Dr. hab. Alexandru Arseni
„Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte …””
Vasile Alexandri
Societatea umană contemporană are ca fundament relaţiile sociale care sunt într-o evoluţie ascendentă, progresivă, fapt ce permite asigurarea unui nivel de trai decent fiecărui cetăţean şi a familiei sale.
Acest deziderat este cu claritate expus în art.22 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului [] în conformitate cu care „orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii sale, prin efort naţional şi cooperare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei ţări” [Aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990. Publicată în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul 1, pag.11].
Aceste prevederi a îmbrăcat şi o valoare constituţională în dreptul internaţional. Astfel, potrivit art.1, alin.(3) din Constituţie „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane … reprezintă valori supreme şi sunt garantate” [Constituţia. Adoptată la 29.07.1994. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994; Republicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.78 din 29.03.2016, Art.nr.140]. Prevederile enunţate, cu valoare de principiu sunt dezvoltate inclusiv în art.47, alin.(1) în conformitate cu care „Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare”.
În scopul realizării acestor deziderate Constituţia, în art.126, alin.(1) stabileşte că „Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială”. Aceasta presupune tocmai realizarea plenară a nivelului de trai decent fiecărui cetăţean şi a familiei lui. În aceste circumstanţe statul conform alin.(2) lit.b) trebuie să asigure în acelaşi timp „libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie”.
Întrebarea care se pune este: Asigură statul Republica Moldova condiţiile necesare pentru realizarea dreptului fundamental la un nivel de trai decent adecvat societăţii umane contemporane? Răspunsul este unul negativ ce ţine de nivelul de trai decent cu toate acţiunile de asigurare.
Aşa, pe plan intern, economia Republicii Moldova este în criză. Pe plan European – existenţa Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, dar care se implementează foarte greu, cu toate eforturile agenţilor economici.
Pe plan bilateral, cel mai bine merg lucrurile în raport cu România. Astfel există o cooperare interguvernamentală, dar care funcţionează de la caz la caz. Cooperarea economică practic bate pasul pe lor. Exemplu: Gazoductul – „Iaşi-Chişinău”; Interconexiunea la energia electrică; Autostrada europeană; Calea Ferată. Or toate aceste realităţi sunt obiective şi necesită o soluţionare pozitivă şi juridiceşte argumentată şi justificată, la ce ne cheamă şi instrumentele internaţionale citate.
A doua întrebare care se pune este de a şti dacă există soluţii juridico-etatice eficiente pentru a „ajuta” statul Republica Moldova să asigure fiecărui cetăţean şi familiei lui dreptul la un nivel de trai decent?
Răspunsul este afirmativ. Da! În argumentarea noastră vom porni de la practica constituţională engleză, foarte clar expusă: „Rezultat al unui îndelungat proces istoric, pe parcursul căruia instituţiile statului englez s-au dezvoltat pas cu pas în contextul unor confruntări de interese economice şi sociale încheiate de cele mai multe ori cu soluţii echilibrate” (s.n.). Constituţia Angliei are prin excelenţa sa un caracter pragmatic. Ea nu reflectă plăsmuiri ale unei doctrine politice apriorice, ci consacră instituţii (s.n.) care s-au afirmat şi a căror valoare a fost verificată în practica socială. Ea nu transpune idei abstracte în lumea realităţilor palpabile, ci transformă aceste realităţi într-o doctrină juridică [Drăganu Tudor. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar. –Cluj-Napoca: Lumina LEX, 2000, vol.1, p.18].
Revenind la Republica Moldova constatăm că suntem în prezenţa unor confruntări economice şi sociale care impun rezolvarea. Sunt oare soluţii adecvate cu caracter pragmatic pe dimensiunea supusă cercetării? Dacă da, apoi care sunt aceste instituţii cu valoare de practică socială?
Răspunsul îl găsim în doctrina juridică de drept constituţional şi internaţional, şi aceasta este „confederaţia”.
„Confederaţia” reprezintă o uniune, o asociaţie a două sau mai multe state suverane şi independente constituită în vederea „apărării unor interese comune privind securitatea internaţională sau propăşirea lor economică” [Drăganu Tudor. Drept constituţional …, p.225]. Sau într-o altă opinie statele care formează confederaţia „urmăresc realizarea unor scopuri comune economice, financiare, politice, de apărare etc.” [Muraru Ioan, Tănăsescu Elena Simina. Drept constituţional şi instituţii politice. Ed. a 14-a, rev. Bucureşti: Editura CH Beck, 2011-2013, p.70; Iancu Gheorghe. Drept constituţional şi instituţii politice. – Ed. a 5-a, rev. şi compl. Bucureşti: Lumina Lex, 2007, p.262; Cârnaţ Teodor. Drept constituţional. Ed. a 2-a (rev. şi adăug.) Ch.: „Print-Caro” SRL, 2010, p.196].
Confederaţia are la bază un acord denumit „tratat” – asupra anumitor principii după care să se călăuzească şi îşi creează un organism comun, format din delegaţi ai statelor membre. Acest organism numit în mod obişnuit „dietă” nu este un organ legislativ ci numai o adunare, în cadrul căruia deciziile se adoptă în consens şi devin obligatorii trebuie „să fie adoptate de organul competent al fiecărui stat particular” [Drăganu Tudor. Drept constituţional …, p.225].
Astfel, tratatul care stă la baza confederaţiei „nu dă naştere unui stat nou, căci organele confederaţiei nu au o putere de comandă propriu-zisă, ci constituie o simplă ligă de state, o alianţă, şi respectiv, au oricând dreptul de a se retrage din ea” [Drăganu Tudor. Drept constituţional …, p.225].
Aşadar, preeminenţa confederaţiei este „interesul economic”, de unde intervine şi „securitatea socială a cetăţenilor”, componente de bază ale dreptului la un nivel de trai decent. Anume din aceste raţionamente, considerăm oportun de a crea o Confederaţie dintre Republica Moldova şi România. Mai mult decât argumentele invocate supra, aceste state au comun identitatea naţională, lingvistică, istorică şi aspiraţiile general umane.
Deci, crearea Confederaţiei: Republica Moldova – România este unica soluţie juridică menită să soluţioneze interesele economice reciproc avantajoase pentru cetăţeni în domeniile: a) complexului agroindustrial; b) căilor de comunicare; c) resurselor energetice; d) securităţii sănătăţii; e) educaţiei şi ştiinţei; f) securităţii familiale, financiare; g) infrastructurii. Chiar dacă unele dintre aceste domenii se realizează în practică, confederaţia duce la cooperarea şi canalizarea forţelor şi va spori eficacitatea lor şi va genera noi impulsuri în realizarea autentică a dreptului la un nivel de trai decent. Iar în calitate de garanţii, considerăm că va fi: uniunea vamală şi uniunea valutară.