Neo a avut doar o singură dilemă pastila albastră sau pastila roșie. Albastrul era somnul dulce, iluzoriu, dar fără suferință și adrenalina existenței. În schimb Roșul era din start Stop, adică acceptarea realității crude și periculoase, ieșirea din peșteră la lumină și deosebirea reflecțiilor de obiectele reale. Neo a ales pastila Roșie.

Studenților facultăților de drept li se oferă o singură pastilă, pastila neagră, pastila fricii și inhibitorilor.

Câteva luni în urmă am scris un articolaș pe care l-am botezat cât se poate de patetic „Occidentalizarea învățământului juridic s-a spart de aisbergul generației tiktok„. În această cugetare superficială, că nu pot defini prezentul material drept articol, m-am indignat pe toți și toate, chiar aș zice într-o manieră veninoasă, de genul Danei Budeanu (just google it).

Well, timpul trece, mai cad catarge, și aisbergurile se topesc.

O experiență recentă m-a făcut să îmi îndrept atenția de la studenți la profesori, fără a identifica careva specimene. Atenție, nu cred că e vina vreunui coleg, ba din contra, pe majoritatea profesorilor îi respect și îi consider buni practicieni, dar undeva Patek-ul juridic nu funcționează ceas.

În fine, acum câteva zile, o profesoară m-a rugat să o înlocuiesc la seminarul de Drept privat roman, eu cu tragere de inimă am acceptat și am plecat în lectorium să țin seminarul în cauză. În acest context, vorbim despre tinerii anului I, care erau la a doua sau a treia săptămână de studii.

Din start cum am intrat, cred că toată lumea a crezut că sunt un coleg de-a lor care a scăpat începutul anului din motive Fanconiere, fapt care de altfel mă flatează, dar nu despre asta e poveste. Sincer să vă spun, habar nu avem de unde să încep și cum să termin, având în vedere că eu sunt obișnuit cu drepturile reale și obligațiile, sacralitatea romană tot timpul mi-a dat fiori. Așa că, ce face un civilist, începe să explice tot sistemul dreptului civil autohton, cum a evoluat de la romani, trecând pe la pandectiști, făcând o incursiune în aventurile Napoleoniene, dibuind ceva prin perioada lui Cuza, amarul RSSM-ului, struțo-cămila anului 2002 și ajungând la arhilăudata și criticata Lege de modernizare. Totul este clar? Bun, hai să rezolvăm o speță.

Spre surprinderea mea, chiar cu un bagaj de cunoștințe modest în domeniul civil, ochii lor erau eyes of the tiger, toata lumea s-a implicat în soluționarea speței, cineva chiar a găsit articolul din Codul civil dedicat acțiunii în revendicare, iar o altă persoană a ajuns la concluzia că terțul dobânditor de bună credință nu este obligat să întoarcă bunul proprietarului, totul la nivel de intuiție.

Sincer, eram uimit de seminarul care era plin de viață și cu persoane interesate în ceea ce se petrecea în auditoriu. Totuși, în același moment m-a trăsnit ideea, păi și unde dracului se pierde acest entuziasm până ajung studenții în anul II și când îi întreb ceva elementar, toată lumea stă cu capul în masă și se roagă să nu fie martirizați de dragul dialogului.

De această dată, cred că convingerea mea s-a oprit la frica pe care profesorii o însămânțează, cultivă și dezvoltă în studenții noștri. Obligarea studenților la memorarea definițiilor pe din afară și sancționare oricărei abateri cu note negative, caracterizarea lor drept incompetenți și lipsa abilităților profesorilor de a „vinde” materia creează o generație de inhibați care urăsc totul ce are legătură cu științele juridice. Mare păcat, ori la acel seminar am văzut o proporție copleșitoare de juriști de clasă, dar care încă nu au fost șlefuiți.

În loc de concluzie, vin cu o încurajarea studenților cărora încă nu li-au anihilat entuziasmul, don’t give a fuck, dacă ați nimerit peste un CADRU didactic care a prins o zi proastă, sau care crede că el este sanctuarul materiei pe care o predă just click skip. Dreptul este atât de flexibil, iluzoriu, greu de îmbrățișat în totalitate, dar în același timp magic și fun, încât la sigur interesul și sârguința voastră vor fi răsplătite, nu cu note, nu, nu, dar cu exerciții mentale și activitate entertaining care nu vă va lăsa dezamăgiți de însăși materia majestății sale Dreptul. Nu înghițiți pastila neagră care v-o bagă pe gât, Rezistați dragi camarazi!