Dr. Dumitru Roman
1. Operațiuni tactice de documentare a faptelor de corupție. Anual (date din 2016-2019) procurorii din Republica Moldova dispun și realizează circa 100 de măsuri speciale (operațiuni tactice)[1] – controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, iar urmărirea penală a fost pornită în aceiași perioadă, pentru infracțiuni de corupție (art.324,325,326,333,334 Cod penal) în circa 117 cauze penale anual.[2, p.37] Totodată, menționăm faptul că în practica recentă, măsura specială analizată se dispune și în cauze penale privind traficul de droguri în complex cu achiziția de control. În aceste cazuri achiziția de control [3, p.6] este operațiunea tactică de bază, iar controlul transmiterii banilor – măsură complementară.
Deci, la etapa actuală documentarea faptelor de corupție are loc, de regulă, în rezultatul organizării și realizării operațiunii tactice (măsurii speciale) – controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, prevăzută de legislația altor state numită participarea autorizată la anumite activități sau experiment operativ. Dar faptele de corupție pot fi documentate și în lipsa unei asemenea operațiuni, dacă există diverse informații că fapta de corupție este consumată (mita a fost primită/oferită). În asemenea caz, se folosesc alte procedee tactice, mijloace și metode, precum: examinarea evidențelor contabile; verificarea operațiunilor bancare ale presupusului corupt/corupător; urmărirea vizuală; interceptarea convorbirilor telefonice; monitorizarea comunicărilor electronice; obținerea de obiecte și documente privind caracterul mitei etc. [4, p.29]
Din conținutul măsurii – controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, rezultă mai multe varietăți de operațiuni care din punctul de vedere organizațional – tactic se deosebesc prin condiții juridice și faptice, etape, participanți, procedee tactice, scop etc. Astfel de operațiuni sunt: 1) controlul transmiterii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate sau extorcate, cu reținerea în flagrant a coruptului; 2) controlul transmiterii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate sau extorcate, fără reținerea în flagrant a coruptului; 3) controlul primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale oferite, cu reținerea în flagrant a corupătorului.
În continuare vom examina organizarea operațiunii tactice de reținere în flagrant a coruptului, activitatea cea mai frecvent, întâlnită în combatrea faptelor de corupție în Republica Moldova.
2. Controlul transmiterii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate sau extorcate, cu reținerea în flagrant a coruptului.
2.1 Generalități. Operațiunea tactică analizată urmărește scopul documentării primirii bunurilor-mită și reținerea în flagrant a făptuitorului. Practica anilor 2010-2012 din Republica Moldova demonstrează faptul că circa 63% din cauzele de corupție sunt documentate cu reținerea în flagrant.[5, p.22] Operațiunea tactică de reținere a coruptului în flagrant constă din următoarele stadii: 1) adoptarea hotărârii și pregătirea operațiunii (etapa de pregătire); 2) realizarea acțiunilor și măsurilor în cadrul operațiunii planificate (etapa de lucru); 3) fixarea și aprecierea rezultatelor operațiunii tactice ( etapa finală).[6, p.103] Doctrina rusă evidențiază câteva etape organizaționale, care constituie un algoritm de acțiuni pentru lucrătorii operativi: 1) obținerea informației veridice privind acțiunile criminale, camuflate ale unei persoane; 2) emiterea hotărârii privind efectuarea operațiunii experimentale (adoptarea ordonanței, întocmirea planului măsurii operative de investigații); 3) realizarea măsurilor și acțiunilor complexe privind documentarea activității criminale a figurantului (bănuitului) prin depistarea și fixarea urmelor infracțiunii; 4) luarea măsurilor privind reținerea în flagrant a bănuitului. [7]
2.2 Relevarea și sesizarea privind faptul că mita urmează a fi transmisă. Operațiunea tactică de organizare a flagrantului poate fi inițiată, dacă există date că în viitor se va comite un act de corupere pasivă. De exemplu: a fost depusă o plângere de extorcare a mitei; corupătorul s-a autodenunțat după transmiterea unei părți a mitei și s-a convenit să transmită următoarea parte; există informație privind acte sistematice de corupție. [8]
2.3 Acumularea informației privind persoana coruptului și acțiunile lui criminale. În scopul inițierii unei operațiuni de organizare a flgrantului se efectuează: chestionarea minuțioasă a persoanei care a adresat sesizarea, în vederea realizării obiectivelor (analiza personalității denunțătorului, capacitatea acestuia de a înțelege eventualele consecințe juridice în cazul denuțării calomnioase, identificarea motivelor și cauzelor care l-au determinat să denunțe comiterea infracțiunii, analiza circumstanțelor cazului și împrejurărilor în care a fost comisă sau se va comite infracțiunea, stabilirea dacă la săvârșirea infracțiunii participă și alte persoane în calitate de coautori, complici, instigatori sau organizatori, în vederea determinării în mod cert a rolului funcționarului corupt în acestă schemă); culegerea de informații despre persoane și fapte, urmărirea vizuală și alte măsuri speciale de investigații, în scopul acumulării unor date sau indicii despre persoana care a săvârșit sau pregătește săvârșirea infracțiunii (funcția acestuia, atribuțiile de serviciu, locul de muncă, orarul de serviciu, numerele de telefoane, inclusiv GSM, adresa domiciliului, mijloacele de transport de care dispune sau pe care le utilizează, deprinderile, informații ce carcterizează personalitatea, cercul de cunoștințe, informații compromițătoare, inclusiv modalitatea în care obișnuiește să-și exteriorizeze cererile de extorcare a valorilor materiale). [9]Verificarea presupusului corupt se face, în primul rând, în baza masivelor informaționale ale organelor de drept, în cazul că are antecedente penale sau sancțiuni contravenționale etc. În scopul obținerii fotografiei persoanei verificate, se va aplela la sistemul informational al MAI. De asemenea, se recomandă examinarea profilul persoanei verificate în rețele de socializare Facebook, Instagram etc., și după caz, copierea imaginilor personale postate de către aceasta. Se va constata obligatoriu dacă persoana verificată este judecător, avocet etc. [10, p.21], sau dacă într-adevăr exercită o funcție publică.
2.4 Planificarea operațiunii. O conduită clară și eficientă în timpul operațiunii necesită întocmirea unui plan care poate fi în formă liberă, compus din 2 părți: generală ce include temeiurile juridice ale operațiunii, scopul și circumstanțele ce urmează a fi verificate prin această măsură operativă; de bază (descriptivă) care prevede aspectele organizaționale și acțiunile tactice, numărul și succesiunea lor privind: locul, timpul desfășurării, lista participanților, măsurile de legendare, conspirație și securitate a participanților; forțele și mijloacele necesare, cheltuielile materiale; măsurile de interacțiune dintre diferite subdiviziuni operative, măsuri de reacționare în legătură cu schimbarea situației, acțiuni concrete de folosire a armei din dotare, transportului, mijloacelor tehnice de supraveghere și fixare a rezultatelor operațiunii. În caz de necesitate sunt întocmite planuri pentru fiecare etapă a operațiunii. [7]
2.5 Locul și modalitatea transmiterii sub control a banilor. În practică transmiterea sub control poate avea loc în încăperi (oficii), în locuri publice aglomerate sau parcuri, mijloace de transport sau în alte locuri. În funcție de modalitatea de transmitere a obiectului mitei sunt utilizate următoarele forme: a) transmiterea fizică ( din mână- în – mână); b) lăsarea banilor sau obiectelor într-un anumit loc ( de exemplu, într-un ascunziș etc.); transferul unor sume de bani prin intermediul băncilor sau exercitarea unor prestații. În unele surse sunt menționate locurile tipice de transmitere a obiectelor mitei: a) încăperi de serviciu a funcționarului public; b) automobilul; c) locuri publice ( stradă, cafenea, restaurant etc.); domiciliul funcționarului public (casă, apartament etc). [11]
În funcție de locul și modalitatea tramsmiterii, stabilită de presupusul corupt, urmează să fie realizate anumite acțiuni organizaționale și tactice. Locul transmiterii mitei este important din punct de vedere tactic, in mod special, în cazurile când suma de bani este mare. În acest caz presupusul corupt poate organiza acțiuni-combinații de tăinuire sau distrugere a banilor. Dacă locul și modalitatea indicată de corupt nu este favorabilă organului investigativ se poate apela la orice pretext de a propune un alt loc sau altă modalitate de către denunțător la indicația ofițerului operativ. Dar acest procedeu tactic urmează a fi realizat în felul următor: inițial denunțătorul este acord, dar la locul și ora stabilită de corupt nu se prezintă, invocând anumite ,, impedimente” și propune o altă modalitate de transmitere a bunurilor/obiectelor mitei.
2.6 Pregătirea operațiunii. Întâlnirea denunțătorului cu coruptul se recomandă de planificat în prima jumătate a zilei, pentru a exclude faptul realizării acțiunilor procesuale în timpul nopții. Înainte de desfășurarea operațiunii se recomandă o acțiune de inspectare (recunoaștere) a locului (încăperea/încăperile și teritoriul adiacent), unde se va tansmite sub control banii coruptului de către denunțător. În procesul inspectării, ofițerii de investigații stabilesc locurile de bază și cele de rezervă privind amplasarea grupului operativ, determină locurile posibile de reținere a bănuitului în flagrant, modalitățile de pătrundere în încăpere în scopul reținerii persoanei, după caz, iau sub pază aceste încăperi.[10, p.39-40] Dacă a fost autorizată măsura specială cercetarea domiciliului cu instalarea aparatelor de înregistrare audio-video, se va verifica starea tehnică a acestora.
2.7 Instructajul martorului denunțător. În ziua desfășurării operațiunii se recomandă instructarea martorului denunțător cu semnarea fișei sau certificatului de către cel instruit. Ofițerul operativ instruiește denunțătorul privind linia de comportare și recomandă ca discuția cu coruptul să fie construită în așa fel, ca cel din urmă să expună încă o dată intenția de a primi obiectul mitei. Ofițerul de investigații stabilește cu denunțătorul semnalul convențional, care va avertiza faptul transmiterii sumei de bani, cerute de corupt. Totodată, se va instrui denunțătorul că după darea semnalului convențional, să continue, în mod firesc, conversația cu coruptul încă 1-2 minute. În acest scop, după transmiterea banilor și semnalului convențional, denunțătorul poate întreba ceva sau cere un sfat, adecvat situației, de exemplu: “cum poate fi găsit un alt funcționar din această instiuție, în ce cabinet se află, la ce etaj etc.” Acest timp este necesar grupului operativ pentru a pătrundă în încăperea cu pricina. În procesul instruirii este solicitat denunțătorului să memoreze locul unde ascunde banii coruptul, după ce îi vor fi transmiși, și să comunice acest fapt grupului operativ în timpul reținerii. [10, p.40] Denunțătorul va fi pus la curent cu modul de desfășurare a acțiunii, ofițerul de urmărire penală urmând ca în cadrul acestui moment să procedeze cu tact, în funcție de gradul de instruire al denunțătorului, pentru a nu se ajunge la inhibarea lui; denunțătorul va fi sfătuit să se comporte cât mai normal, așa cum a procedat anterior în relațiile cu vânzătorul de influență, așa încât remiterea valorilor să aibă loc fără ca cel care primește să realizeze că operațiunea este supravegheată; se va stabili cu denunțătorul ca, după remiterea banilor, să poată semnaliza, într-un mod firesc, acest fapt, idiferent de acțiunile întreprinse de persoana în cauză.[12, p.218-219]
Denunțătorul trebuie instruit că el nu este în drept să provoace infracțiunea de corupere pasivă. Sunt considerate acțiuni provocatoare propunerea directă a mitei, precum și unele acțiuni indirecte, de exemplu: întrebarea ,, ce și cât vă datorez eu D-ră ?”; fraza ,,sunt disponibil sa mă achit cu D-ră”;demonstarea semnelor convenționale de numărare a banilor cu ajutorul degetelor; scrierea unui număr pe o foaie de hârtie sau culegerea acestuia la telefonul mobil. În timpul conversației cu presupusul corupt se recomandă de folosit următoarele întrebări: ,, …în viziunea D-ră, cum trebuie să procedez mai bine?”; ,,…în opinia D-ră, care este soluția optimală în cazul dat ?” sau fraza ,, cum veți spune, așa voi proceda ”. Dacă suma mitei a fost pronunțată anterior de către corupt, se recomandă de folosit fraze, precum: ,, eu am înțeles corect că…?” sau ,, D-ră ați spus anterior că..”. [10, p.25]
2.8 Marcarea sau examinarea obiectului mitei. La efectuarea activității de marcare a valorilor, nu trebuie să lucreze personal cel ce urmează să asigure realizarea surprinderii în flagrant a transmiterii lor, pentru a nu fi purtător de urme la locul faptei, unde se va deplasa; după marcarea valorilor, acestea să rămână în posesia organului de urmărire penală și să fie înmânate denunțătorului numai cu puțin timp înainte de realizarea operațiunii de surprindere în flagrant, pentru ca acestea să nu fie pierdute sau, eventual, schimbate. [12, p.219] În cazul când banii nu se marchează sunt examinați și fotografiați. Un proces verbal (copie) de examinare și/sau marcare a banilor/obiectelor se pregătește pentru a fi înmânat imediat coruptului după reținere.
2.9 Supravegherea acțiunii de transmitere sub control. În toate cazurile de realizare a acestui tip de operațiuni este obligatorie supravgherea discretă a faptului transmiterii sub control a banilor. Este absout necesară urmărirea vizuală promptă și multilaterală, în cazul unor persoane corupte cu experiență, care, în scopul evitării prinderii în flagrant, organizează transmiterea banilor fără contact direct, în alte locuri decât încăperile de serviciu, sau anunțând despre acest fapt în ultimul moment, în timpul convorbirii cu ,,corupătorul”. [13]
2.10 Recomandări în timpul operațiunii și reținerii în flagrant. Pentru realizarea eficientă a măsurii analizate, în doctrina criminalistică autohtonă s-au specificat următoarele recomandări: stabilirea modului de acțiune a echipei care realizează flagrantul, în dependență de comportamentul autorilor actului de corupție și alte circumstanțe; supravegherea conspirativă a locului unde urmează să se desfășoare flagrantul; stabilirea modalităților și mijloacelor de comunicare între membrii echipei; apelarea la mijloace tehnice, logistice, adecvate acțiunii în cauză; intervenția promptă, în momentul potrivit, în spațiul infracțional și capturarea fizică, în așa fel încât făptuitorul să nu poată fugi, să se sinucidă, să atace membrii echipei sau să distrugă obiectele ori banii aflați la vedere sau asupra sa; coducătorul echipei, în momentul intervenției, imediat trebuie să-și decline verbal identitatea, prezentând și legitimația; identificarea pe loc a coruptului sau a mijlocitorului, care a primit valorile, în baza răspunsului lui verbal și documentelor de identitate pe care le deține asupra sa; identificarea tuturor persoanelor care se găsesc în acel loc și care ulterior, în calitate de martori oculari, ar putea confirma sau oferi date despre activitățile desfășurate de făptuitor, despre bunuri și bani; efectuarea imediată a percheziției corporale a coruptului.[14, p.836 – 837]
2.11 Reținerea coruptului și a complicilor aflați într-un autovehicul. În situația realizarii flagrantului si a prinderii infractorilor care se află intr-un autovehicul , este de preferat ca actiunea sa se realizeze in momentul cand mașina nu se afla in mișcare (este oprită in trafic aglomerat, la culoarea roșie a semaforului sau in parcări). In acest caz, se vor lua măsuri simultane de blocare față-spate-lateral si de acțiune imediată la toate ușile autovehiculului, pentru imobilizarea infractorilor. Daca actiunea se finalizeaza prin urmarirea autovehiculului, exista riscul producerii de accidente rutiere, de rănire a politiștilor sau a altor participanți la trafic. Se va proceda la indepărtarea curioșilor, prin degajarea rapidă a zonei, pentru a se preveni formarea de blocaje sau producerea unor evenimente negative, precum si pentru păstrarea si conservarea urmelor sau a altor mijloace de probă, de natură sa ușureze munca de cercetare la fața locului. [15]
3. Împotrivirea în cazul operațiunilor tactice de combatere a corupției.
Împotrivirea, de regulă, se manifestă prin faptul conversațiilor cifrate (în discuții sunt menționate ,,cadou, datorii mai vechi ” sau alte fraze ce nu dau de bănuit vreo faptă penală) din partea coruptului și mijlocitorului, prin acțiuni de deconspirare a operațiunii, prin amenințarea martorului să nu denunțe sau să colaboreze cu organul de urmărire penală, prin colectarea de informații compromițătoare pentru a șantaja denunțătorul, complicii, conducătorul organizației sau persoana ce verifică sesizarea;[4, p.33] prin tăinuirea sau distrugerea mijloacelor materiale de probă sau alte urme ale infracțiunii. Uneori coruptul recurge la crearea circumstanțelor false, pentru justificarea bunurilor-mită obținute, de exemplu un ,,împrumut” „ are pregătit un scenariu şi, anume va scrie pe o foaie că împrumută bani şi ambii vor semna”[16] un contract fictiv ,,a încheiat cu denunțătorul un contract comercial fictiv de prestare servicii IT, ulterior remițându-i acestuia din urmă o factură în valoare de 220.000 euro, ce reprezenta, în fapt, o altă tranșă a sumei solicitate…” [17]
Infractorii versați folosesc situațiile confuze pentru a-și asigura scăparea si distrugerea probelor, apelând, prin strigăt public, la cetățeni, indicând politiștii in civil ca fiind infractori ce comit asupra lor acte de violență sau, in alte situații, ripostează, motivând că nu au înțeles că cei care procedau la imobilizare erau polițiști. [15]
4. Aplicarea măsurii speciale de bază în complex cu alte măsuri operative de investigații.
Operațiunea tactică – controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite este imposibil de realizat în condițiile actuale, fără aplicarea cumulativă a altor măsuri speciale, care pot avea un rol auxiliar, facultativ, obligatoriu sau decisiv. În cazul investigării infracțiunilor de corupție pot fi aplicate, după caz, toate măsurile speciale de investigații de la cele mai simple (chestionarea, culegerea de informații privind persoane și fapte, identificarea persoanelor necunoscute implicate în calitate de mijlocitor [11] etc.), urmărirea vizuală, investigația sub acoperire și toată gama de măsuri speciale tehnice.
Astfel, măsurile: urmărirea vizuală și interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice sunt aplicate în practică obligatoriu. Investigația sub acoperirea sau înregistrarea de imagini pot fi facultative, iar unele măsuri speciale, in funcție de circumstanțele cazului, sunt decisive, pentru aaprecia dacă a fost comisă infracțiunea fără provocare. Drept exemplu, este cauza penală nr. 2103970xxx, unde sunt menționate rezultatele unor măsuri speciale (interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice; documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice cu instalarea acestora pe mijlocul de transport microbuzul de model „Ford Tranzit” cu n/î XXXXX, a cet. B.R., precum şi a altor persoane şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală, adică relevarea şi fixarea acţiunilor implicate la solicitarea şi primirea sumei de bani pretinse de la ultimul;[18]). Într-un caz de corupere activă s-a efectuat înregistrarea comunicărilor care au avut loc prin intermediul reţelei de socializare „Skype” și a apelurilor telefonice , s-a realizat alte măsuri speciale:documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice; analiza operațională privind conexiunile telefonice a figuranților.[19]
Practica anilor 2010- 2012, indică utilizarea frecventă a următoarelor măsuri speciale: interceptarea și înregistrarea comunicărilor – 53%; înregistrarea de imagini – 31%; culegerea informațiilor de la instituțiile de telecomunicații – 14%. [5, p.22-23]
Referințe:
1. Rapoarte de activitate a Procuraturii Republicii Moldova pentru anii 2016 – 2019. Disponibil: http://procuratura.md/md/d2004/
2. Raport de activitate a Procuraturii Republicii Moldova pentru anul 2019.p.37. Disponibil: http://procuratura.md/file/Raport%20public%20Procuratura%202019%20rectificat%2004.05.2020%20.pdf
3. Dosarul nr. 1ra-790/2015, Decizia Curții Supreme de Justiție din 06 octombrie 2015, p.6. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=4959
4. Гармаев Ю.П. Основы методики расследования коррупционных преступлений: курс лекций. – Улан-Удэ: Издательство Бурятского госуниверситета, 2018. Disponibil: https://www.iuaj.net/sites/default/files/Garmaev_rassledovanie_prestuplenii_kurs_lecsii_IUAJ_17.7.pdf
5. Studiu privind dosarele de corupție arhivate în instanțele de judecată în perioada 01.01.2010-30.06.2012. Chișinău, octombrie 2013, p.22. Disponibil: https://cna.md/public/files/statdata/studiu_privind_dosarele_de_coruptie_final_decembrie_2013.pdf
6. Хлус А.М. Проблемы проведения и содержание тактической операции по задержанию взяточника с поличным. În:Вопросы криминологии криминалистики и судебной экспертизы, №1 (41) Минск, 2017, p.103. Disponibil: http://sudexpertiza.by/assets/files/1(41)/102-108.pdf
7. Оперативно-розыскная деятельность: Учебник.2-е изд., доп. и перераб. /Под ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. М.: ИНФРА-М, 2004. Disponibil: http://www.bnti.ru/showart.asp?aid=989&lvl=05.%20
8. Шило А.И. Алгоритм расследования взяточничества. În: Актуальные проблемы экономики и права, 2012, ВАК. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/algoritm-rassledovaniya-vzyatochnichestva
9. Morari V. Examinarea sesizărilor despre infracţiunile de corupţie sau conexe celor de corupţie. / Procuratura Republicii Moldova. In: Buletin informativ nr.12, Chișinău, februarie 2009. Disponibil: http://www.procuratura.md/file/BULETIN%2012%201-25.pdf
10. Родичев М.Л.,Тамбовцев А.И., Чечетин А.Е., ș.a. Правовые основы проведения оперативно-розыскных мероприятий в целях выявления и документирования получения взяток: учебно-методическое пособие: ФГКОУ ВО «Санкт Петербургская академия Следственного комитета Российской Федерации», Cанкт-Петербург,2018, p.21. Disponibil: http://skspba.ru/wpcontent/uploads/2018/05/%D0%BF%D0%BE%D1%81%D0%BE%D0%B1%D0%B8%D0%B5-%D0%BA-%D1%81%D0%B5%D0%BC%D0%B8%D0%BD%D0%B0%D1%80%D1%83.pdf
11. Особенности документирования фактов получения взятки (статья). Publicată la 09.02.2011. Disponibil: https://superinf.ru/view_helpstud.php?id=380
12. Florescu G. Traficul de influență:aspecte juridico-penale și investigarea infracțiunii. Teză de doctor, Chișinău 2011.
13. Куликов А.В., Полищук А.Н. Особенности методики документирования взяточничества. În:Известия Тульского государственного университета. Экономические и юридические науки, 2019 ВАК. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/osobennosti-metodiki-dokumentirovaniya-vzyatochnichestva
14. Gheorghiță M. Tratat de criminalistică. Chișinău 2017.
15. Tactica efectuării prinderilor în flagrant. Disponibil: https://www.stiucum.com/drept/drept-general/Tactica-efectuarii-prinderilor53632.php
16. Dosarul nr. 1ra-10/2019, Decizia Curții Supreme de Justiție din 22 ianuarie 2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12814
17. Direcția Națională Anticorupție, Comunicatul nr.1302/VIII/3 din 21 iulie 2015. Disponibil: http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=6550
18. Dosarul nr. 1ra-1206/2017, Decizia Curții Supreme de Justiție din 10 octombrie 2017. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9619
19. Dosarul nr. 1ra-789/2018, Decizia Curții Supreme de Justiție din 18 iulie 2018. Disponibil: https://anticoruptie.md/media/fisiere/386613193-CSJ-Irina-Baglai-s-i-Vitalie-Burlacu.pdf