Ancorarea ca prejudecată cognitivă în procesul de judecată

Ca să înțelegem ce este efectul de ancorare și cum acesta afectează comportamentul și deciziile judecătorului în cadrul unui proces de judecată, trebuie să pornim de la noțiunea de ancoră. Conform dicționarului limbii române, ancora este o piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc.[1] Totodată, verbul a ancora se definește ca acțiune prin care se fixează o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore. [2]

Efectul de ancorare derivă de la noțiunile descrise supra, care în psihologie face parte din categoria prejudecăților cognitive și afectează comportamentul și deciziile umane. Ancorarea este o prejudecată cognitivă (bias), în care o persoană depinde prea mult de o informație inițială oferită (considerată a fi „ancoră”) pentru a face judecăți ulterioare în timpul luării deciziilor.

Efectul de ancorare ne este cunoscut foarte bine, chiar dacă nu știm despre existența lui. Ne întâlnim zilnic cu el de fiecare dată, când intrăm în magazin să facem cumpărături. Cred că des ați observat în magazine, cum prețurile la anumite bunuri, sunt anulate și îndată lângă acestea găsim un alt preț, mai mic decât cel inițial, care poate să difere chiar și doar cu 1 leu. Prețul unui televizor de 4000 lei este anulat și sub acest preț, vedem un alt preț de 2000 lei. Iată prețul anulat de 4000 lei și este o ancoră, care inconștient, afectează creierul uman și ne face să considerăm că un preț de 2000 de lei, în comparație cu cel inițial, este mai rezonabil și atractiv. Astfel de situații sunt aduse până la ridicol, cum ar fi prețul de 20 lei a unei ciocolate fiind înlocuit cu un preț nou de 19,99 lei. Însă, cât de evident și, la prima vedere, absurd nu ar părea, această metodă este folosită datorită faptului că funcționează și are un mare succes.

Ancorarea poate fi bazată pe informație absolut irelevantă. De exemplu, un studiu a cerut participanților să numească ultimele două cifre ale codului său personal, apoi le-a cerut să decidă suma pe care ar adjudeca-o pentru o sticlă de vin. Participanții cu cifrele cuprinse între 00 și 19 (ancoră mică), în medie, au declarat că vor adjudeca suma de 11,73 $ pentru sticla de vin. Participanții cu cifrele de la 80 la 99 (ancoră mare), în medie, au declarat că vor oferi 37,55 $. Simplul fapt de menționarea unor numere aleatorii, a dus la o diferență de 220,12%. [3]

Mai sus, am redat doar câteva exemple de ancorare, însă efectul dat, este folosit practic în toate disciplinele științelor sociologice și de management [4], jucând un rol important în relațiile sociale. Prin urmare, nu este surprinzător că deciziile legale, de asemenea sunt susceptibile de influența ancorării.

Deci, ancorarea este tendința oamenilor de a fi influențați mai mult, de primele informații care le sunt oferite, în special de numere/cifre, dar nu numai. Adică, atunci când omului, la început îi este oferită o anumită informație, indiferent de natură și adevăr, aceasta servește drept ancoră în subconștiința lui și involuntar pentru cel ancorat, influențează decizia sa.

În domeniul juridic, ancorarea se manifestă în special, în deciziile luate de către judecători, în cadrul proceselor de judecată, dar nu se limitează doar la acestea, acțiunile avocaților, procurorilor, mediatorilor, etc. la fel fiind afectate de ancorare.

Pentru a verifica efectul de ancorare în domeniul juridic, au fost efectuate mai multe studii, câteva din ele fiind descrise în continuare după cum urmează:

1. Birte Englich, Thomas Mussweiler și Fritz Strack au testat cum 39 de judecători și deciziile acestora sunt influențate de cerințele procurorilor. Astfel, judecătorilor li s-a oferit o fabulă, care se referea la un caz de furt, în care o persoană fusese prinsă pentru o infracțiune de furt comisă pentru a 12-a oară. Ei au fost rugați să adopte o decizie de condamnare, după ce procurorul și-a expus cerința sa, care a fost fie ridicată (9 luni de probă), fie scăzută (3 luni de probă), fără ca aceasta să fie motivată în vreun careva mod. Ca rezultat, judecătorii care au fost expuși cererii reduse a procurorului, au adoptat o sentință ce dispunea în mediu 4 luni de probă, iar judecătorii care au fost expuși cererii mari, o sentință de 6 luni. [5]
2. Un alt experiment, la fel efectuat de către Englich, T. Mussweiler și F. Strack, cu participarea a 52 judecători separați în 2 grupe, cărora la fel le-a fost oferit pentru examinare un caz de furt. Însă, în cererea procurorului de condamnare, termenul de condamnare a fost ascuns. În schimb, judecătorilor li s-a propus să descopere termenul din cererea de condamnare a procurorului, aruncând o pereche de zaruri. Zarurile au fost trucate astfel, încât să aterizeze pe un număr mic, pentru un grup și un număr mare pentru celălalt grup. La finele experimentului, s-a constatat că judecătorii care au aruncat zarurile cu un număr mic, au adoptat o sentință ce conținea o pedeapsă de 5 luni, iar judecătorii care au aruncat zarurile cu numărul mare, au adoptat o sentință cu o pedeapsă de 8 luni. [6]
3. Experimentul efectuat de către Chris Guthrie, Jeffrey J. Rachlinski, & Andrew J. Wistrich, se referea la un caz de vătămare corporală, la care au participat 167 de judecători. Judecătorilor le-a fost oferit următoarea fabulă: „Să presupunem că conduceți un proces pe un caz de vătămare corporală. Pârâtul este o companie majoră din domeniul livrării coletelor. Reclamantul a fost grav rănită, în urma unei lovituri, suferită într-un accident cu unul din camioanele companiei. Investigațiile ulterioare au constatat că sistemul de frânare al camionului era defect, iar camionul nu a fost întreținut într-o stare tehnică corectă. Reclamantul a fost internat în spital timp de câteva luni, iar în prezent este paralizată. Reclamantul a solicitat despăgubiri materiale, însă nu a concretizat suma cerută.” Judecătorii au fost separați în 2 grupe. Prima grupă a fost cu ancoră, iar a 2-a fără. Suplimentar, grupa judecătorilor cu ancoră, a fost informată că compania (proprietara camionului) a solicitat respingerea cererii reclamantului, invocând faptul că cazul dat nu întrunește condițiile jurisdicționale de daune pricinuite în mărime de 75 000 $ (specific SUA). În realitate însă, pagubele materiale și morale suferite de reclamant excedau cu mult suma de 75 000 $.  Rezultatele au arătat că cerința pârâtului de respingere, în care se făcea referire la suma de 75 000 $, a avut un efect mare asupra hotărârilor adoptate de judecători. 66 de judecători din grupa fără ancoră, au acordat reclamantului, în medie, suma de 1 250 000 $, în timp ce 50 de judecători din grupa cu ancoră, au acordat în medie 882.000,62 $ reclamantului. [7]
4. Un studiu similar, a avut la bază deciziile a 82 de judecători, care au primit informații despre un caz de discriminare la locul de muncă. Pe parcursul muncii efectuate de către reclamant, angajatorul acestuia se exprima jignitor în privința angajatului folosind fraze de genul „du-te înapoi în Mexic”. Ulterior, pârâtul l-a concediat pe reclamant, iar reclamantul s-a adresat în judecată. Jumătate dintre judecători, au fost informați suplimentar că reclamantul a văzut o emisiune la TV, ce simula un proces de judecată asemănător și în această emisiune, reclamantului ia fost acordat o compensație în mărime de 415 300 $. Această sumă și a servit drept o ancoră în experiment. Judecătorii care nu au primit informația cu privire la compensația oferită din emisiunea de la TV, au acordat reclamantului o compensație medie în mărime de 6 250 $. Totodată, judecătorii ce au fost informați despre compensația din emisiune, au acordat reclamantului o compensație de 50 000 $. [8]

Deci, observăm că efectul de ancorare joacă un rol important în cadrul procesului de judecată și poate afecta considerabil deciziile judecătorilor, indiferent de tipul litigiului. Studiile efectuate au demonstrat că judecătorii se bazează pe aceleași procese cognitive ca și oricare om, ceea ce poate duce la alterarea deciziilor adoptate.

Totodată, nu doar domeniul juridic, dar și viața cotidiană, este afectată de ancore aleatorii, provenite din diferite surse. Acestea pot fi furnizate direct, sugerate subtil, create inconștient sau formate chiar prin aruncarea unor zaruri. În astfel de situații, oamenilor le rămâne doar să se atașeze critic referitor la oricare informație primită și să se conducă de legile logicii, aplicând toate cunoștințele și experiența acumulată, pentru a reduce influența ancorării.

Referințe bibliografice:

1. https://dexonline.ro/definitie/ancoră;
2. https://dexonline.ro/definitie/ancora;
3. Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions (2008), Dan Ariely;
4. „Coherent Arbitrariness”: Stable Demand Curves without Stable Preferences (2003), Dan Ariely, George Loewenstein and Drazen Prelec;
5. Playing Dice With Criminal Sentences: The Influence of Irrelevant Anchors on Experts’ Judicial Decision Making (2006), Birte Englich, Thomas Mussweiler , Fritz Strack;
6. Ibidem;
7. Inside the Judicial Mind (2001), Chris Guthrie, Jeffrey J. Rachlinski, Andrew J. Wistrich;
8. The Hidden Judiciary: An Empirical Examination of Executive Branch Justice (2009), Chris Guthrie, Jeffrey J. Rachlinski, Andrew J. Wistrich.