Dr. hab. Alexandru Arseni

„Nimic nu-i mai sigur decât conștiința și mai avantajos decât sfaturile ei”

La Oxentierna

Adnotare. Într-o definiție de sinteză societatea umană reprezintă în sine „ansamblul unitar, complex și sistematic de relații între oameni, istoricește determinate, condiție și rezultat al activității acestora de creare a bunurilor materiale și valorilor spirituale necesare traiului lor individual și colectiv” [DELEANU, Ion. Drept constituțional și instituții politice. Tratat. Vol.2. București: Europa Nova, 1996, p.6]. În scopul asigurării complexe a anumitor drepturi și libertăți social-economice și culturale, cetățenii utilizează dreptul său natural la asociere. Practica constituțional a statelor democratice contemporane a demonstrat, cu lux de amănunte că „… energiile individuale ale popoarelor civilizate ajung să realizeze rezultatele cele mai minunate pe această cale de asociere, a unirii forțelor individuale, astfel e adormită energia individuală” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional. Chișinău: Cartier juridic (Tipogr. „Bons Offices”, 2006, p.222. ISBN 978-9975-79-951-5].

Iar viața socială, inclusiv cea politică înseamnă „veșnica mișcare și veșnica primenire” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.321] și aceasta deoarece societatea umană posedă calități exclusive, precum conștiință și rațiune, dar și un caracter organizat „rezultat din exigențele existenței și dezvoltării, din dorința de perfecțiune” [DELEANU, Ion. Drept constituțional și instituții politice, p.6].

În orice societate umană organizată în respectivul stat se identifică cu precădere „două curente ale opiniei publice care își împart lumea activă a unei țări: una – tendința de prefacere, spre perfecțiune și alta conservatoare …” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.321]. În consecință viața social-politică a unui stat este „determinată de forțele reale care intră în luptă în acest stat, de echilibrul acestor forțe” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.42].

1. Originea autentică și semnificația partidelor politice.

Indubitabil, că societatea umană este determinată de tendințele spre perfecționare. Aceste tendințe naturale și inalienabile societății umane servesc ca punct de plecare pentru gruparea reprezentanților curentelor social-economice și politice a societății „pentru organizarea lor, ceea ce la uram urmei constituie elementul primordial necesar pentru formarea unui partid” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.332].

Astfel, dacă partidele politice au la baza lor „aceste interese sociale, interesele anumitor categorii sociale se grupează totdeauna în jurul unor idei, în jurul unor concepții asupra naturii statului și a menirii lui, ele se grupează întotdeauna în jurul unor programe practice de guvernământ, care rezultă din aceste concepții. Pe baza acestor programe de guvernământ se dă lupta de partide, fiecare căutând să atragă în favoarea sa opinia publică” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.338].

Definitorie la determinarea semnificației partidelor politice a fost și este valabilă axioma în conformitate cu care: „Depozitoriul real al dreptului de suveranitate , proprietarul acestui drept este națiunea, și toate organele care exercită suveranitatea nu exercită un drept propriu, în numele lor și pentru ei, ci exercită un drept străin, al națiunii, în numele ei și pentru ea” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.256]. Iar cetățenii în calitatea lor de alegători, exercitându-și dreptul suveran de vot „… îndeplinesc o funcției social de a numi, de a desemna un element al reprezentanței naționale, un membru al reprezentanței naționale, o datorie pe care o îndeplinesc față de națiune” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.288]. Mi mult ca atât exercitându-și dreptul său de alegător el reprezintă întreaga națiune, cuprinzându-i și pe cei care nu au dreptul de vot. Așadar, urmează să identificăm cine are competență de a propune candidații, dintre care alegătorii vor „desemna un element al reprezentanței naționale, un membru al reprezentanței naționale”.

În conformitate cu art.41, alin.(1) din Constituție, partidele politice „… în condițiile legii, participă la alegeri” [Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994, Republicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.78 din 29.03. 2016, Art.nr.140]. Iar art.41, alin.(2) din Codul Electoral, dreptul de a desemna candidați pentru alegeri, îl au: „a) partidele și alte organizații social politice …” [Codul Electoral nr.1381-XIII din 21.11.97, Publicat în: Montorul Oficial al Republicii Moldova nr.81, din 08.12.1997, Art.nr.667].

Astfel, membrii partidului politic, desemnați de către alegători în calitate de membri ai reprezentanței naționale „nu exercită un drept propriu în numele lor și pentru ei, ci exercită un drept străin, al națiunii, în numele ei și pentru ea”. Iar, experiența de totdeauna, sublinia Montesquieu – „ne învață că orice om cate deține o putere este înclinat să abuzeze de ea și că el merge mai departe așa, până ce dă de granițe” [MONTESQUEU. Despre spiritul legilor. Vol.1. București: Editura Științifică, 1964, p.193]. Aceste granițe sunt, pe de o parte separarea puterilor în exercitarea atributelor suveranității naționale, iar pe de altă parte calitățile individuale ale candidaților. Iar a doua frână, practica constituțională a statelor de drept și democratice a demonstrat că „ceea ce se cere de la un cap al unui serviciu public e capacitatea, corectitudinea, cunoștința lucrului, experiența” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.326]. Mai mult ca atât, „… un funcționar, un organ al puterii publice numai atâta vreme apare cu caracterul de reprezentant al statului câtă vreme rămâne în limitele legii, fiindcă în calitate de organ al statului el nu are dreptul să violeze legea, să o depășească, altfel devine” „un delicvent ordinar” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.269].

2. Definirea și funcțiile partidelor politice

Astăzi partidele politice autentice, constituie element indispensabil al sistemului politic, și funcționează în practica statelor civilizate de drept, și democratice, ca „formațiuni permanente de încadrare a maselor în structurarea votului prin aceasta ele s-au afirmat ca suport instituțional al democrației reprezentative, contribuind la degajarea voinței general și în formarea unr noi elite ale clasei politice, care asigură funcționarea parlamentarismului și adaptarea la climatul democrației” [VOICULESCU, Marian Politologie. București: Edit. Victor, 1998, p.114].

Iar prin prisma dreptului constituțional partidul politic reprezintă o grupare de cetățeni animați de interesele economice, sociale și politice de ordin general al societății, grupare constituită juridicește în persoană juridică durabilă cu scopul de a-și promova reprezentanții, prin intermediul scrutinului electoral, în instituțiile politico-etatice antrenate în procesul complex de exercitare a suveranității naționale prin reprezentare [POPA, Victor Tratat de drept constituțional și instituții politice. Ed. a 2-a, rev. și ad. Chișinău: S.n. (Notograf Prim SRL), 2021, p.272. ISBN 978-9975-84-148-2].

Cât ne privește considerăm că partidul politic reprezintă o instituție durabilă politică de drept constituțional, constituită în baza dreptului de asociere în scopul de a contribui la promovarea concepției privind dezvoltarea social-economică și culturală, a societății, precum și a esenței și menirii statului în complexitatea sa prin promovarea persoanelor marcante cu calități moral-profesionale în baza votului exprimat de alegători în cadrul scrutinului electoral de desemnare a membrului reprezentanței naționale sau ramura executivă pentru exercitarea dreptului Națiunii.

Acestea ar fi criteriile ce rezultă din spiritul reglementărilor constituționale privind exercitarea suveranității naționale, pe care trebuie să le îndeplinească partidul politic pentru a deveni subiect de drept, precum și în activitatea sa permanentă.

Dacă, însă, partidul este constituit contrar acestor principii unanim recunoscute și așteptate, ca element al statului de drept și democratic, respectiva formațiune se transformă, îmbracă forma „de clică, de gașcă, de asociație de exploatare a avantajelor puterii. Și atunci guvernul de partide se zugrăvește în culori foarte negre, ca neglijând toate interesele superioare ale națiunii și sacrificându-le intereselor personale ale unui minim de oameni, care se înglobează într-o asociație de exploatare a avantajelor puterii” [STERE, Constantin. Curs de drept constituțional, p.331].

În acest context intervin circumstanțele pentru a hotărî constituționalitatea partidului respectiv, atribuție recunoscută prin art.135 alin.(1), lit.h) din Constituția Curții Constituționale.

Concluzii și recomandări:

Indubitabil, partidele politice reprezintă factorul esențial al vieții constituționale și constituie suportul instituțional al autorităților etatice suveranității naționale.
Dat fiind că partidele politice nu participă, pur și simplu la alegeri, dar au calitatea de concurent electoral, membrii cărora vor dobândi mandat reprezentativ considerăm oportun de a completa art.41 alin.(1) din Constituție, după „ … participă la alegeri, cu sintagma: „în calitate de concurent electoral”.