de a exercita anumite activități pe un termen de la 10 la 15 ani”.

Adoptarea unui asemenea articol ar însemna revenirea la concepția legislativă de până la intrarea în vigoare a Legii cu privire la modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală ale R.S.S. Moldova, adoptate de Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova la 15.02.1991 [13]. Amintim că, până la acest moment, în partea specială a Codului penal din 1961 existau două capitole distincte: Capitolul III „Infracțiuni contra proprietății socialiste” și Capitolul V „Infracțiuni contra proprietății personale a cetățenilor”. Această lege a fost adoptată ca urmare a adoptării de Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova la 22.01.1991 a Legii cu privire la proprietate [14]. Conform art. 2 al acestei legi, „stabilirea de către stat, sub orice formă, a unor restricţii sau avantaje în exercitarea dreptului de proprietate în funcţie de tipul de proprietate nu se admite”. Adoptarea art. 326¹ CP RM ar însemna discriminarea în funcție de tipul de patrimoniu de care aparțin bunurile delapidate. Aceasta ar presupune încălcarea prevederii de la alin. (1) art. 5 CP RM: „Persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt egale în faţa legii şi sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.

În Nota informativă la Proiectul nr. 268/2016 se menționează că incriminarea faptei de delapidare a patriminiului public ar fi printre condițiile prevăzute de Convenția ONU împotriva corupției [15]. [7] În realitate, în art. 17 al Convenției ONU împotriva corupției, se prevede: „Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, în cazul în care actele au fost savârșite cu intenție, sustragerii, deturnării sau altei folosiri ilicite, de către un agent public, în folosul său ori în folosul altei persoane sau entități, a oricărui bun, a oricărui fond ori valoare publică sau privată ori a oricărui lucru de valoare, care i-a fost înmânat datorită funcției sale”. Din această prevedere reiese recomandarea privind incriminarea faptei de delapidare săvârșite de un agent public, nu a faptei de delapidare a patriminiului public. Însă, fapta de delapidare, săvârșită de un agent public, deja intră sub incidența dispoziției de la lit. d) alin. (2) art. 191 CP RM. De ce ar trebui adoptat un articol care ar dubla prevederile acestei norme?;

5) se propune completarea Codului penal cu articolele 326² și 335² cu următoarele denumiri și dispoziții:

„Articolul 326². Exercitarea atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese

(1) Fapta persoanei publice care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a rezolvat cereri/demersuri/plângeri, a adoptat un act administrativ, a încheiat direct sau prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii în vederea obținerii, direct sau indirect, a unui folos patrimonial sau nepatrimonial, pentru sine, pentru soțul, concubinul, o rudă sau un afin (al soțului sau concubinului) până la gradul II inclusiv, precum și pentru persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial, dacă nu a fost declarat soluționat conflictul de interese în conformitate cu prevederile legislației privind declararea și controlul averilor și intereselor personale,…

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), dacă a fost săvârșită:

1. a) de o persoană cu funcție de demnitate publică;
2. b) de o persoană publică străină sau funcționar internațional;
3. c) în legătură cu negocierea, gestionarea sau executarea mijloacelor din fonduri externe…

(3) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor Parlamentului și a actelor normative ale Guvernului”;

„Articolul 335². Exercitarea atribuțiilor în sfera privată în situație de conflict de interese

Fapta persoanei cu statut de conducător sau adjunct al unei organizații comerciale, inclusiv al unei instituții financiare, în care statul sau administrația publică locală deține cotă parte, ori cu statut de membru al unui organ de conducere sau al consiliului de administrație într-o astfel de organizație sau instituție, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a rezolvat cereri/demersuri/plângeri, a adoptat un act administrativ, a încheiat direct sau prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii în vederea obținerii, direct sau indirect, a unui, folos patrimonial sau nepatrimonial, pentru sine, pentru soțul, concubinul, o rudă sau un afin (al soțului sau concubinului) până la gradul II inclusiv, precum pentru persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial, dacă nu a fost declarat și soluționat conflictul de interese în conformitate cu prevederile legislației privind declararea și controlul averilor și intereselor personale,…”.

În Nota informativă la Proiectul nr. 268/2016 se menționează că incriminarea faptelor de exercitare a atribuțiilor în sectorul public sau în sfera privată în situație de conflict de interese ar fi printre condițiile prevăzute de Convenția ONU împotriva corupției și de Acordul de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană [16]. [7]

În realitate, din prevederile Convenției ONU împotriva corupției nu reiese obligativitatea incriminării unor asemenea fapte: „Fiecare stat parte se străduiește, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, să adopte, să mențină și să consolideze sisteme care să favorizeze transparența și să prevină conflictele de interese (alin. 4 art. 7); „Fiecare stat parte se străduiește, dacă este cazul și conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, să aplice măsuri și sisteme care să-i oblige pe agenții publici să declare autorităților competente toate activitățile exterioare, orice ocupație, orice plasamente, orice bunuri și orice dar sau avantaj substanțial din care ar putea rezulta un conflict de interese cu funcțiile lor de agent public (alin. 5 art. 8); „Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, măsuri pentru prevenirea corupției implicând sectorul privat, întărirea normelor de contabilitate și audit în sectorul privat și, dacă este cazul, prevederea de sancțiuni civile, administrative sau penale eficiente, proporționate și punitive, în caz de nerespectare a acestor măsuri (alin. 1 art. 12); „Măsurile care permit atingerea acestor obiective pot include, în special: …b) promovarea elaborării de norme și proceduri pentru apărarea integrității instituțiilor private vizate, inclusiv coduri de conduită pentru ca întreprinderile și toate profesiile interesate să-și exercite activitatile în mod corect, onorabil și adecvat, pentru a preveni conflictele de interese și pentru a încuraja aplicarea bunelor practici comerciale de către întreprinderi între ele, precum și în relațiile lor contractuale cu statul; … e) prevenirea conflictelor de interes prin impunerea, după caz, și pentru o perioadă rezonabilă, de restricții în exercitarea activităților profesionale de către foștii agenți publici sau la angajarea de către sectorul privat a agenților publici după demisia sau pensionarea acestora, atunci când respectivele activități și respectiva angajare sunt direct legate de funcțiile pe care acești foști agenți publici le exercitau sau le supervizau când erau în funcție” (alin. 2 art. 12).

Nu rezultă o asemenea obligativitate nici din prevederile Acordului de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană: „Autoritățile din Republica Moldova iau toate măsurile adecvate pentru a preveni și a remedia orice practici de corupție activă sau pasivă și pentru a exclude conflictul de interese în orice etapă a procedurilor referitoare la execuția fondurilor UE” (alin. (2) art. 424); „Comisia Europeană are, de asemenea, dreptul de a obține dovezi că procedurile privind achizițiile publice și granturile respectă principiile transparenței, tratamentului egal și nediscriminării, previn orice conflict de interese, oferă garanții echivalente standardelor acceptate pe plan internațional și asigură respectarea dispozițiilor privind buna gestiune financiară” (alin. (5) art.424); „„Conflict de interese” înseamnă orice situație care ar putea pune la îndoială capacitatea personalului de acționa în mod imparțial și obiectiv din motive care implică familia, viața afectivă, afinitățile politice sau naționale, interesele economice sau orice alt interes împărtășit cu un ofertant, solicitant sau beneficiar ori care ar putea lăsa în mod justificat această impresie unei părți terțe din exterior” (art. 5 al Protocolului IV).

Luând în considerare cele consemnate supra, considerăm suficiente și eficiente măsurile stabilite în alin. (4) art. 23 al Legii privind declararea averii și a intereselor personale, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 17.06.2016 [17] (în continuare – Legii nr. 133/2016): „Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o cerere/un demers, a emis/adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză sau, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform legislaţiei. În cazul în care fapta constituie temei pentru aplicarea răspunderii disciplinare, prin derogare de la prevederile legilor speciale ce reglementează răspunderea disciplinară, nu vor putea fi aplicate sancțiuni disciplinare precum avertismentul, mustrarea sau mustrarea aspră”;

6) se propune modificarea articolul 330¹, astfel încât acesta să aibă următoarea denumire și dispoziție:

„Articolul 330¹. Încălcarea regimului de confidențialitate a datelor din declarațiile de averi și interese personale

Divulgarea sau publicarea intenționată a declarațiilor și a datelor din declarațiile de averi și interese personale ce constituie informații cu accesibilitate limitată de către persoanele cărora aceste informații le-au devenit cunoscute în procesul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau al exercitării controlului, în conformitate cu prevederile legislației privind declararea și controlul averilor și intereselor personale…”.

Probabil, autorii Proiectului nr. 268/2016 au intenționat să aducă mai multă precizie dispoziției art. 330¹ CP RM. În varianta în vigoare, alineatul (3) al acestui articol are următoarea dispoziție: „Divulgarea sau publicarea intenţionată a informaţiilor din declaraţiile de avere și interese personale de către persoanele cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau al exercitării controlului…”.

Deși este salutară, această intenție este realizată deficient. Ne referim nu doar la faptul că terminologia din dispoziția proiectată a art. 330¹ CP RM nu corespunde prevederilor Legii nr. 133/2016. În afară de aceasta, provoacă reticență sintagma „…a declarațiilor și a datelor din declarațiile de averi și interese personale ce constituie informații cu accesibilitate limitată…”. În primul rând, această sintagmă este una tautologică: „…a declarațiilor… din declarațiile…”. Aceasta vine în dezacord cu prevederea de la lit. h) art. 19 al Legii nr. 780/2001: „Textul proiectului de act legislativ se elaborează în limba de stat, cu respectarea următoarelor reguli: …se evită tautologiile juridice”.

În al doilea rând, ea poate genera erori la etapa de aplicare. La concret, ridică semne de întrebare expresia „informații cu accesibilitate limitată”. În legătură cu aceasta, este util să reproducem următoarele prevederi ale Legii nr. 133/2016: Preşedintele, vicepreşedintele, inspectorii de integritate şi personalul Autorității Naționale de Integritate, precum și membrii Consiliului de Integritate cărora le-au devenit cunoscute date şi informaţii care nu sunt publice ori care constituie secret de stat, secret bancar, secret comercial sau fiscal sunt obligați să nu divulge aceste informaţii în timpul exercitării funcţiilor lor, precum şi după încetarea acestora (art. 8); Autoritatea Națională de Integritate publică declarațiile primite pe pagina sa web oficială în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor de depunere a declarațiilor, asigurând accesul permanent la acestea, cu excepţia datelor prevăzute la alin. (2) şi (3) (alin. (1) art. 9); nu sunt publice şi constituie informaţii cu acces limitat datele conținute în declarații referitoare la numărul de identificare atribuit subiectului declarării, domiciliul și numărul de telefon al subiectului declarării, numele, prenumele, anii de naștere, adresele şi numerele de identificare ale membrilor de familie și ale concubinului/concubinei lui, adresele şi numerele cadastrale ale bunurilor imobile, numerele de înmatriculare ale bunurilor mobile, numerarul în monedă națională sau valută străină care nu face obiectul depunerilor financiare, numerele conturilor bancare, bunurile sub formă de metale sau pietre prețioase, obiectele de artă și de cult, obiectele ce fac parte din patrimoniul cultural național sau universal, colecțiile de artă, de numismatică, de filatelie, de arme și semnătura subiectului declarării (alin. (2) art. 9); declarațiile ofițerilor de informații şi securitate şi ale ofițerilor de investigații din cadrul subdiviziunilor cu misiuni speciale ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Autorității Naționale Anticorupție, Serviciului de Informații și Securitate, Serviciului de Protecție și Pază de Stat, Departamentului instituțiilor penitenciare al Ministerului Justiției și Serviciului Vamal nu sunt publice, dar se transmit Autorității Naționale de Integritate pentru control (alin. (3) art. 9).

Așadar, este esențial că informațiile confidențiale, a căror divulgare sau publicare intenționată se interzice, să nu fie publice. Accesibilitatea limitată a unora dintre aceste informații este circumstanțială și nu ține de esență. Drept urmare, propunem următoarea dispoziție pentru art. 330¹ CP RM: „Divulgarea sau publicarea intenţionată a informaţiilor, care nu sunt publice, din declaraţiile de avere și interese personale de către persoanele cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau al exercitării controlului, în conformitate cu prevederile legislației privind declararea averii și a intereselor personale…”;

7) se propune completarea Codului penal cu articolele 330³ și 335³ cu următoarele denumiri și dispoziții:

„Articolul 330³. Tăinuirea averii și a intereselor personale a declaranților din sectorul public

(1) Neincluderea sau includerea în declarația de avere și interese personale a unor date incomplete și/sau eronate cu privire la venituri, bunuri, active financiare, cotă-parte/acțiuni în capitalul agentului economic sau interese personale valoarea cărora depășește 5000 unități convenționale și care au fost dobândite în timpul exercitării activității de care persoana publică, ca urmare a manifestării unei atitudini neglijente față de obligația de întocmire a declarației în conformitate cu prevederile legislației privind declararea și controlul averilor și intereselor personale…

(2) Acțiunile prevăzute la alin.(1) săvârșite intenționat…”;

Articolul 335³. Tăinuirea averii și intereselor personale ale declaranților din sfera privată

(1) Neincluderea sau includerea în declarația de avere și interese personale a unor date incomplete și/sau eronate cu privire la venituri, bunuri, active financiare, cotă-parte/acțiuni în capitalul agentului economic sau interese personale valoarea cărora depășește 5000 unități convenționale și care au lost dobândite în timpul exercitării activității de către persoana cu statut de conducător sau adjunct al unei organizații comerciale, inclusiv al unei instituții financiare, în care statul sau administrația publică locală deține cotă parte, ori cu statut de membru al unui organ de conducere sau al consiliului de administrație într-o astfel de organizație sau instituție, ca urmare a manifestării unei atitudini neglijente față de obligația de întocmire a declarației în conformitate cu prevederile legislației privind declararea și controlul averilor și intereselor personale…

(2) Acțiunile prevăzute la alin.(1) săvârșite intenționat…”.

Și de această dată, în Nota informativă la Proiectul nr. 268/2016 se menționează că incriminarea faptelor de tăinuire a averii și a intereselor personale a declaranților din sectorul public sau din sfera privată ar fi printre condițiile prevăzute de Convenția ONU împotriva corupției și de Acordul de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană [7]. Totuși, nici Convenția ONU împotriva corupției, nici Acordul de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană nu conțin recomandarea de incriminare a unor asemenea fapte.

Cu toate acestea, la alin. (2) art. 352¹ CP RM se stabilește răspunderea pentru includerea intenționată a unor date incomplete sau false, neincluderea intenționată a unor date în declarația de avere și interese personale. Considerăm că ar fi cu totul exagerat și nejustificat ca săvârșirea din imprudență a aceleiași fapte să atragă răspunderea penală. Or, din sancțiunea din alin. (2) art. 352¹ CP RM, deducem că infracțiunea prevăzută de această normă este una ușoară. Din aceste considerente, sunt inacceptabile recomandările de lege ferenda conținute în alin. (1) art. 330³ și alin. (1) art. 335³ CP RM.

Este de neînțeles și ideea care se conține în art. 335³ CP RM. Or, decidenții din sfera privată nu sunt nominalizați în art. 3 al Legii nr. 133/2016, printre subiecţii declarării averii și intereselor personale: a) persoanele care deţin funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16.07.2010 [18]; b) membrii Consiliului de observatori al instituţiei publice naţionale a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”; consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale; deputaţii Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia; c) membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi ai Consiliului Superior al Procurorilor din rândul profesorilor; d) membrii nepermanenți ai Comisiei Electorale Centrale; e) conducătorii organizațiilor publice şi adjuncţii acestora; f) personalul din cabinetele persoanelor cu funcţii de demnitate publică; g) funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special; h) membrii Consiliului de Integritate; i) membrii colegiilor/comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare și/sau de etică a profesiilor conexe justiției.

Cât privește reprezentantul statului în societăţile comerciale cu cotă de participare a statului, conform opiniei lui R. Popov, la care ne raliem, acesta este o persoană publică, făcând parte din categoria de persoane autorizate sau învestite de stat să îndeplinească activităţi de interes public [19]. Drept urmare, nu ar fi corect ca răspunderea pentru fapta unei asemenea persoane să fie prevăzută într-o normă din Capitolul XVI „Infracțiuni de corupție în sectorul privat” al părții speciale a Codului penal.

Dincolo de aceste detalii legate de diferențierea sferei publice de sectorul privat, contează mai mult că subiectul infracțiunii specificate la alin.(2) art.352¹ CP RM are calitatea specială de persoană căreia îi revine obligaţia de a completa declaraţia de avere și interese personale. Iar lista unor astfel de persoane, enunțată în art.3 al Legii nr.133/2016, nu include persoanele menționate ca subiecți ai infracțiunilor prevăzute la art. 335³ CP RM;

8) se propune completarea articolului 334 cu alineatul (3¹) cu următoarea dispoziție: „Acțiunile prevăzute la alin.(1), săvârșite în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale…”.

Ideea în cauză este binevenită, deși denotă o anumită inconsecvență. Or, alin. (4) art. 324 și alin. (4) art. 333 CP RM prevăd: „Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale…”. În mod regretabil, în art. 325 și 334 CP RM lipsesc dispozițiile corespondente. În una din publicațiile sale, R. Popov a propus: „Având în vedere efectul derutant al dispoziției de la alin.(4) art.324 CP RM, propunem reformularea acesteia după cum urmează: „Coruperea pasivă săvârşită în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale”. De asemenea, considerăm necesară completarea art.325 CP RM cu alineatul (3¹) care să aibă următorul conținut: „Coruperea activă săvârşită în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale” [20].

Dezvoltând ideea, propunem completarea art.334 CP RM cu alineatul (3¹) care ar avea următorul conținut: „Darea de mită săvârşită în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale”. De asemenea, propunem reformularea dispoziției de la alin. (4) art. 333 CP RM din „Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale” în „Luarea de mită săvârşită în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale”.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире: ХXI Международная научная конференция (26-27 января 2017 г., Переяслав-Хмельницкий). Сборник научных трудов. Переяслав-Хмельницкий, 2017, Вып. 1, ч. 4, p. 82-96.

Referințe bibliografice:

1. Proiectul Legii privind modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal – art. 55, 60, 64 ș.a.; Codul de procedură penală – art. 132⁸ ș.a.). Disponibil: http://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3289/language/ro-RO/Default.aspx
2. Monitorul Oficial al României, 2000, nr. 219.
3. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 90.
4. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 36-38.
5. Boroi A., Gorunescu M., Popescu M. Dicționar de drept penal. București: ALL Beck, 2004. – 415 p.
6. Udroiu M. Dicționar de drept penal și procedură penală. București: C. H. Beck, 2009. – 437 p.
7. Notă informativă la proiectul Legii privind modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal – art.55, 60, 64 ș.a.; Codul de procedură penală – art.132⁸ ș.a.). Disponibil: http://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3289/language/ro-RO/Default.aspx
8. Proiectul de Hotărâre a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţă în serviciu. Disponibil: http://csj.md/index.php/unificarea-practicii-judiciare/proiecte-hot-explicative-plen/790-proiect-de-hotarare-cu-privire-la-aplicarea-legislatiei-referitoare-la-raspunderea-penala-pentru-abuzul-de-putere-sau-abuzul-de-serviciu-excesul-de-putere-sau-depasirea-atributiilor-de-serviciu-precum-si-neglijenta-in-serviciu
9. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 36-38.
10. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 90-93.
11. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 237-240.
12. Ghid practic comun al Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei pentru uzul persoanelor care participă la redactarea legislației Uniunii Europene. Disponibil: http://eur-lex.europa.eu/content/techleg/RO-ghidul-de-redactare-a-textelor-legislative.pdf
13. Monitorul Oficial al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, 1991, nr. 5.
14. Monitorul Oficial al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, 1991, nr. 3-6.
15. United Nations Convention against Corruption. Disponibil: https://www.unodc.org/documents/brussels/UN_Convention_Against_Corruption.pdf
16. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 185-199.
17. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 245-246.
18. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 194-196.
19. Popov R. Analiza particularităţilor unor categorii de persoane publice în sensul alin. (2) art. 123 CP RM (Partea II) // Revista Naţională de Drept, 2013, nr. 5, pag. 54-58.
20. Popov R. Implicațiile completării art. 324 din Codul penal cu alineatul (4) // Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică națională cu participare internațională: Științe juridice. Științe economice: Rezumate ale comunicărilor. Chișinău: CEP USM, 2015, p. 62-65.